Studiul de piață TBF a avut ca scop obținerea unei imagini realiste, fundamentată pe date reale și acutale, despre modul de funcționare al business-urilor românești, din perspectiva angajaților: de la claritatea rolurilor și a obiectivelor de companie, la evaluarea performanței și practicile privind bonusarea, promovarea și dezvoltarea angajaților.
TBF este un ecosistem de unelte concrete și servicii pentru organizarea și creșterea afacerilor, creat de Răzvan Căzănescu.
Viziunea TBF este să crească 10 companii românești pe locul 1 internațional în industria lor. În acest demers, obținerea unei imagini realiste, fundamentată pe date reale și actuale din mediul de afaceri românesc este esențială.
De aceea, TBF a inițiat un parteneriat de cercetare cu echipa MKOR, pentru a realiza un studiu de piață despre modul de funcționare al business-urilor românești, din perspectiva angajaților: de la claritatea rolurilor și a obiectivelor de companie, la evaluarea performanței și practicile privind bonusarea, promovarea și dezvoltarea angajaților.
Pentru acest proiect am derulat un studiu cantitativ, având ca instrument de colectare a datelor sondajul de opinie online, realizat cu ajutorul Panelului propriu MKOR.
Format: Sondaj de opinie online (CAWI)
Eșantion GenPop: N=1992, aleatoriu, stratificat, reprezentativ național pe criterii de gen, vârstă și distribuție geografică,
Nivel de încredere: 95%, eroare +/-2.2
Target GenPop: Populație ocupată, bărbați și femei, cu vârsta cuprinsă între 20-59 ani, din toate regiunile de dezvoltare ale țării
Data: Mai 2023
Nevoia de claritate, claritatea și nedreptatea percepute, responsabilități - asocieri spontane, nivel cunoaștere, surse de informare, consecințe, delegare
Metodologie folosită, frecvență setare, nivel cunoaștere, rată obiective măsurabile
Percepții, criterii, frecvență, metode de evaluare, KPIs folosiți în evaluare, disponibilitate evaluare pe responsabilități măsurabile
Frecvență și criterii bonusare, criterii promovare & cunoaștere rezultate măsurabile, ultima promovare - recency driveri, bariere,metode de dezvoltare preferate, frecvență training, număr și durată sesiuni
Satisfacția angajaților, eNPS, EES, intenția de a părăsi organizația și predictorii asociați fiecărui indicator de benchmarking
Generația Z (iGeneration): 18-24 ani
Generația Y (Millennials): 25-39 ani
Generația X: 40-54 ani
Baby Boomers: 55-60 ani
Microîntreprinderi: 0-9 angajați
Companii mici: 10-49 angajați
Companii medii: 50-249 angajați
Companii mari: >250 angajați
Antreprenor: antreprenor
Manager: lower manager (coordonator, supervizor), middle manager (project manager, director de departament etc.), top manager (director general, director de operațiuni, director financiar etc.)
Angajat: angajat, pe un post de execuție
Liber profesionist: liber profesionist / freelancer
Măsurabil explicit: obiectiv, responsabilitate, indicator, rezultat care are referință numerică (de exemplu: Creșterea numărului de clienți în 6 luni cu 10%, increase T/O by 10%)
Măsurabil implicit: obiectiv, responsabilitate, indicator, rezultat care nu are referință numerică menționată, dar poate fi cuantificat (de exemplu: creșterea cifrei de afaceri, dublarea vânzărilor)
Nemăsurabil: obiectiv, responsabilitate, indicator, rezultat care nu poate fi cuantificat (de exemplu: implicare, măsurători, seriozitate, să fiu drăguță etc.)
Deși angajații au nevoie să știe exact care sunt așteptările și cerințele la locul de muncă, aceștia nu consideră că au parte de suficientă claritate în privința rolului ocupat
Deși angajații au nevoie să știe exact care sunt așteptările și cerințele la locul de muncă, aceștia nu consideră că au parte de suficientă claritate în privința rolului ocupat. Cerințele contradictorii și supraîncărcarea sunt resimțite de angajați la un nivel mediu.
Claritatea la nivel macro are cel mai mare impact. Angajații consideră că cele mai clare aspecte sunt relațiile ierarhice și cerințele specifice rolului. Cu toate acestea, direcția în care se îndreaptă compania pe termen lung și procedurile existente influențează cel mai mult experiența angajaților în organizație.
Task-uri, mai degrabă decât rezultate măsurabile. 95% dintre respondenți afirmă că le este clar ce se așteaptă de la ei la locul de muncă. Totuși, 88% asimilează responsabilitățile pe care le au la job cu task-uri sau calități personale, nu cu rezultate măsurabile.
