TBF

Episodul #19

E

În acest episod îl am ca invitat pe bunul meu prieten Vitalie Aremescu, un antreprenor în industria IT din Republica Moldova.

Asculta episodul pe: Apple Podcasts, Spotify, Google Podcasts, Stitcher

Vitalie are peste 70 de angajați și o cifră de afaceri de peste 2 milioane de euro. Am lucrat împreună în anii trecuți și pot să spun că este printre puținii antreprenori din IT care, pe lângă integritate, are și capacitățile tehnice și înțelegerea de business necesare pentru a construi softuri care cu adevărat ajută companiile.

Vom vorbi despre digitalizarea și automatizarea companiilor, despre viitorul antreprenoriatului în era robotizării și inteligenței artificiale, despre companii opensource și autonome, despre cum tehnologia va schimba industria transportului, customer service, medicală si cea a educației, despre cum calculezi potențialul unei companii și despre brandul personal al antreprenorului comparat cu brandul corporate.

Transcript

(VA) – (01:35): Cum ar trebui să arate o organizație sau o companie în următorii 10 ani, cum crezi că ar fi viitorul acestor… sau viitorul antreprenoriatului pentru că depinde de mijloace de ceea ce face un antreprenor? 

RC – (01:50): Cel mai greu e să mă gândesc cum va arăta peste următorii 10 ani pentru că dacă m-ai întreba, știi, cum arată peste următorii 40 sunt destul de clari, peste următorii 10 sunt destul de neclari pentru că… câteodată e mai ușor să vezi pe termen mai lung de 10 ani decât pe un termen mai scurt. Pentru că știi unde va duce tehnologia și ce va putea să facă dar nu știe dacă va reuși s-o facă in următorii 10, 20, 30 sau 40 de ani dar în următorii 40 cu siguranță. Cred că companiile autonome vor fi în mare parte viitorul. Companii care nu au nevoie de management, nu au nevoie de…manageri micuți, manageri puțini mai mari, manageri și mai mari și așa mai departe, în structurile în care suntem obișnuiți și partea de inteligență artificială, robotizare, partea de blockchain, toate astea cumva atunci când le combini pot să ducă la o companie autonomă, o companie care pur și simplu merge fără managementul nimănui și cred că… viitorul cumva antreprenoriatului și viitorul lumii va fi mult în companiile open-source. Știu că e un subiect foarte ciudat, ne e greu așa să ne… sa ne imaginăm o companie care nu e deținută de nimeni dar acolo se va duce. Acum din ce în ce mai mult, de exemplu Internetul este guvernat nu de softurile unor companii, ci este guvernat de softuri open-source. Cam tot ce stă în spatele… softurilor mari este ceva open-source adică un…. nu știu exact cum să explic open-source, daca ai tu o explicație mai bună…

VA – (03:56): Aplicațiile care sunt deschise, nu degeaba corporațiile mari suportă foarte multe… aplicații deschise pentru că….primesc foarte mult contribuții din partea anumitor ingineri iar apoi… această contribuție este aplicată în diferite proiecte… fie comerciale fie necomerciale.

RC – (04:22): În loc să-ți faci tu să zicem propriul soft de management, proiectul este open-source, orice inginer, orice developer poate să contribuie la dezvoltarea acelui software. Nu-l deține nimeni dar în același timp îl poate folosi toată lumea… și cumva în ideea asta cred că se vor duce și companiile; mai ales companiile care duc la partea de baza, de necesitate a oamenilor. Eu nu cred că in 40, 50 de ani vom mai plăti pentru anumite lucruri, de exemplu pentru mâncare, pentru medicină, cred că vor fi niște schimbări foarte mari și astea se vor face prin acest model de companii autonome și companii open-source care sunt automatizate și în care orice alt inginer să zicem, poate să contribuie în îmbunătățirea proceselor acelor companii și într-o performanță mai bună și apoi toți ceilalți vor avea parte de rezultatele acelor companii adică de output-ul acelor companii astfel încât oamenii nu vor mai avea nevoie neapărat să plătească pentru mâncare sau pentru lucruri de bază, nu știu la ce nivel se va ajunge dacă se va ajunge la companii open-source în următorii 40 de ani care să-ți construiască, nu știu, gadget-uri sau să construiască mașini și așa mai departe dar nu este foarte… de necrezut că se va ajunge acolo. Cam asta văd pe următorii 40 de ani, pe următorii 10 ani ceea ce cred… este că… vom ajunge să plătim din ce în ce mai puțini oameni pentru muncă repetitivă adică… va fi o schimbare foarte mare în forța de muncă în care dacă până acum aveai nevoie să zicem de 1000 de angajați să faci un anumit business, care să zicem are o cifră de afaceri de… 100 de milioane, cred că în 10 ani vei putea sa faci același business cu aceeași cifră de afaceri numai că… cu 100 de angajați adică, cred că undeva la ori 80, 20, ori 90, 10, cam acolo va fi reducerea datorită automatizării. Acum normal când vor trebui guvernele să intervină și să reglementeze toată povestea asta, numai că modalitatea și singura care e viabilă deocamdată este… să ne pună taxe pe roboți, să ne pună taxe pe inteligența artificială, să ne pună taxe pe automatizări, ceea ce acele taxe se vor duce într-un venit universal. Oamenii să primească, nu ca un ajutor de șomaj, ci pur și simplu ca un salariu că sunt cetățenii unei anumite țări, doar pentru asta, un salariu de subzistență. Asta până când se va trece pe companiile opne-source și lucrurile să fie deschise. Asta normal, dacă nu începem un nou război, ceea ce nu e…

VA – (07:44): Da…foarte bună ipoteza…interesantă dacă……dezvoltată

RC – (07:50): Tu cum vezi lucrurile?

VA – (07:51): Dacă nu vom reuși cu inteligența artificială în 10 ani… roboții sau automatizările robotizate vor fi la putere…cu siguranță. Aud că există o serie de semnale. Lucruri care deja sunt în piață, dar nu știm despre viitorul lor. Cum ar fi…știm că mașinile fără șoferi deja sunt pe drumuri sau în curând vor fi pe drumuri, reducând drastic costul la transport sau anumite chestii, accidente și așa mai departe…vin cu anumite îmbunătățiri considerabile. Nu știm de viteza adopției. Nu știm cât de repede o să se implementeze. Știm că comunitatea de producători, oamenii care, utilizează imprimante 3 D în anumite procese tehnologice, iarăși este implementată, dar nu știm dacă acest lucru va trece mai departe adică, va trece în main stream. Știm despre inteligența artificială. Siri, Amazon și Alexa avansează rapid, dar nu știm dacă sfaturile inteligenței artificiale sau coaching-ului furnizate de tehnologii, de roboți va fi o alternativă bună. Adică, nimeni dintre noi nu poate prezice viitorul.

RC – (09:20): Eu cred că știm că vom ajunge acolo. Idea este că știm că vom ajunge acolo, nu știm exact în cât timp. Dacă va fi în 10 ani, 20, 30 sau 40. Dar de ajuns la mașini fără șofer asta e 100% sigur că vom ajunge, dacă din nou nu vine o bombă mai frumoasă până atunci. Să ne dea 50 de ani în spate, știi? Dar la aia cu siguranță vom ajunge. De exemplu acum, unele dintre cele mai răspândite două joburi ai șoferi și customer service. Pentru oameni…care nu au neapărat o specializare…ălea sunt 2 joburi pe care pot să le facă și cu care pot să supraviețuiască.  Nu mai știu pe ce loc, dar este în primele 5 oricum numărul de șoferi din lume, ca și job și la fel pe customer service. Ideea este că ăstea 2 vor dispărea și deja se văd semnalele, adică nu este ceva să ne gândim dacă se va întâmpla, e ceva la care trebuie să ne gândim în cât timp se va întâmpla. Și dacă…cum pot să beneficiezi de oportunitatea respectivă, nu să fiu dat în spate. Pe partea de inteligență artificială, pe de altă parte, acolo sunt multe semne de întrebare. Adică, pe partea de inteligență artificială mai scince fiction, știi? Acolo nu știm unde va putea să ajungă. Dar știm câteva lucruri: inteligența artificială va diagnostica mai bine decât orice medic. Și de asta suntem siguri. Și deja sunt semnale. Adică, făcute pe…cum naiba se cheamă astea de ti face la creier…

VA – (11:09): Tomografii, radiografii..tot felul…dar eu am văzut chiar o soluție recentă. Probabil, nu-i numai una. Mai multe sunt, unde deja computerul spune cu exactitate de….câteva ori mai mare ca un medic diagnosticul bolii. 