Managerul direct este principala sursă de informare privind responsabilitățile (58%). Pentru o treime dintre angajați, participarea la ședințele de echipă și fișa postului sunt alte surse comune la care apelează pentru clarificarea responsabilităților.
Pentru 1 din 10 angajați nu există consecințe când nu își îndeplinesc responsabilitățile la job, iar numai 21% primesc un avertisment scris / verbal. Detractorii, angajații din companiile mari și cei din companiile publice primesc astfel de notificări în mai mare măsură decât media angajaților.
Există diferențe de percepție între angajații de pe roluri de execuție și cei aflați în poziții de conducere privind ultima delegare. Pentru angajați rezultatul așteptat a fost mai clar, în timp ce managerii și antreprenorii sunt de părere că au folosit mai mult evaluarea de progres.
Indiferent de rol, majoritatea angajaților sunt de părere că știu exact unde vrea să ajungă organizația din care fac parte, pe termen lung. Chiar dacă aproape toți managerii și antreprenorii cunosc viziunea, doar 5% dintre aceștia pot numi un exemplu de obiectiv direct măsurabil.
Obiective SMART, pe termen scurt. Doar 11% din companii folosesc abordarea OKR, prezentă mai mult în companiile de mărime medie (22%). 6 din 10 organizații setează obiectivele lunar și trimestrial. 1 din 10 manageri menționează că organizația lor nu lucrează cu obiective, tendință mai pronunțată în instituțiile publice și IMM-uri.
Evaluările de performanță, deși necesare, sunt insuficient folosite. Există o conștientizare generală privind importanța evaluărilor de performanță (8.7 / 10), iar 88% dintre respondenți menționează că le este evaluată performanța la locul de muncă. Totuși, doar 26% dintre angajați, respectiv 39% dintre manageri se folosesc de acest instrument pentru a ști cum performează (ei sau cei pe care îi coordonează).
Numai 3% dintre angajați sunt evaluați bilunar. Deși există interes ca evaluările de performanță să fie mai frecvente (8.3 / 10), frecvența medie a evaluărilor este de 4.6 luni. Managerii consideră că evaluează performanța mai des decât percep angajații acest lucru (3.2 luni). În aproximativ 1 din 10 cazuri performanța nu este evaluată deloc.
Acum aproximativ o lună jumătate a avut loc cea mai recentă evaluare de performanță. 1.6 luni este și frecvența medie a evaluării în perioada de probă, la angajarea pe poziția actuală.
3 din 10 angajați nu au avut perioadă de probă la angajare. Practica este mai des întâlnită în instituțiile publice (45%), companiile cu până la 10 angajați (42%) și în cazul persoanelor cu vechime de peste 10 ani în organizație (39%).
Angajații sunt evaluați mai ales pe baza responsabilităților, managerii în funcție de KPIs și obiective. O treime dintre angajați sunt evaluați pe baza responsabilităților din fișa postului, metoda fiind cea mai populară în sectorul public. Mai bine de 4 din 10 manageri sunt evaluați prin indicatori de performanță specifici și/sau obiective. Cu toate acestea, angajații nu pot oferi exemple de indicatori de performanță măsurabili explicit (0%).
Jumătate dintre cei care nu sunt evaluați în prezent, ar fi dispuși să fie evaluați pe bază de responsabilități măsurabile pentru o mărire salarială de 46%, în medie. Femeile, persoanele care ocupă poziții de execuție, angajații din companiile cele mai mici au cele mai mari pretenții salariale, dar și variația cea mai mare, în medie.
Bonusuri ocazionale, oferite de sărbători, pentru diverse contexte personale sau pentru motive ce țin de îndeplinirea rolului. Doar 7% dintre angajați și 13% dintre manageri primesc bonusuri pentru îndeplinirea unor obiective măsurabile. Nu primesc deloc bonusuri 3 din 10 angajați pe roluri de execuție și aproximativ un sfert dintre manageri.
O treime dintre angajați nu au fost încă promovați la locul de muncă actual, mai ales cei care ocupă roluri de execuție. Managerii au beneficiat mai mult de promovări (aproape 6 din 10), cea mai recentă fiind acum mai bine de un an. 3% dintre respondenți au refuzat recent o promovare.
Mai bine de jumătate dintre promovări fără perioadă de probă. Proporția este chiar mai mare când sunt promovați managerii, angajații cu senioritate în organizație și cei care activează în instituțiile publice. Când trecerea pe o nouă poziție este asociată cu o perioadă de probă durata este mai mică pentru angajații noi sau cei din companiile mici (o lună), spre deosebire de manageri și angajații din multinaționale (3 luni).
Recunoașterea pentru rezultatele anterioare și oportunitatea de a câștiga mai mult, fără un drive de a conduce oameni, sunt principalele motivații pentru angajații care au acceptat promovarea. Managerii sunt motivați în special de recunoașterea rezultatelor anterioare și noile oportunități de dezvoltare profesională. Totuși, 29% recunosc că au acceptat promovarea pentru oportunitatea de a câștiga mai mult, chiar dacă nu vor neapărat să conducă oameni.
Lipsa de claritate a responsabilităților pentru noul rol - motivul pentru care au refuzat recent o promovare 14% dintre respondenți.
Doar 2 din 10 respondenți preferă să se dezvolte personal făcând lucruri în afara zonei de confort. Trainingul, cititul și participarea la conferințe, webinarii sunt top 3 metode preferate de dezvoltare personală, fiind folosite mai intens de către manageri. În plus, aceștia fac mai mult networking și colaborează mai mult cu mentori / coachi.
Trainingul la locul de muncă, o practică cu frecvență redusă. Doar 38% dintre angajați au beneficiat de training în ultimele 3 luni, participarea fiind mai mare doar în companiile mari și foarte mari. 1 din 2 angajați au participat la doar o sesiune de training pe trimestru, media fiind de 2.2 sesiuni în cazul pozițiilor de execuție, respectiv 2.4 pentru manageri. Diferența între roluri se menține și în privința duratei: 2.1 ore, a durat, în medie o sesiune de training pentru angajați, respectiv 2.6 ore pentru manageri
În general, angajații sunt mulțumiți de experiența în cadrul organizației (7.2/10). Managerii sunt mai mulțumiți decât media de aspectele financiare și oportunitățile de dezvoltare profesională.
Satisfacția angajaților (ESAT) este influențată de:
- Claritatea asupra viziunii și procedurilor (cel mai bun predictor dintre aspectele privind claritatea)
- Lipsa clarității (cerințe contradictorii, supraîncărcare)
- Nedreptatea percepută
- Frecvența evaluărilor de performanță
- Frecvența bonusării
Respondenții percep că le este ușor să își facă treaba la job (8.1/10 EES), în special antreprenorii și promotorii.
Employee Effort Score (EES este influențat de:
- Satisfacția cu volumul de muncă și work-life balance (cel mai bun predictor dintre aspectele evaluate privind satisfacția)
- Satisfacția cu oportunitățile de dezvoltare profesională
- Claritatea asupra viziunii și procedurilor (cel mai bun predictor dintre aspectele privind claritatea)
- Lipsa clarității (cerințe contradictorii, supraîncărcare)
Scorul eNPS mediu are o valoare scăzută, în general (6.2). Doar 4 din 10 angajați ar recomanda actualul angajator familiei și prietenilor, ca loc de muncă. Procentul promotorilor este mai ridicat în rândul femeilor și al angajaților mai noi în organizație (sub 5 ani vechime).
eNPS-ul este influențat de:
- Satisfacția generală
- Satisfacția de fațetă (relația cu managementul - cel mai bun predictor, dintre aspectele evaluate)
- Efortul perceput la muncă (EES)
- Frecvența bonusării
- Claritatea asupra viziunii și procedurilor (cel mai bun predictor dintre aspectele privind claritatea)
3 din 10 angajați intenționează să caute alt job în următoarea jumătate de an. Probabilitatea de a părăsi o instituție publică este semnificativ mai mică decât probabilitatea de a părăsi o companie privată multinațională sau locală.
Intenția de a părăsi organizația este influențată de:
- Probabilitatea de a recomanda angajatorul actual (eNPS)
- Satisfacția generală (ESAT)
- Satisfacția de fațetă (munca prestată și relația cu managementul - cei mai buni predictori)
- Claritatea asupra viziunii și procedurilor (cel mai bun predictor dintre aspectele privind claritatea)
- Lipsa clarității (cerințe contradictorii, supraîncărcare)
- Nedreptatea percepută
Angajații au nevoie de claritate la locul de muncă, în toate aspectele importante, dar cel mai mult cu privire la proceduri, criterii de performanță și responsabilități.
Angajații tineri și promotorii resimt mai acut nevoia de a ști care sunt consecințele sau recompensele pentru munca lor, spre deosebire de cei care lucrează în companii publice, care se situează sub medie.
Autonomia la job este importantă mai ales pentru cei din microîntreprinderi și cei care ar recomanda angajatorul actual.
Detractorii sunt cel mai puțin interesați de toate aspectele care țin de așteptările și cerințele de la muncă. Aceștia resimt însă cel mai puțin nevoia de claritate când vine vorba despre consecințe / recompense și limitele autorității proprii.