RC – (11:29): Și-atunci asta, cumva va democratiza mult partea de medicină. Și din nou, vor fi foarte mulți medici care își vor pierde job-ul. Enorm de mulți. Și acolo, va fi din nou, o problemă în economie, pentru că medicii, nu vorbim de țara noastră sau de Moldova…dar medicii, în majoritatea țărilor cu economii bune…ei au o putere foarte mare economică. Adică, sunt în clasa de mijloc sus. În momentul în care dai afară 80% din ei pentru că nu mai ai nevoie de ei, pentru că, hai să fim serioși 80% din medici fac diagnostic și îți dau tratament, nu au nevoie să intervină pe tine cu ceva. Din nou, de asta suntem siguri că inteligența artificială va fi mult mai bună în diagnosticare decât este omul. Pentru că la inteligența artificială, de exemplu cum văd că se va schimba partea medicală este că vei avea centre de analiză. Nu cred că vom reuși mult prea repede să…avem tehnologia încât oamenii să aibă analizele in-house, la fel cum ar vrea…nu știu, o imprimantă 3D, știi? Nu cred că vom ajunge atât de repede acolo, însă… vom avea centre pur si simplu de analize, unde te duci și îți faci analizele. Toate datele respective împreună cu răspunsul tău la anumite întrebări de diagnostic vor intra într-o inteligență artificială care îți va spune mult mai bine ce tratament ai nevoie, ce ar trebui să faci, și așa mai departe față de un medic. Deci, se vor schimba enorm de multe industrii, dar partea unde nu este clar cu inteligența artificială este la partea de vom reuși să face ceva, astfel încât… chiar să gândească de una singură. Deocamdată, suntem mult prea departe de așa ceva, deși… avem oameni mai deștepți ca noi, ca Elon Musk, care… își face niște probleme mari de partea asta, însă…faptul că va reuși să gândească de una singură…nu știu, și ăla e un scenariu apocaliptic, dacă va reuși să facă asta, pentru că, să zicem că azi am avea inteligența artificială care ar reuși să aibă inteligența unui om, mâine acea inteligență artificială va fi de milioane de ori mai inteligentă decât un om, atât de repede va avansa, atâta timp cât are și puterea de calcul la dispoziție.

VA – (14:11): Dacă se mai lansează și calculatorul quantic atunci… e mult mai…va crește exponențial puterea de procesare și… cred că asta va fi un element…distractiv.

RC – (14:26): Da, asta cu calculatorul quantic, eu nu știu dacă google-ul…că ei au zis că au reușit să-l facă pe primul și că le-a ieșit eu nu știu cât a fost o cascadorie de marketing și cât e de adevărat de acolo pentru că am senzația ca calculatorul ăla quantic de ei l-au făcut au reușit să-l facă să rezolve o singură problema. Nu e ca și cum iei un calculator care apoi poți să îi dai orice altă problemă și o va rezolva de milioane de ori mai repede. 

VA – (14:59): Era o vorbă: că dacă o industrie se află într-o extremă, cu siguranță va ajunge în alta după care se va stabili undeva pe mijloc. Așa s-a întâmplat cu cloud-urile și mă uit că Germania a început să treacă în private cloud sau în foarte multe organizații din statele europene au trecut de la….cloudurile publice la cloudurile private și acuma fac un mix deja de…depinde…depinde de importanța care le păstrează. Așa cred că va fi și cu inteligența artificială sau cu organizațiile autonome.

RC – (15:40): De fiecare dată așa evoluăm și noi, adică…prima oară suntem într-o extremă, ca antreprenori, să zicem, după aceea ne ducem în cealaltă extremă, după care devenim cu adevărat antreprenori și trecem la următorul nivel unde putem să ne mișcăm între…pe plaja asta oferită de extreme și să alegem ce-i mai bun pentru momentul ăla și așa este și cu tehnologia. Adică, s-a trecut de la tehnologie deținută total de o organizație sau de alta sau de baze de date deținute total de o organizație sau de alta, după care….într-o democratizare totală care…la început părea foarte fun, după care și-au dat seama…stai așa că sunt zeci de mii de probleme care apar când totul e democratizat, după care se ajunge la un mijloc. Problema, însă cu inteligența artificială este că odată ce a trecut de un nivel, nu mai poți să o oprești. Asta e…și ceea ce…ridică Musk ca și problemă. Cu toate celelalte putem să greșim, știi? Putem să mergem cu o chestie care este nereglementată de guverne, cum e block chain-ul, cum e cripto moneda, știi…ne jucăm Vestul Sălbatic, nu știu ce, după 10 ani de zile că…cam atata e delay-ul guvernelor, vine reglementată, începe să intre într-o chestie normală, într-o chestie sigură. Problema este că dacă…inteligența artificială ajunge la un anumit nivel, degeaba vii tu peste 10 ani, că nu mai ai ce să reglementezi. Dar…din nou…astea sunt lucruri despre care unii dintre noi ne facem probleme despre ele.

VA– (17:23): Ca idee..mai este până acolo…dar hai să vorbim un pic despre digitalizare pentru că conceptele astea mulți speculează. Digitalizarea organizațiilor….sau cum se transformă o organizație, o firmă, asta este. Și pentru că toată lumea…digitalizare, digitalizare, dar ce înseamnă asta, cum o gândim o companie digitalizată….iată chiar un antreprenor care are experiență de a face business are unul, două trei business-uri și el în continuare gândește alte  produse sau servicii… cum ar trebui să le gândească? Ca să fie deja deja up to date cu tot ceea ce se întâmplă acuma în societate?

RC– (18:17): Da…sunt deja câteva povești acolo cu digitalizarea unei companii. 1. Nu poți să digitalizezi ceva care nu este proceduralizat. Care nu este…nu neapărat proceduralizat, ci…o companie unde ai procese clare, pentru că ceea ce poți să digitalizezi sunt lucrurile repetitive, la nivelul la care suntem acum. De cele mai multe ori, ce putem să digitalizăm sunt lucruri repetitive și înainte să iau asta și să o duc la o companie de dezvoltare, am nevoie să știu care dracu’ sunt alea și să fie clare și desenate, astfel încât să iau acele procese să zic uite cum se întâmplă acuma, pleacă de la omul ăla informația merge la omul ăsta, omul ăsta ia decizia în felul ăsta, în felul ăsta sau în felul ăsta, de aicea merge la omul ăsta, de aicea merge acolo, de acolo merge acolo și așa mai departe. Cu tot cu excepții gândite și cu toată nebunia, ca un fel de programare low-level, programare de business, astfel încât, după ce le am clare și desenate să pot să le dau unei companii de dezvoltare și să vină în ajutorul meu și să-mi automatizeze și să-mi digitalizeze acele părți. Așa că, digitalizarea unei companii, de fiecare dată pleacă de la desenarea și clarificarea proceselor. Apoi să poți să te menții flexibil… din perspectiva mea…odată să nu mergi pe softuri monolit, să mergi pe softuri bazate pe Api și microservicii; asta înseamnă că nu vin și fac un soft imens, rigid, ci ceea ce fac…și cum ar trebui gândită digitalizarea unei companii este o suită de 30, 40, 50 de mici softuri, care pot să comunice între ele. Și asta, pur și simplu pentru a putea să ții pasul cu modificări în piață…în momentul în care se schimbă ceva în piață tu să nu trebuiască să modifici un soft stupid de mare, care îți ia 2 ani de zile să modifici, ci ai nevoie să modifici 1, 2, 3 softuri mici în toată povestea respectivă și 2. Să poți să te folosești de noile tehnologii. Pentru că mereu apar tehnologii noi, mereu apar inovații noi, care îți permit să faci lucrurile mai bine, mai repede, mai simplu, dar dacă softul tău este un întreg…așa un…mamut, nu este o suită de… să zicem 30, 50, mici softuri, atunci lucrul ăsta va fi extrem de greu. Deci, cred că, 1. Antreprenorii…în primul și în primul rând să își ia echipe, să își ia experți care să le proceduralizeze business-ul să le creeze procesele clare, după care să ducă asta la o companie de dezvoltare, care…să…spargă acele procese în 10, 20, 30, 40, depinde de complexitatea business-ului, de mici softuri, care acele softuri lucrează împreună prin API și comunică împreună. Dacă nu o faci așa și încerci să îți faci un sistem închis, gen monolit, vei avea foarte mari probleme în viitor, din perspectiva mea. 