Chiar dacă nevoia angajaților de a ști exact care sunt așteptările și cerințele la locul de muncă este mare, aceștia nu consideră că au parte de suficientă claritate în privința rolului ocupat. Iar lipsa de claritate este confirmată de prezenta cerințelor contradictorii și a supraîncărcării, resimțite de angajați la un nivel mediu.
Relațiile ierarhice și cerințele specifice sunt cele mai clare aspecte pentru majoritatea angajaților. În schimb, aceștia sunt mai puțin familiarizați cu direcția în care se îndreaptă compania, pe termen lung și procedurile existente
Angajații care se confruntă cu cerințe contradictorii la job și care se simt copleșiți de lipsa de timp.
Angajații care au o percepție clară asupra responsabilităților personale. Mai precis, știu exact care sunt cerințele specifice rolului pe care îl ocupă și către cine raportează.
Angajații care au o viziune clară asupra aspectelor macro: cunosc direcția în care se îndreaptă organizația și cele mai eficiente modalități de a ajunge acolo.
În general, respondenții percep un nivel mediu de injustiție la locul de muncă, în ceea ce privește remunerația și promovările. 1 din 10 persoane percep favorizarea la angajare / promovare ca fiind cea mai mare amenințare legată de job.
Cele mai mari nedreptăți sunt semnalate de persoanele care lucrează în sectorul public sau companii mari, precum și de angajații cu senioritate în firmă și bărbați.
Angajații asociază responsabilitățile de la locul de muncă cu task-uri și calități personale, mai degrabă decât cu rezultate concrete.
Deși 95% dintre respondenți au nevoie de claritate privind responsabilitățile și tot atâția afirmă că le este clar ce au de făcut la job, când au fost invitați să listeze principalele 5 responsabilități...
Surse de informare
Interacțiunea directă cu managerii este principala modalitate de cunoaștere a responsabilităților (58%). În special managerii, angajații companiilor mici și ai celor din sectorul privat se bazează în mare măsură pe această metodă.
Pentru mai bine de 3 din 10 angajați participarea la ședințele de echipă și fișa postului sunt alte surse comune la care apelează pentru clarificarea responsabilităților.
Participarea la sesiuni interne de training despre responsabilități reprezintă o ocazie de a le cunoaște mai bine mai ales pentru angajații din multinaționale.
În general, organizațiile le oferă angajaților oportunitatea de a remedia situațiile în care nu își îndeplinesc responsabilitățile prin comunicare și colaborare.
Cea mai frecventă modalitate de gestionare a consecințelor este clarificarea contextului și căutarea de soluții în echipă / alături de managerul direct, mai ales în multinaționale (50%) și în cazul managerilor (54%).
Măsurile mai severe (penalizările financiare, încetarea colaborării) sunt cel mai puțin întâlnite.
Angajați vs. Manageri
Femeile, angajații cu senioritate în firmă, dar și cei care lucrează în companii mijlocii raportează valori peste medie privind claritatea rezultatului și a termenului limită.
Evaluarea de progres, în schimb, este mai puțin folosită în companiile mari, dar și în cazul sarcinilor primite de manager
Angajații consideră că au folosit mai intens evaluarea de progres pentru a urmări gradul de îndeplinire a sarcinii delegate. Cei mai optimiști sunt managerii de peste 40 de ani și cei cu peste 5 ani vechime în organizație.
Managerii din sectorul public raportează un nivel mai scăzut de claritate în delegarea sarcinilor, pe toate cele trei dimensiuni.
Tip Obiectiv. Frecvența stabilirii obiectivelor. Nivel cunoaștere. Obiective măsurabile.
Indiferent de rol, angajații sunt de părere că știu exact unde vrea să ajungă organizația din care fac parte, pe termen lung.
Detractorii sunt mai puțin conectați la viziunea companiei, în timp ce mai bine de 9 din 10 promotori știu exact care este direcția. Mai multă claritate din acest punct de vedere este percepută și de angajații din companiile mici (<50 de angajați), comparativ cu cei din organizațiile medii și mari.
Deși 86% dintre respondenții cu rol de conducere afirmă că știu exact care este viziunea companiei în care lucrează și aproape toți pot numi cel mai important obiectiv al companiei...
6 din 10 organizații lucrează cu obiective pe termen scurt, pe care le setează în special lunar sau trimestrial.
Frecvența medie este de 3.4 luni și crește cel mai mult în cazul multinaționalelor, unde 29% dintre obiective sunt stabilite anual. Comparativ, cele mai dinamice în setarea de obiective sunt startup-urile locale (2.6 luni) și companiile mici (2.4 luni), în general.
Totuși, 11% dintre manageri menționează că organizația lor nu lucrează cu obiective, tendință mai pronunțată în instituțiile publice și IMM-uri.
Abordarea SMART este cea mai populară metodă de stabilire a obiectivelor de companie, fiind menționată de 1 din 2 manageri. Metodologiile Balanced Scorecard și OKR completează topul, fiind însă utilizate într-o măsură mult mai mică (15%, respectiv 11%).
Definirea obiectivelor prin rezultate cheie (OKR) este prezentă mai mult în companiile de mărime medie (22%), fiind cunoscută peste medie și de managerii cu senioritate în firmă (15%) sau de cei din generația Millennials.
Percepții despre evaluările de performanță. Criterii de performanță. Frecvența evaluărilor de performanță (inclusiv ultima evaluare & evaluare perioada de probă). Metode de evaluare a performanței. KPIs folosiți în evaluarea performanței. Disponibilitate evaluare responsabilități & avertismente.
Există o conștientizare generală privind importanța evaluărilor de performanță pentru dezvoltarea angajaților. Similar, interesul ca acestea să fie mai frecvente și detaliate este, de asemenea, pronunțat, mai ales în cazul rolurilor de execuție.
Persistă totuși îngrijorările legate de subiectivitatea acestor evaluări și de folosirea lor drept justificare pentru decizii deja luate.
Cei care percep cel mai acut evaluările de performanță ca fiind influențate de preferințele și părerile managerilor sunt angajații din companiile publice (63%). Un procent peste medie al celor îngrijorați de subiectivitatea evaluărilor de performanță se înregistrează și în cazul persoanelor cu roluri de execuție, din companii mici, dar și multinaționale (56%), precum și al bărbaților (55%).
Similar, 6 din 10 angajați care consideră că aceste evaluări sunt folosite doar pentru a justifica decizii deja luate sunt persoane cu vechime în companie (5-10 ani), care lucrează atât în organizații mici (10-49 angajați), cât și mari (peste 250 de angajați).
Utilizate mai mult pe măsură ce numărul de angajați crește și în sectorul public, dar și în cazul bărbaților și managerilor.
Utilizate în special de către managerii bărbați, cei de peste 40 ani, respectiv cei care coordonează echipe în companii mari.
Managerii consideră că evaluează performanța mai des decât percep angajații acest lucru.
Există însă acord privind lipsa evaluărilor. Un sfert dintre antreprenori recunosc acest aspect, mai frecvent și în cazul managerilor femei sau al celor cu vechime medie în organizație (2-5 ani).
În rândul pozițiilor de execuție, tendința de a nu fi evaluați este mai pronunțată în cazul femeilor și al angajaților din microîntreprinderi.
30% dintre respondenți nu au avut perioadă de probă la angajare. Iar această practică este cel mai des întâlnită în instituțiile publice (45%), dar și în companiile cu până la 10 angajați (42%). În plus, persoanele cu vechime de peste 10 ani au fost angajate fără perioadă de probă (39%).
În perioada de probă, aproape jumătate dintre persoanele ocupate au fost evaluate de 1-2 ori, mai ales angajații seniori în firmă sau cei care fac parte din organizații de mărime medie.
2 din 10 angajați au avut fost evaluați mai des (3-5 ori) în perioada de probă, în special cei aflați la început de drum în companie (25%) și cei care lucrează în organizații cu peste 250 de angajați.
Evaluările săptămânale sunt mai frecvente în rândul nou-veniților în organizație și al angajaților din companiile locale, cu echipe mici (0-9 angajați). În schimb, pentru manageri cea mai recentă evaluare de performanță a fost în urmă cu o lună (21%), respectiv cu 3 luni (22%).
Cea mai recentă evaluare de performanță a avut loc, în medie, în urmă cu aproximativ o lună jumătate.
Evaluările săptămânale sunt mai frecvente în rândul nou-veniților în organizație și al angajaților din companiile locale, cu echipe mici (0-9 angajați). În schimb, pentru manageri cea mai recentă evaluare de performanță a fost în urmă cu o lună (21%), respectiv cu 3 luni (22%).
88% dintre respondenți sunt evaluați periodic la locul actual de muncă, iar în aproximativ 3 din 10 cazuri performanța este evaluată pe baza responsabilităților, unor indicatori specifici sau prin obiective clar definite.
Femeile, persoanele care ocupă poziții de execuție, angajații din companiile cele mai mici au cele mai mari pretenții salariale, dar și variația cea mai mare, în medie*.
Frecvență și criterii de bonusare. Criterii de promovare & cunoaștere rezultate măsurabile. Ultima promovare - recency (inclusiv perioadă de probă) driveri, bariere. Oportunități de dezvoltare: metode de dezvoltare preferate, frecvență training, număr și durată sesiuni
Oferirea ocazională de bonusuri este o practică mai des întâlnită în companiile locale, cu până în 10 angajați.