VA – (22:00): Da…cea mai mare problemă a organizațiilor…astea care existente deja, este că nu poți schimba procesele…sau nu poți schimba procesele că durează foarte mult să schimbe procesele care deja sunt create și asta e problemă foarte mare în…a dezvolta procesele…nu în a inova….în a dezvolta compania…în a inova pe anumite arii sau direcții pe care și le propun…astfel stau încă rigide la…la capitolul ăsta. Când vorbești de automatizarea a mai multor aplicații sau…atunci coborâm la nivel de proces și atunci, la nivel de proces, e mult mai ușor să le modificăm sau să le…updatăm acele procese. Eu am două…am două chestii când mă gândesc la digitalizare: 1. Este procesele din organizație, adică partea internă a organizației și 2. este partea externă, de livrare a produsului. Când ne ducem la partea internă, este digitalizarea proceselor care se întâmplă într-o organizație, și aici cum spuneai este nevoie de a fi descrisă detaliat pentru a fi în primul rând cunoscute în organizație, după care, făcute anumite optimizări sau automatizări, după care automatizări și partea 2 este livrarea produsului într-o formă digitală. Și asta este…o…cale de a transforma organizația, iar întrebarea care ne-o punem noi atunci când avem un client…cum putem să facem din compania clientului respectiv o companie de software și….asta…de aici vin și niște răspunsuri interesante….pentru că…dacă n uităm la o bancă sau…ne uităm la o companie producătoare de automobile…ce se întâmplă…o companie producătoare de automobile….ea livrează produsul unde clientul primește serviciul de transport din punctul A în punctul B. Și cum o aplicație ar putea să livreze sau cum compania ar putea să livreze serviciul ăsta…într-un mod digital…Și atunci…acest proces de livrare a serviciului este mult mai ușor de a-l transpune în…în digital. Sau….o bancă. Nu sunt o companie financiară, ci o companie de date, care permite oamenilor să stocheze banii și să facă tranzacții în siguranță. Indiferent dacă acest lucru se face folosind…o valută digitală, o cripto curency sau o bancă exclusiv mobilă. Atunci…vine tehnologia, care rezolvă problema respectivă. 

RC – (25:09): Cred că din ce în ce mai multe companii vor avea nevoie să se gândească la ele ca companii de sftware și companii de media. Nu neapărat bancă sau producător de mașini sau nu știu….travel…companie de travel, agenție de turism. Pentru că dacă e să ne uităm… cea mai mare companie de turism e booking.com, care e o companie de software. Ideea este că software-ul a devenit cumva mai important decât hardware-ul. Hardware-ul putem să-l facem, hardware-ul putem să-l externalizăm destul de ușor. Software-ul, pe de altă parte, este cum gândește acel hardware. Și asta e cel mai greu de gândit, de actualizat, de ținut constant într-un mod bun. Mi se pare foarte bună gândirea. Idea este că…de multe ori ceea ce văd…majoritatea companiilor n-au fost gândite din perspectiva asta. Ele n-au fost gândite…ok, noi avem nevoie să livrăm produsul X sau să livrăm experiența X sau să livrăm soluția a problema X. Și atunci…cum putem să facem asta într-un mod cât mai automatizat și digital astfel încât viteza, siguranța, predictibilitatea, cheltuielile să fie în cel mai bun standard. Ele au fost gândite pe sistemul vechi, pe ce se putea acum 20 de ani. Și acum ceea ce se încearcă să se facă e să se ia gândirea aia și să se digitalizeze, dar cred că companiile care vor câștiga războiul ăsta pe următorii ani, sunt cele care vor pleca direct de la gândirea asta. De la gândirea că..ok, noi avem nevoie să rezolvam problema X. Și își gândesc business-ul împreună cu programatori, împreună cu ingineri, împreună cu software developeri, astfel încât business-ul ăla să facă sens și din punct de vedere al digitalizării. Și companiile ălea vor fi zeci de ani în fața celorlalte. Cred că noii antreprenori….dacă înainte aveai nevoie lângă tine când făceai un business de jurist, de contabil de câțiva oameni pe lângă tine ca să poți să îți gândești business-ul…acum ai nevoie de inginerii de software, și în principal de ingineri de software pentru a putea gândi un business de succes și cred că…cam așa s-au schimbat lucrurile….

VA – (28:05): Eu cred că în schimbarea asta de paradigmă… iată, dacă noi o să zicem că facem o companie de software care o să livreze pizza sau o companie de software care o să deservească o patiserie….sunt mult mai mari șansele de a construi un sistem pregătit pentru viitorul care ne așteaptă decât de a începe și a face procesele clasice într-o pizzerie sau într-o patiserie pentru că … fiind și eu inginer, privesc business-ul ca pe un software, care are un anumit număr de procese, unde are intrările, are ieșirile cu predictibilitate maximă. Sunt si buguri, dar asta știi exact unde te duci, unde intervii și unde corectezi. Exact așa dacă vor fi privite business-urile, atunci șansele ca să poți să supraviețuiești într-o societate distanță mult mai mare. 

RC – (29:16): Va fi foarte greu în următoare perioadă. Să zicem că următorii 10 ani o mai duc oamenii cum o mai duc, dar antreprenorii…după următorii 10 ani va fi extrem de greu să fie antreprenori să nu înțelegi tehnologia. Va fi aproape spre imposibil. Partea bună este, că ai 10 ani să înveți. Și partea mai puțin bună este că tehnologia se schimbă extrem de des și trebuie să înveți constant. Că nu poți să te oprești. Însă, pentru cei care vor să aibă 5, 10, 20 de pași în față…în fața tuturor, asta e gândirea pe care vrei s-o duci într-un business. Normal, ceea ce nu se va schimba în business este că vei avea nevoie să rezolvi o problemă, dacă nu vei rezolva o problemă pe care o au un grup destul de mare de oameni, atunci business-ul ăla nu va funcționa oricât de mult l-ai digitaliza tu, că nu va cumpăra nimeni de la tine. Dar, atâta timp cât asta o rezolvi…cât urmărești modalitatea asta…va fi critic să-ți gândești business-ul din punct de vedere al digitalizării și să faci compromisuri, pentru că de multe ori, atunci când îți gândești un business și pleci de la…ok asta e nevoie pe care eu o susțin sau asta e problema pe care eu o rezolv, atunci când te gândești și pleci direct de la digitalizare cum poți să fac asta în cel mai automatizat mod, în cel mai predictibil mod, va trebui să faci anumite compromisuri, și să zicem nu vei oferi o varietate mai mare de X ca să poți să digitalizezi mai bine sau nu vei oferi o calitate mai mare de X ca să poți să digitalizezi mai bine sau o personalizare mai mare de X ca să poți să digitalizezi mai bine și așa mai departe. Însă, faptul că vei fi ok să faci acele compromisuri, vei putea să servești, o anumită parte din grupul tău țintă mai repede, mai bine, mai simplu, mai ieftin, decât oricine altcineva. Dar o să-ți dai seama de acele compromisuri, doar când îți gândești business-ul în felul ăsta. Dar, în primul și în primul rând, din perspectiva mea, va fi cel mai greu pentru antreprenorii care nu înțeleg tehnologia și care nu se vor educa în privința asta și chiar să înțeleagă ce e aia o inteligență artificială și ce poate să facă. Nu neapărat să devină programatori, dar să înțelegi…. cum funcționează partea asta de software…ce…poate să facă, și legată la hardware și așa mai departe pentru că altfel dacă nu poți să înțelegi, cum poți să gândești antreprenorial, adică ok…cum aș pune acest business astfel încât să funcționeze. Și vedem că acum, majoritatea antreprenorilor mari care, dețin cele mai mari companii din lume, sunt oameni din tech, sunt oameni care înțeleg tehnologia. Nu prea mai avem antreprenorii ăia…doar cu fler, că nu mai trăim în lumea aia. Flerul nu te mai duce unde te ducea înainte. 

VA – (32:41): Sunt cei cu tech, dar  cu o cunoștință bună în tech dar au și fundamentele managementului puse bune. Pentru că cel mai bine se observă asta în marketing, unde marketingul fără IT acum…practic ar fi imposibil de făcut un marketing bun și atunci vine…cele mai bune inovații se petrec acolo unde este o intersecție de…hai să spunem industrie sau o cunoștințe din certe industrii….așa și la partea de management. Noi, când o privim…ne uităm ca și dezvoltarea sau managementul organizației și așa structurat ca să poată fi dezvoltat agil, adică să avem versiunile proceselor pentru că ele se schimbă destul de des, trebuie updatate, trebuie făcute procese noi, iată exact cum s-a întâmplat după…nu știu să zic dacă Covid, în perioada asta de…în perioada Covidului, când a trebuit să schimbăm procesele de lucru, în a lucra la distanță și, vedem cât de rapid au trebuit să se adapteze cam toate industriile: învățământ, medicină și tot așa mai departe. Când profesorii de la predatul tradițional au trecut pe online, medicii iarăși…

RC – (34:15): Cumva…știi cum e gluma aia care circulă pe net…cine a condus digitalizarea României, Covidul. Nu este doar a României, este a lumii! Nu că nimic nu este mai bun să grăbească lucrurile într-un anumit fel decât un context inevitabil. Contextul de fiecare dată va dicta regulile, de asta și cele mai mari inovații s-au făcut mereu în războaie, adică, nu prea mai poți să scapi de consecințe acolo. Ori îți iese, ori nu ieși bine, știi. Cred că suntem într-o perioadă de tranziție, și nu neapărat într-o perioadă de tranziție tehnologică. Tehnologia este acolo…este de multe ori…este chiar affordable, și-o permit mulți. Își permit mulți acum tehnologii avansate care acum 10 ani costau sute de mii sau milioane. Suntem într-o tranziție de mindset, suntem într-o tranziție…numai…deși fundamentele au rămas aceleași, mijloacele s-au schimbat enorm de mult și până când antreprenorii se trezesc la realitate și înțeleg unde sunt, unde naiba se află în perioada asta, și cum vor merge înainte, va fi o perioadă…puțin de haos. Pentru că avem de fiecare dată în perioadele ăstea de tranziție, avem câteva tipuri de oameni. Oamenii care neagă: ehh…asta nu se întâmplă…Nokia…ăștia sunt Nokia…mie îmi place să îi numesc Nokia…a apărut smartphone-ul…Nokia era numărul unu ca producător…ca vânzător de telefoane mobile, Nokia a dormit…ehhh…nu se întâmplă smartphone…facem telefoane cu mai multe taste. Nu se întâmplă. Și s-au dus în cap. Deci, avem antreprenorii ăștia care neagă realitatea, sau o neagă ori pentru că nu reușesc să o înțeleagă, ori o neagă pentru că le e frică că vor pierde controlul și atunci este un mecanism de apărare al creierului, neagă ceea ce se întâmplă. Avem antreprenorii care încearcă să folosească o parte din tehnologie, dar menținând tot restul la fel, știi?, adică nu schimbăm prea mult. Ne menținem la fel dar mai folosim un softuleț colo, mai folosim un softuleț colo, mai cârpim, mai automatizăm câte puțin. Și avem antreprenorii….care înțeleg partea tehnologică. Din păcate, ăștia sunt foarte puțini deocamdată, și nu au nicio putere foarte mare de piață. Pentru că ăștia care înțeleg foarte bine partea tehnologică…din nou sunt în două categorii: sunt antreprenori care au și experiență antreprenorială, care ăștia au șanse foarte mari, dar avem antreprenori care înțeleg bine partea tehnologică dar nu au experiență antreprenorială, și-atunci pică cumva, în alte capcane. Uită să rezolve cu adevărat o problemă pentru business sau uită că au nevoie de marketing și marketingul este al dracului de important în businessul respectiv. Cumva uită anumite părți, pentru că nu au experiența…antreprenorială. Hai să vorbim puțin…dacă tot am vorbit de automatizări, hai să vedem cum se vor schimba industriile. Industrii care știm sigur că se vor schimba datorită digitalizării și automatizării pe următorii 40 de ani. Avem industria de transporturi… care va ajunge să fie fără șoferi, de asta știm sigur, acolo vor scădea costurile cu transporturile, sau dacă nu vor scădea, măcar vor deveni foarte predictibile. Pentru că nu știm sigur dacă vor scădea pentru că din nou vom avea…  s-ar putea să avem, taxe pe roboți. Și s-ar putea să nu scadă, însă antreprenorii tot vor merge pe tehnologie pentru că este mult mai predictibilă decât omul. Și scalabilă….apoi am zis de… industria medicală…unde…partea de diagnosticare din nou va trece în digitalizare…aproape totală. 

VA – (38:52): La baza tuturor stă învățământul…

RC – (38:55): Dar chiar partea de învățământ….cum o vezi că se va digitaliza? 

VA – (39:01): Da, chiar, cred ca asta-i.. una dintre cele mai avansate acum….

RC – (39:07): Pentru că învățământul la distanță, aia nu-i digitalizare, aia ar trebui să fie o normalitate. Nu e…De-aia nu e digitalizare….

VA – (39:15): Da…Învățământul…dacă vorbim…chiar și învățământul profesional, tehnic, unde este nevoie de….destul de multe materiale,….unde este nevoie de practică. Acolo cred că tehnologiile de…virtuale ale…o să…o să deja conduc acest domeniu. 

RC – (39:35): Ai zis-o foarte bine, apropo, de asta, de…  realitate virtuală, cel puțin partea de training, acolo văd înainte să ajungă în educația generală. Dar partea de training în companii…și partea de training tehnic, cum spuneai tu, partea de realitate virtuală va schimba enorm de mult, pentru că poți s-o scalezi și mai mult…poți să….în afară de faptul că poți s-o scalezi, poți să faci scenarii…care să te antrenezi pe anumite scenarii, care nu poți să le emulezi în realitate. De exemplu, ăștia de la Walmart, nu știu dacă știi ce-au făcut cu realitate virtuală și au antrenat angajații cum să răspundă pentru Black Friday, unde nu poți să emulezi…cum poți să faci un training în care să emulezi problemele din Black Friday, când îți intră zei de mii de oameni în magazin într-o singură zi. Nu poți! Dar realitatea virtuală le-a permis să facă asta. 

VA – (40:39): Și chiar dacă ai putea…nu-ți permiți să o faci în…în…s-o testezi în…real…

RC– (40:46): Dar asta va micșora și timpul de re-training pentru oameni. Pentru că vom avea nevoie de foarte mult…de re-training al oamenilor pe alte abilități. Pentru că vor dispărea joburi, vor dispărea atât de de multe joburi pe care acum le considerăm normale și oamenii ăștia trebuie să facă ceva. Acuma poate re-trainingul ia un an, folosindu-te însă de realitatea virtuală, s-ar putea să dureze 2 luni, pe multe industrii. Și….foarte bine ai zis, asta de training va fi foarte mult modificată de…de realitate virtuală. Dar partea de învățământ general, cum îl vezi, cum vezi că s-ar schimba?  

VA – (41:37): Cred că….învățământul ăsta la distanță…dar mult mai interactiv. Mult mai interactiv decât ceea ce se face…ce se face acuma pe zoom sau pe platforme, unde cel mai bine văd că s-ar schimba procesele de predare și anume vor fi mult mai standardizate și rezultatul va fi mult mai bine măsurat. Dacă….avem un program de studiu, mă gândesc eu și este predat de mai mulți…de mai mulți profesori sau instructori, cât de tare ne-am dori, el este predat într-un mod diferit, chiar dacă este același program, chiar dacă sunt aceleași teme, cred că anume…anume predarea sau materialul va fi transmis într-un mod standardizat, în așa ca acest proces să fie controlabil.                                 