Sunt bonusați anual mai ales cei aflați pe poziții de conducere, în timp ce tinerii, cei cu mai puțin de 2 ani vechime în organizație și promotorii primesc bonusuri lunar.
Aproximativ o treime dintre respondenți nu primesc bonusuri la locul de muncă actual. Lipsa bonusurilor este comună mai ales în instituțiile publice (72%), dar și în cazul angajaților peste 40 de ani, al celor cu vechime în organizație (peste 10 ani), respectiv al detractorilor.
O treime dintre angajații în roluri de execuție primesc bonusuri la ocazii (sărbători sau contexte personale), iar 26% pentru motive ce țin de îndeplinirea rolului.
1 din 10 manageri primesc bonusuri în funcție de performanța financiară a organizației. Ocaziile se mențin drept principalul criteriu de bonusare și în cazul pozițiilor de conducere.
Rezultate măsurabile pentru a trece pe un alt nivel verbatim
Deși 43% dintre respondenți au beneficiat de o promovare la actualul loc de muncă, când vine vorba de listarea rezultatelor necesare pentru a trece la alt nivel...
3% dintre respondenți au refuzat recent o promovare.
Mai ales managerii (aproape 6 din 10), pentru care cea mai recentă promovare a avut loc acum mai mult de un an.
De cealaltă parte, procentul angajaților pe un post de execuție care au fost promovați este similar cu al celor care nu au beneficiat încă de o promovare. În contextul în care aproape jumătate dintre aceștia au peste 5 ani vechime în organizație.
Perioada de probă de o lună este mai des întâlnită în cazul promovării angajaților nou veniți, din companiile mici. De o perioadă de probă mai mare la promovare (trei luni) au parte mai mult managerii și angajații din multinaționale.
Proporția este chiar mai mare când sunt promovați managerii, angajații cu senioritate în organizație și cei care activează în instituțiile publice.
Jumătate dintre angajați percep promovările drept o recunoaștere pentru rezultatele anterioare, mai ales promotorii, angajații din companiile micro și cei cu vechime medie (2-5 ani).
32% dintre manageri afirmă că, în general, le place să lucreze cu și să conducă oameni. Aproape jumătate dintre manageri au fost motivați și de oportunitățile de dezvoltare profesională.
Responsabilitățile clare sunt mai importante pentru cei care lucrează în companii locale, de mărime mică.
Principala barieră este însă renunțarea la aspecte importante ale vieții personale, motiv invocat în principal de femei, angajații care au deja o carieră (peste 40 de ani, peste 10 ani vechime), dar și de cei care lucrează în sectorul public sau în companii mici și mari.
Alte motivații pentru refuz au vizat responsabilitățile suplimentare și așteptările financiare. Salariul este o barieră mai ales pentru detractori și cei din multinaționale.
Trainingul, cititul și participarea la conferințe, webinarii sunt top 3 metode preferate de cei care ocupă poziții de execuție. 6% dintre aceștia nu sunt interesați să se dezvolte personal.
Topul se menține și în cazul managerilor, care preferă cele trei metode în mai mare măsură. În plus, aceștia fac mai mult networking și colaborează mai mult cu mentori / coachi.
Participarea la training este mai mare în cazul angajaților din companiile mari, cu peste 250 de angajați*, comparativ cu cei din IMM-uri și microîntreprinderi.
O treime dintre angajați au participat la doar o sesiune de training în ultimul trimestru, mai ales bugetarii, cei care lucrează în companii de mărime medie și cei cu vechime de 2-5 ani în organizație.
Un procent similar (35%) au participat la 2-3 sesiuni de training în ultimele trei luni, în timp ce de o frecvență mai mare (peste 5 sesiuni) au avut parte doar managerii (6%) și angajații mai tineri (10% Gen Z, 6% Millennials)
Sesiunile scurte, de o oră, sunt mai întâlnite în rândul celor aflați pe roluri de execuție, iar cele mai extinse (de 2 ore) sunt mai populare în cazul managerilor. În plus, trainingurile de o oră sunt folosite mai mult în organizațiile din mediu privat, în special IMM-uri.
În 2 din 10 cazuri însă, aceste sesiuni nu au o durată standard, în special în sectorul public și organizațiile cu sub 10 angajați.
Satisfacția la locul de muncă (ESAT) & predictori. Employee Effort Score (EES) & predictori. Employee Net Promoter Score (eNPS) & predictori. Intenția de a părăsi organizația & predictori.
Cum se măsoară satisfacția angajaților?
ESAT se referă la nivelul mediu de satisfacție privind experiența în cadrul organizației, evaluată printr-o serie de aspecte specifice. Practic, fiecărui respondent i s-a solicitat să evalueze pe o scară de la 1 la 10 cât de mulțumit este de aspecte precum:
În general, angajații sunt satisfăcuți de experiența în cadrul organizației în care lucrează (7.2/10).
Oportunitățile de dezvoltare și promovare, respectiv pachetul salarial și beneficiile sunt aspectele cu privire la care nivelul de mulțumire este sub medie. Cel mai puțin mulțumiți de aceste aspecte sunt cei aflați pe poziții de execuție, femeile, seniorii din organizație (peste 10 ani vechime) și bugetarii. Managerii, în schimb, sunt mai mulțumiți decât media de remunerație și dezvoltarea profesională.
Claritatea rolului și nedreptatea percepută la locul de muncă impactează cel mai mult satisfacția angajaților.
29% din scorul mediu de satisfacție este explicat de percepția angajaților asupra clarității și nedreptății de la locul de muncă*
Cel mai bun predictor al satisfacției generale (ESAT)
Cu alte cuvinte, cu cât angajații știu care este direcția în care se îndreaptă compania și cunosc cea mai eficientă modalitate de a-și face treaba, cu atât vor fi mai mulțumiți de experiența avută la job.
Scad proporțional ESAT
Altfel spus, cu cât angajații sunt supraîncărcați, au de-a face cu cerințe contradictorii și percep că alții sunt favorizați, cu atât sunt mai puțin mulțumiți de experiența de la locul de muncă.
Cu cât angajații sunt evaluați mai rar, cu atât aceștia sunt mai puțin mulțumiți de experiența în cadrul organizației.
Cu cât angajații primesc bonusuri mai rar, cu atât scade satisfacția generală.
Ce este Employee Effort Score?
Pentru a măsura nivelul efortului perceput de angajați pe parcursul întregii experiențe în cadrul organizației a fost folosit indicatorul Employee Effort Score (EES). Practic, fiecărui respondent i s-a solicitat să evalueze pe o scară de la 1 la 10 cât de ușor îi este să își facă treaba la locul de muncă, într-o zi obișnuită. Rezultatul constă într-un scor EES.
Cu cât scorul EES obținut se apropie de 10, cu atât efortul perceput este mai mic.
Cu cât angajații sunt mai mulțumiți la job, cu atât percep că își fac treaba mai ușor
36% din EES este explicat de satisfacția cu diverse aspecte ale jobului (Relație determinată statistic, prin analiză de regresie.)
Cei mai bun predictori ai EES, dintre aspectele evaluate privind satisfacția.
Altfel spus, cu cât angajații sunt mai mulțumiți de volumul de muncă și echilibrul între viața personală și cea profesională, cu atât percep că își fac treaba mai ușor la job.
Influențează negativ EES.
Altfel spus, angajații care percep dezvoltarea personală drept un aspect important în satisfacția la job, consideră că le este mai greu să își facă treaba.
Nu influențează semnificativ EES.
16% din EES este explicat de claritatea la locul de muncă (Relație determinată statistic, prin analiză de regresie.)
Cel mai bun predictor al EES, dintre factorii care vizează claritatea la job
Altfel spus, dacă angajații cunosc viziunea și procedurile, consideră că le este mai ușor să își facă treaba.
Cu cât angajații primesc cerințe clare și se încadrează în timp, cu atât percep că efortul depus la muncă este mai mic.
Ce este Employee Net Promoter Score (eNPS)?
Pentru a măsura nivelul de satisfacție a angajaților față de angajator, au fost aplicate întrebări de tip Employee Net Promoter Score (eNPS). Practic, fiecărui respondent i s-a solicitat să evalueze pe o scară de la 0 la 10 măsura în care ar fi dispus să recomande locul de muncă familiei, prietenilor și cunoștințelor lor. Rezultatul constă într-un scor eNPS, obținut ca urmare a determinării a trei categorii distincte de angajați:
Sunt angajați nemulțumiți, care pot influența negativ evoluția angajatorului prin recomandările defavorabile făcute.
Sunt angajați mulțumiți, dar nu neapărat entuziaști, care pot fi ușor influențați de ofertele competitorilor și pot alege oricând alți angajatori concurenți.
Sunt angajați loiali, foarte satisfăcuți, care vor continua să lucreze la și vor recomanda și altora actualul angajator.
Cu cât scorul eNPS obținut este mai aproape de 100, cu atât indică un grad mai mare de satisfacție a angajaților și implicit un impact pozitiv asupra locului de muncă.
Doar 4 din 10 angajați ar recomanda actualul angajator familiei și prietenilor, ca loc de muncă. Procentul promotorilor este mai ridicat în rândul femeilor și al angajaților mai noi în organizație (sub 5 ani vechime).
Procentul pasivilor (angajații mulțumiți, dar nu neapărat entuziaști) este mai mare în cazul celor care ocupă poziții de conducere și al corporatiștilor.