RC– (42:36): Tu…acum e și după noroc, știi? Sau după… te iei după brand și zici…ok…copilul meu trebuie să meargă la școala asta pentru că școala asta are un brand bun sau are un profesor bun…. dar poți să ai noroc de un profesor bun într-o școală sau de 2 sau de 3, dar ceilalți să nu fie deloc ok și exact ceea ce spui tu, asta ar însemna digitalizarea învățământului; înseamnă să ai parte de cel mai bun profesor, pe orice subiect te-ar interesa.   

VA– (43:07): Da…da, da…asta am și vrut să zic…tema va fi expusă în cel mai bun mod posibil pentru toți copiii sau pentru toți studenții.

RC– (43:20): Eu cred că mult din învățământ va fi transformat în jocuri. Nu știu dacă viitorul pe următorii 10 ani dar următorii 40 cu siguranță pentru că ceea ce ziceam acum…cât? 30 de ani…că Doamne când va veni viitorul în care fiecare om va avea un calculator, uite că a venit. Îl ai în buzunar, îl ai și pe masă, îl ai peste tot. Nu știu dacă va dura10, 20 sau 30, dar toată lumea va avea o modalitate de realitate virtuală în casă. Asta nu știu dacă e bine pentru sufletul omenesc sau nu, dar știu că se va întâmpla și…până la urmă partea fundamentală a lucrurilor este că am învățat și vom învăța vreodată prin jocuri. Jocurile sunt fundamentale pentru noi. Orice vârstă am avea jocurile încă ne plac și…cred că așa va fi transformat. Învățământul nu va mai fi dictat de profesori, va fi dictat mult de oameni de știință. 

VA– (44:24): Cu siguranță pentru că mă uit în științele exacte mai simplu un pic și deja, și sunt tendințe…dar am văzut și pe partea de…. științe neexacte cum ar fi și istoria când poți să vizionezi un filmuleț sau să ai niște hărți interactive, practic te joci, cum ziceai. 

RC– (44:45): Știi care e partea interesantă? Ăștia care joacă… de exemplu, un joc, un shuter, cum e Battle Field, da, păi ăia știu mai multă istorie despre Primul Război Mondial și Al Doilea decât ăia care sunt pe băncile școlii. Pentru că jocul ăla îți dă misiuni și zice trebuie să te duci din locul ăla în locul ăla și….tu trebuie să treci prin toate locurile respective și…mai apare Hitler, mai apare nu știu cine, mai apare nu știu cine și…într-un mod în care tu doar ce faci acolo împuști pe alții, tu înveți istorie. Mai mult decât atât, tu nu simți că înveți istorie, și aia e de fapt, învățarea plăcută. Atunci când faci ceva care este atât de plăcut încât nici măcar nu-ți dai seama că înveți. 

VA – (45:35): Materialul dacă este structurat foarte bine, poate fi redat în 20 de minute. O temă…o lecție…poate fi dată foarte bine în 20 de minute ceea ce în mod normal se întâmplă în 45 de minute. 

RC – (45:50): Da….și mai mult decât atât nu este deloc plăcut…adică, acum învățarea pentru noi este foarte…cum să-i zic…one-sided, adică….copii stau în bănci și primesc informație…care, informația aia oricum putea fi înregistrată, adică în majoritatea cazurilor, majoritatea profesorilor fac pe televizorul acolo. O industrie care va fi din nou dată peste cap de digitalizare va fi cea de customer service, care deja o vedem făcută prin boti, prin roboți telefonici, care vor deveni din ce în ce mai buni în a rezolva problemele oamenilor mult mai rapid decât o persoană; și mai mult decât atât oamenii…îi preferă pentru 90% din probleme, preferă un robot să le dea soluția; să nu vorbească neapărat cu cineva, cu o anumită persoană sau să dea mesaj, preferă să facă asta. Pentru 10% din probleme însă, probabil că vom mai avea oameni, dar va fi foarte schimbată industria asta de customer service. Dar ce altă industrie o mai vezi modificată? 

VA– (47:11): Cred că toate se modifică…și industriile bancare sau instituțiile bancare. Instituțiile financiare vor…suferi modificări semnificative; de la centralizare la descentralizare, după care ce se va întâmpla în următoarea perioadă, cu siguranță, mai multe și mai multe state vor reglementa partea de valută digitală dacă nu or să poată să emită valută internă, digitalul…statele mai slabe o să…o să adopte cu siguranță bit coinul și alte valute pentru că…iarăși e vorba de impozite, e vorba de taxe…

RC – (47:53): Noi acum…gândește-te…avem un sistem foarte ciudat…care datorită lipsei de digitalizare, avem nevoie, de exemplu….  de o industrie de contabilitate, care industrie…dacă stai să te gândești…ea nu-și face sensul. La cât de mult poți să digitalizezi tot ceea ce se întâmplă și atâta timp cât scoți valuta fizică, industria de contabilitate nu-și mai face sensul. 

VA– (48:24): Asta la fel dacă… avem o companie de date care este guvernată de date, atunci contabilitatea nu-și mai are sensul în modul în care o cunoaștem noi. 

RC – (48:35): Da…statele nu știu exact cât….vor mai trage să nu digitalizeze total sau când va veni contextul ăla inevitabil din care nu poți să mai ieși, în care ești obligat cu adevărat să digitalizezi pentru că…cu 20% din forța de muncă din…bugetari….poți să faci munca care se întâmplă acuma dacă ai digitaliza, poate nici cu 20%, dar încă la noi se plimbă hârtii, încă ai nevoie să mergi în 15 locuri să deschizi o firmă, ai nevoie de intermediari, de toată povestea asta…și….ceea ce este sigur este că statele se vor schimba doar în contexte inevitabile. Nu vor trage decât…să primim un Mandela de România sau ceva care să împingă cu adevărat digitalizarea. Dar problema este, că…și dacă ai un lider extrem de bun, să zicem ceva prin cel mai mare noroc, acel lider ajunge să fie ales, deși nu știu cum se poate asta, oamenii nu vor înțelege, pentru că din nou….e vorba trăim în democrație. Dacă majoritatea oamenilor nu înțeleg beneficiile, or să se opună. Și-atunci de fiecare dată, guvernanții vor face ce este popular. Degeaba tu vii și spui uite cât de bine putem să schimbăm lucrurile, când consecința la asta este să dai 80% din bugetari afară sau…Mărioara care vinde roșii, ea nu înțelege care este treaba asta cu calculatoarele, așa că ea pur si simplu vrea mai mult…vrea mai multe semințe. Nu spun că nu este importantă partea aia de plantat semințe, ceea ce spun este că pe termen lung, gândirea asta, faptul că…fiecare om…votul lui este la fel de valoros, cu un om care înțelege ce este bine pentru țară și e educat și a făcut multe în viață, votul lui este la fel de mare ca ăla care tot ce-l interesează este dacă atunci când votează îi mai dă cineva o sticlă de bere gratis. La fel cum părinții noștri cumva s-au trezit într-o lume…foarte diferită față de cea în care au copilărit, cred că va fi la fel și pentru noi, pentru următorii 20, 30 de ani. 

VA – (51:14): Eu cred că….aici trebuie să înțelegem…potențialul care îl avem sau care…îl are fiecare…fiecare organizație. Dacă vorbim de potențial, în multe privințe este…o monedă…putem să spunem că este o monedă a întregii economii digitale sau la scară…la scară macro, dacă ne uităm la companiile mari, la cei ce se uită investitorii este potențialul care îl are compania respectivă sau….nu mai avem o apreciere a companiei din punct de vedere strict financiară…strict financiară fixă după activele care le are, dar după puterea….potențialul care este sau….dacă vorbim la scară micro….este potențialul nerealizat a companiilor…dar putem să vorbim despre acest potențial…cum putem considera potențialul unei organizații…în ce constă? Dacă vorbim de performanță slabă….ne ducem în procese, dacă vorbim de potențialul…..neexplorat ne ducem în rendi, dacă ne ducem într-un potențial nou, este deja…depindem de tehnologiile noi. Unde să căutăm acest potențial a companiei?…

RC – (52:40): Eu…eu nu cred că potențialul companiilor poate să fie evaluat după ce este acum. După ce este în prezent în compania respectivă, ci cred că potențialul e cumva o…intersecție între…ce va avea nevoie lumea în următorii 10, 20, 30 de ani și…direcția pe care o are această companie. Cumva…sunt de fiecare dată două dungi…două linii….ideea este astea se intersectează undeva în viitor sau se îndepărtează undeva în viitor. Și cred că multe companii acum…sunt… în grupul 2, unde direcțiile în care lumea merge și nevoile lumii se îndepărtează de direcția în care compania merge. Și….de multe ori zici că ai nevoie cumva să fie Oracolul să poți să îți dai seama unde merge lumea dar nu prea…Sincer, Elon Musk n-a fost un om genial pentru că a văzut că mașinile vor merge spre partea electrică. Enorm de mulți oameni au văzut asta. Numai că este chestia asta: dar dacă tot merge acum așa, de ce să schimb, știi? La fel, cumva nu mi se pare că Steve Jobs a fost genial că a văzut că smartphone-ul este viitorul. Microsoft  făcuse deja tableta, erau deja pad-uri cum naiba se numeau astea, cu pix. Se vedea că ăla este viitorul. Doar că asta se vindea atunci. Oamenii cereau telefoane cu mai mult metal, mai multe taste, o cameră puțin mai bună, lucruri de genul ăsta, știi? Și cred că…cumva…asta este singura modalitate în care poți să vezi potențialul unei companii. Să vezi dacă direcția în care merge, direcția pe care și-a ales-o….se intersectează cu direcția lumii. Pentru că de fiecare dată lumea va tinde spre o normalitate chiar dacă va da așa prima oară într-o extremă, după aia, într-o altă extremă, după aia va tinde spre o normalitate, știi? Și-atunci în funcție de extrema în care vezi că este o industrie poți să prezici că va trebui să treacă în cealaltă extremă pentru ca apoi să revină la normal. Tu vrei să fii cu cinci pași înainte. Oo…din asta de învățământ care începe să facă învățământ cu realitate virtuală și cu clase standardizate, în care copiii se întâlnesc doar să se joace, nu să preia informația, poți să-i vezi potențialul. Atâta timp cât după el management și marketing poți să-i vezi foarte bine potențialul, unde poate să ajungă. Un învățământ care pur și simplu se bazează pe a învăța 15 copii într-o clasă și care are nevoie de profesori geniali ca să poată să livreze rezultate bune, vezi că asta se distanțează de direcția în care merge lumea. Pentru că aia nu e scalabilă. La fel o companie de transport. O companie de transport care adaugă deja inteligența artificială în propriile lor mașini sau lucrează cu X, Y, Z producători de mașini, știi în ce direcție se îndreaptă. Este o persoană…un developer…care a făcut un AI pentru mașini, care se livrează pe o tabletă, îl conectezi la mufa aia a mașinilor, la computerul mașinii și conduce singură mașina? Atâta timp cât este o mașină mai nouă de nu știu cât…ca să aibă anumiți…anumite chestii…prin cameră…prin camera pe care o are…deci, pur și simplu inteligență artificială care nu are light, dar nu are nimic, are doar camera. Păi, da că toată lumea zice că doar producătorii mari de mașini pot să stea să facă chestia asta…nu! Uite unul singur care vinde. Nu mai știu cum îi zice…dar dacă cauți pe Google, cu siguranță, îl găsești. Am vrut eu să-l comand că am înțeles că merge pe mașina mea, dar nu livrau în Spania…sau ceva de genul…ideea este că…dacă compania de transport vede oportunitatea și… își angajează…ori își angajează ori lucrează în …outsourcing cu o companie de software, cu ingineri pe Inteligență Artificială, știi că compania aia se va îndrepta într-un loc în care merge lumea.  Pentru că acum, cumva ne așteptăm ca mașinile, de exemplu, să fie ele inteligente…. Nu sunt mașini inteligente. E vorba de software. Majoritatea mașinilor noi acuma, pot să-și miște volanul din software, pot să pună frână din software, pot să accelereze din software. Atâtea timp cât pot să facă chestia asta… ai nevoie doar de un creier care să-i spună când să facă stânga, când să facă dreapta, când să pună frână, când să accelereze. Asta cred că este acel potențial. Iar apoi, iei potențialul de direcție și îl compari cu potențialul antreprenorului. 

VA – (58:14): Da….eu cred că aici, dacă vorbim de top top, atunci și Steve Jobs și Elon Musk au pornit de la un potențial necunoscut, unde au explorat…unde au investit mulți bani în inovație…și în tehnologie, rezultatul fiind nepredictibil, dar ca să ne coborâm mai aproape de lumea reală, ce se întâmplă în majoritatea business-urilor este, cred că potențialul este în performanța slabă a organizațiilor care pot să crească, pot să inoveze prin tehnologiile deja existente…prin automatizarea proceselor de business.

RC – (59:07): Da…dar vor fi blocate tot timpul de antreprenori care nu înțeleg.  

VA – (59:10): Da…dacă vorbim de organizații….ar trebui să facă cât mai multe teste, pe teste cu cost mic și dacă merge, merge, dacă nu merge, nu merge. Aici eu văd un potențial care ar putea fi explorat de majoritatea organizațiilor.  Pentru că nu toți au resurse pentru dezvoltări….. de tehnologii…..care sunt….  

RC – (59:41):  De multe ori nu ai nevoie de chiar atât de multe resurse. De asta, spun că blocajul vor fi antreprenorii, nu neapărat resursele în sine. Am dat exemplul ăsta cu programatorul ăsta de-a făcut software-ul ăsta. Și apropo, l-a făcut open-source, deci, poți să ți-l pui singur pe ce vrei. Ideea e că…dacă știai sau dacă aveai viziunea că acolo se îndreaptă lumea, și mai mult să știi ce se poate, nu e chiar atât de greu să recrutezi un om genial pe Inteligență Artificială și să-i dai un astfel de task, inclusiv să-i dai un procent din business-ul ăla ca să facă asta. Ideea este: ai viziunea sau nu. Tot antreprenorii vor fi blocajul chestiei ășteia pentru că nu înțeleg; nu înțeleg valoarea digitalizării, nu înțeleg ce se poate digitaliza, nu înțeleg până la urmă, ce poate să facă Inteligenta asta artificială; pentru că nu poate să gândească pentru tine în sine. E bună să recunoască pattern-uri, să recunoască tipare, deocamdată. Cam asta face.

VA – (60:48): Da și se poate de făcut la low cost…adică cum ziceai tu nu-i…nu-i greu să testezi o idee…dar trebuie să ai cap coadă unde ai viziunea și…merge, merge… nu merge, schimbi abordarea sau….

RC – (61:04):  Asta da….eu am câteva chestii odată…. când treci de anumite chestii ar trebui să ai buget de R & D ca și companie. Și din păcate, văd companii de 10, 20, 30, 50 de milioane care nu și-au făcut buget de R & D. Și mai mult decât atât, nu-i văd valoarea. Și cumva văd R & D doar în dezvoltarea produselor pe care ei le vând, nu văd neapărat R & D în partea de procese și inovație în procese. Și de multe ori, acum sunt enorm de multe companii care nu neapărat că inovează în produsul pe care ți-l vând, ci inovează în procese. Și Amazonul este cel mai bun exemplu. Amazonul n-a inovat în produsele pe care ți le vinde. Îți vinde produse de la alții. N-au inovat acolo. N-au inovat în e-commerce în sine. Au un site care și acum arată de zici că e de pe vremea lui Pazvante, dar au inovat în procese, astfel încât să poată sa-ți livreze mai repede, să poată să-ți livreze mai ușor, să poată să-ți livreze mai ieftin. Au inovat în procese. Și R & D din procese e important. Din păcate, de exemplu, aici trebuie să iei oamenii care au potențial să devină buni în asta pentru că nu există oameni antrenați în asta.  Nu pot să mă duc să recrutez o persoană care este deja bună pe R & D în procese. Sunt destul de puține. Cel puțin la noi în țară. Și în internațional nu sunt chiar atât de mult. Nu sunt chiar atât de mulți. Pentru că nu există o școală în sine pentru asta. Și atunci ai nevoie să recrutezi oameni care au potențial în asta. Să testezi oameni de genul ăsta, să îi iei de pe băncile școlii, să facă intership-uri, să le dai  obiective și vezi care reușește. Și ăia care reușesc îi ții acolo să continue inovația în procese. Dar nu facem lucrul ăsta. De multe ori nici nu realizăm faptul că putem să mergem la facultăți și să luăm…să luăm oameni în intership și să le dăm niște obiective să vedem care dintre ei reușește. 