56% din eNPS este explicat de cât de mulțumiți sunt angajații cu angajatorul actual*
Cel mai bun predictor al eNPS, dintre aspectele evaluate privind satisfacția
Mai precis, cu cât angajații sunt mai mulțumiți de colaborarea cu managerul direct, cu atât cresc șansele să recomande actualul angajator familiei sau cunoștințelor.
Singurul aspect al satisfacției care nu influențează semnificativ probabilitatea de a recomanda angajatorul actual.
21% din eNPS este explicat de ușurința cu care angajații percep că își fac treaba la locul de muncă (Relație determinată statistic, prin analiză de regresie.)
Mai precis, cu cât angajații percep munca pe care o au de făcut mai ușoară, cu atât cresc șansele să recomande actualul angajator
În schimb, cu cât angajații sunt bonusați mai rar, cu atât scade eNPS. (Relație determinată statistic, prin analiză de regresie.)
19% din eNPS este explicat de claritatea percepută de angajați la job (Relație determinată statistic, prin analiză de regresie.)
Claritatea la nivel macro (viziune, proceduri) - Cel mai bun predictor al eNPS, dintre factorii care vizează claritatea la job. Mai precis, cu cât angajații știu exact care este viziunea companiei și cunosc procedurile existente, cu atât cresc șansele să recomande angajatorul actual.
Tendința este mai pronunțată în cazul tinerilor (sub 40 de ani) și a persoanelor aflate la început în cadrul organizației.
Probabilitatea de a părăsi o instituție publică este semnificativ mai mică decât probabilitatea de a părăsi o companie privată multinațională sau locală.
22% din intenția de a părăsi jobul actual este explicată de evaluarea eNPS*
Mai precis, promotorii organizației au o probabilitate semnificativ mai scăzută de a părăsi organizația în următoarele 6 luni.
20% din intenția de a părăsi jobul actual este explicată de ESAT*
Cei mai buni predictori ai intenției de a părăsi organizația, dintre aspectele evaluate privind satisfacția
Altfel spus, angajații pentru care sunt mulțumiți de munca prestată și relația cu managerul direct sunt mai puțin interesați să caute un alt loc de muncă în următoarea jumătate de an.
Nu influențează semnificativ probabilitatea de a părăsi organizația.
15% din intenția de a părăsi jobul actual este explicată de claritatea percepută privind jobul
Dacă angajații știu exact care este viziunea organizației și cunosc procedurile interne, atunci este mai puțin probabil ca aceștia să plece în următoarele 6 luni.
Când angajații lucrează cu cerințe clare, dispun de resursele necesare și nu percep că alții sunt mai favorizați, probabilitatea de a căuta un alt loc de muncă scade.
Gen. Vârstă. Nivel educație. Mediu rezidență, regiuni. Venituri individuale. Rol. Vechime în companie. Mărime și mediu companie.
Gen |
42 %
Femei
|
58 %
Bărbați
|
|||
Vârstă
|
5 %
Gen Z
(18-24 ani) |
37 %
Gen Y - Millennials
(25-39 ani) |
53 %
Gen X
(40-54 ani) |
5 %
Baby Boomers
(55-60 ani) |
|
Nivel
educație |
2 %
Studii primare
|
48 %
Studii medii
|
49 %
Studii superioare
|
1 %
Nu răspund
|
|
Mediu
rezidență |
23 %
Rural
|
77 %
Urban
|
|||
Regiuni
|
19 %
București-Ilfov
|
25 %
Macroregiunea 1
(Centru + NV) |
29%
Macroregiunea 2
(NE + SE) |
12 %
Macroregiunea 3
(Sud) |
15 %
Macroregiunea 4
(SV + V) |
Venituri
individuale |
11 %
Venituri mici
|
75 %
Venituri medii
|
10 %
Venituri mari
|
3 %
Venituri foarte mari
|
|
Rol
|
75 %
Angajat
|
14 %
Manager
|
3 %
Antreprenor
|
7 %
Liber profesionist
|
|
Vechime în
companie |
34 %
Sub 2 ani
|
22 %
2 - 5 ani
|
22 %
5 - 10 ani
|
22 %
Peste 10 ani
|
|
Mărime
companie |
24 %
Microîntreprinderi
(0 - 9 angajați) |
25 %
Companii mici
(10 - 49 angajați) |
24 %
Companii mijlocii
(50 - 249 angajați) |
27 %
Companii mari
(peste 250 angajați) |
|
Mediu
companie |
23 %
Public
|
72 %
Privat
|
1 %
Neguvernamental
|
Programează o convorbire gratuită la telefon cu un consultant TBF și află cum zilele de implementare îți pot schimba afacerea.