VA – (63:13):  Da…știi cum antreprenorii își dau seama de…sau chiar și clienții noștri își dau seama de importanța R & D atunci când costurile pentru a procura o tehnologie îi depășește. De trebuie să plătești pentru niște servicii din Amazon sau din Google, deși Big Data parcă ar fi o…așa un termen comun…dar….menținerea sau…stăpânirea unei astfel de tehnologii este destul de complicată, încă. Și ea costă. Și atunci parte din clienții noștri, mulți asta cer: să deții tehnologia. 

RC – (63:59):  Sau scăderea cheltuielilor pe folosirea tehnologiei.    

VA – (64:03): În final asta duce la scăderea cheltuielilor, dar pentru ca să-ți poți stăpâni un cluster de Big Data sau să poți avea niște algoritmi, poți să te duci să-i ai din Cloud..deja, gata sau îi creezi singur și-atunci depinde deja de costurile pe care le ai. 

RC – (64:33):  Da, dar poți foarte bine cum ai zis tu: poți să îi iei deja gata. Să testezi ieftin, iar apoi când vezi că tehnologia merită, să o muți la tine. Adică, acum nu ai nevoie neapărat să iei un inginer care să îți facă, de exemplu…să-ți facă o Inteligență Artificială care să îți recunoască textul scris de mână. Există algoritmul. Îl închiriezi. Sau Inteligența Artificială care să îți traducă conversațiile să ți le transcrie. Din nou există. O iei de la Amazon, o iei de la Google, o închiriezi. Vezi apoi, dacă face sens în business-ul tău și vezi cât de mult face sens, după care poți să treci să ți-o creezi pe-a ta, dacă costurile sunt prea mari. Dar, după cum ziceai și tu: trebuie buget de R & D, oricât de mic ar fi. 

VA – (65:32): Da…noi am făcut și am exclus cu…greșeala asta că o făceam mereu…și R& D-ul și producția erau în același timp. Aceleași echipe se ocupa de tot. Și-atunci lucrurile nu mergeau deloc bine…termenele erau date toate peste cap. Și de asta am decis s-o scoatem din producție, R & D separat și producția separată.

RC – (66:59): Asta e mereu problema start up-urilor. Fac R & D în operațiuni. Sunt creativi în operațiuni în loc să fie creativi în afara operațiunilor și apoi…ce se dovedește a fi bun să fie introdus în operațiuni. Da…e mereu…vezi greșeala asta…ei sunt creativi peste tot.

VA – (66:22): Hai să vedem cu brandul afacerilor și brandul personal al antreprenorului, din spatele afacerii cât este de important….Cât de mult contează brandul personal al antreprenorului într-o afacere.  

RC – (66:39): Ei…poate să conteze foarte mult sau poate să conteze puțin. Ideea este că niciodată nu strică. Adică…uite ai business-uri cum e Google-ul. Google-ul are brandul lui de angajator. Nu neapărat Sergey Brin și cm naiba îl chema pe celălalt…ei nu neapărat au un anumit brand de antreprenor…adică nu se compară cu brandul lui…cum a fost brandul lui Jobs sau brandul lui Musk sau brandul lui Bezos. Însă, brandul personal al antreprenorului, atrage mult mai ușor decât un brand corporate. Ne e mult mai ușor să relaționăm cu o persoană decât să relaționăm cu un brand corporate. Dar în același timp este și reversul medaliei. Ne este mult mai ușor să urâm o persoană și să ținem ură pe acea persoană pentru mai mult timp decât ne este să…avem o problemă cu un brand corporate. De exemplu, atunci când Nike, să zicem face o greșeală în branding, că a zis ceva rasist sau a făcut ceva sexist sau toate problemele din ziua noastră, într-o lună, două trei, ăia care au fost deranjați se întorc înapoi și își iau adidași de la Nike. Dar când o persoană te-a jignit cumva, când brandul personal, omul te-a jignit cumva într-un fel sau altul…poți să ții ani de zile acel sentiment de….nu vreau să-i dau ăstuia nimic niciodată, știi. Adică este, cu dus și întors. Adică poate să ajute enorm de mult și mai ales dacă vrei să-ți nișezi cumva business-ul și anume să oferi servicii către oameni care te iubesc, și să-i ignori pe ceilalți. Și atunci e foarte bine. Știi că ai o nișă. Dar dacă vrei cumva să fii pentru toți…e foarte periculos brandul personal. Însă…se face tranziția cumva de la brandul personal la…brandul de business. Sincer e mult mai ușor să construiești un brand personal decât un brand corporate. E mult mai ușor, mult mai rapid. Oamenii pot să relaționeze mult mai ușor cu tine. Și aicea ai două beneficii foarte mari; unde sunt cele două mari probleme într-un business: angajați și clienți. Brandul personal, dacă este făcut bine, le rezolvă pe amândouă, că oamenii care ajung să te placă, ajung să cumpere produsele pe care tu le vinzi. Pur și simplu că te plac pe tine. Este ca și cum te-ar trăda dacă nu…asta a fost de exemplu, și-am tot povestit experiența mea cu Apple, știi? Cât Steve Jobs a fost în viață nu puteam nici să mă gândesc să cumpăr un telefon sau laptop sau orice produs pe care Apple-ul îl avea să încerc să iau un produs asemănător de la altcineva. În capul meu era ca și cum l-aș trăda pe omul ăla, deși nu mă întâlnisem niciodată cu el, însă, exemplul care mi l-a dat și tot ce am reușit să învăț așa indirect din ce a făcut el, simțeam ca și cum îl trădez. Și atunci nu puteam să merg în altă parte. După ce Steve Jobs a murit, a fost prima oară când mi-a apărut gândul..Hmm, parcă aș încerca Pixel. Parcă aș încerca Android. Mi-a trecut după ce l-am folosit puțin, dar asta-i partea extraordinară, știi…și mai mult decât atât, ajung oamenii să vrea să lucreze pentru tine. Să vrea să lucreze nu neapărat pentru tine, ci să vrea să lucreze alături de tine, în misiunea ta, în viziunea ta. Și pe cât de greu îți este să recrutezi și să găsești oamenii ăia potriviți, vei găsi oameni motivați, care pur și simplu vor să lucreze alături de tine. Sunt buni, sunt motivați…. Au o motivație mult mai sus decât banii și decât altceva…și la asta a ajutat…l-a ajutat foarte mult, de exemplu brandul lui Musk sau brandul lui Jobs…Au atras oameni remarcabili prin brandul lor. Și asta a făcut diferența în business. La asta au fost geniali. 

VA – (71:14): Da…de-asta și eu mi-am luat un proiect de 100 de zile…unde mă gândesc și acționez în această direcție de a-mi crea un brand personal, pentru că am câteva business-uri și e nevoie ca să împărtășesc din…din viziunea mea și din scopul pe care îl avem ca să atrag…. acei oameni cu care poate mergem mai departe.

RC – (71:40): Ce văd eu, de exemplu ca și greșeli în brandul personal, este: oamenii nu sunt autentici. Oamenii vor să aibă un brand personal pentru că-i văd beneficiile, însă nu vor să fie prea mult înjurați. Și atunci când nu vrei să fii prea mult înjurat, nu ești prea mult autentic. 

VA – (72:03): Încerci să te încadrezi în niște standarde. 

RC – (72:05): Exact! Și…asta strică foarte mult brandul personal. Oamenii nu spun de fapt, ce cred despre lucruri. Nu spun perspectiva lor autentică. Încearcă mereu să-o îmbrace…să fie cumva mediocrii în toată povestea. Nici să nu spună ceva rău despre ceea ce nu le convine, nici să nu spună ceva mult prea de bine despre altcineva, pentru că…să nu supere…și asta nu te duce să ai fani…asta te duce să ai niște oameni care te cunosc. Și nu vrei asta! Dacă vrei să îți construiești un brand personal atunci fix asta e ceea ce vrei. Vrei să polarizezi. Nu neapărat să polarizezi din…că ăsta îți e ție scopul, ci să arați cine ești și să-i lași pe ăia care iubesc cine ești să vină aproape de tine și să-i ignori pe ăia care nu iubesc cine ești. Și asta e destul de greu de trăit cu ea până când nu te înveți. Până când nu accepți că oamenii or să te înjure la chestii la care nici măcar nu îți imaginai. Nu-ți imaginai că părerea aia a ta poate să stârnească o astfel de chestie. Dar nu e neapărat rău. E chiar bine. Pentru că ideea este cui dai atenție după. Nu neapărat că sunt unii care nu te plac și sunt unii care te plac. Ideea este după: dai atenție ălora care te plac sau dai atenție ălora care nu te plac încercând să-i convingi, că, de fapt, ar trebui să te placă. N-ar trebui să te placă toată lumea. Dacă te place toată lumea, chiar ai o problemă. Pe Mandela nu l-a plăcut toată lumea. Pe Dalai Lama nu l-au plăcut o grămadă de oameni. Pe Dumnezeu nu-L place toată lumea. De ce ai vrea tu să fii mai presus decât ăștia? Cu privire la asta. Și ai nevoie să spui părerile respective, părerile tale, autentice. Să fii cum ești tu. Dacă vrei să-ți creezi un brand personal. 

VA – (74:15): Da.., și asta de fapt, îi cel mai ușor…dar să trecem peste momentul psihologic de a nu vrea să placi…

RC – (74:24): Avem nevoia asta să ne placă toată lumea…Nu știu de ce e atât de importantă părerea altora despre noi, nici n-am căutat prea mult…. să aflu de ce…probabil că 90% dintre antreprenori, un brand personal i-ar ajuta enorm de mult în business. Dar sunt probabil și 10% care i-ar încurca dacă și-ar face un brand personal. 

VA – (74:45): Ajutorul ăsta vine…ajutorul ăsta către business din partea antreprenorului, hai să zic…ajută compania…în ce mod leagă mai mult emoțional clientul sau angajatul de companie sau care-i elementul de ajutor? 

RC – (75:03): Leagă clientul…nu mai e client…e fan și la fel și angajatul. Ce înseamnă brand? Înseamnă că am așteptările clare și am niște emoțiile față de acel brand, față de acel nume. Că din nou, un brand nu înseamnă neapărat că dacă ai un brand, înseamnă ca ai un brand bun, poți să ai un brand foarte prost. Și partea emoțională? Cum măsuri, de exemplu puterea unui brand? Este cu cât poți să vinzi mai scump decât ceilalți. Aia e puterea unui brand. Un brand îți permite în loc să vinzi la 100 de lei să vinzi la 120 de lei. Asta îți permite un brand. În angajări, de exemplu, un brand îți permite ca un om care ar fi vrut, 5 000 de euro să vină să lucreze acolo, să vină la început să lucreze pentru 2500 doar să vină să lucreze cu tine. Sau să vină și să-și asume o responsabilitate stupid de mare. Asta e puterea unui brand și ideea este că ai acele emoții față de acel brand. Emoții pe care le asociezi cu acel brand că asociezi partea de inovație, că asociezi partea de salvare a lumii, că asociezi partea de…luptăm împotriva unui dușman comun și așa mai departe. Partea de dușman comun este una dintre cele mai folosite tehnici pentru a crea un brand personal. Și anume să spui ce urăști, de fapt? Care-ți sunt dușmanii? Care e dușmanul tău principal? Și oamenii…îți devin oameni prieteni…pur și simplu că tu ai același dușman cu ei. De exemplu, Dove a folosit foarte bine chestia asta în campaniile cu mitul frumuseții sau cu…cum naiba era…în care…au luptat împotriva mitului frumuseții că femeile frumoase sunt doar ălea model care nu au niciun pic de grăsime pe ele și…ei au făcut campanii cu femei mai voluptoase. Și atunci au dat în dușman. Ăla-i dușmanul: mitul frumuseții. Și-atunci enorm de multe femei, care nu erau la silueta respectivă sau la standardul ăla de frumusețe au devenit fani – prietenii Dove. Și tehnica dușmanului comun este foarte puternică. Trump a folosit-o mai bine decât ar fi trebuit. Boris Johnson și cu ălălalt…cu amețitul ălălalt au folosit-o foarte bine în Brexist. Au zis dușmanul nostru este UE pentru că….., pentru că… pentru că.. pentru că…și-atunci au avut un dușman comun. Oamenii au dat vina pentru toate problemele pe care ei le aveau, deși 90% nu aveau nici treabă cu Uniunea; au zis sunt de la UE. Și atunci suntem prieteni. Sunt prieteni cu Boris, sunt prieten cu ălălalt datorită dușmanului comun. 

VA – (78:08): Cum putem crea emoția asta dintr-un brand corporativ cu un client altfel decât antreprenorul să fie sau fondatorul să fie la mijloc? Brandul respectiv să dea tot un grad de emoție.

RC – (78:27): Păi, din nou este ce susține brandul ăla și împotriva cui este brandul ăla. Îmi susține lucrurile în care eu cred și este împotriva lucrurilor în care eu sunt la fel împotriva lor. Ăsta e fundamentul știi? Iar apoi stă în comunicarea lucrului respectiv prin toate modalitățile posibile; c-o fac prin social media, c-o fac prin video-uri, c-o fac prin blog posturi, c-o fac prin produse, c-o fac prin sponsorizări ce susțin, ce nu….

VA – (79:00): Văd multe companii care leagă de-o mascotă…. De un element care-l animează, care transmite acea emoție, pe care dorește s-o transmită…

RC – (79:14):  Da…Asta e pur și simplu înlocuirea unui brand personal cu ceva animat…cu ceva pe care eu pot să-l privesc ca uman. Asta e ideea cu folosirea mascotei…da…De altfel, a folosit-o MC-ul foarte bine, și echipele de sport o folosesc foarte bine, echipele sportive, dar e umanizarea brandului. Dar asta nu înseamnă că merge mereu…că trebuie să te conving…că ăla e brandul….și nu e un lucru tocmai simplu…și de multe ori este un hit and miss, știi, adică nu știi dacă o să-ți iasă. Cu toate studiile de marketing în spate și cu toate focus grupurile care poți să le faci. Nu știi dacă o să-ți iasă. La fel de bine putea să fie exact pe dos, cum era văzut clovnul de la Mc. Putea să nu fie ăla plăcut. Subway-ul, de exemplu, a avut o problemă mare pentru că ei și-au folosit…au avut un client, care avusese nu știu 150 de kg sau ceva de genul și a slăbit până la 80 de kg mâncând doar de la Subway de 2 sau 3 ori pe zi. Și după aia a postat pe Internet povestea lui cum a slăbit. Și ei au văzut oportunitatea acolo. Și l-au făcut pe ăsta un fel de mascotă a Subway-ului, care mergea prin toată lumea și ținea speech-uri despre cum a slăbit și asta a fost o cascadorie de marketing care le-a funcționat extrem de bine și i-a pus pe hartă ca fiind un Fast Food unde nu te îngrași și unde poți să slăbești și care-i sănătos. Partea mai puțin bună este în momentul în care s-a descoperit că ăla era pedofil și Subway-ul a avut ditamai picajul datorită lucrului ăluia. Adică, de fiecare dată când faci lucruri de genul ăsta, trebuie să te gândești și la opusul medaliei, știi? Cumva, când tu ești brandul, tu ești în controlul acțiunilor, dar câteodată oamenii te pot surprinde într-un fel de nu-ți vine să crezi. Dar…tot brandul personal rămâne mai puternic decât mascote sau altceva. Oamenii relaționează cu oameni…. mult mai ușor decât cu orice altceva. 

VA – (81:43): Dacă e important să ne dăm seama de limita unde se termină brandul personal și unde începe brandul organizației pentru că în dependență de scopul organizației…dacă vrem să o vindem sau dacă e o organizație de legacy, nu mai are nicio importanță. Dar dacă vrem să o vindem după aceasta, poate impacta într-un mod oarecare.

RC – (82:09): Se face tranziție atunci când vrei să faci asta. Oricum o companie mare când vrei să o vinzi nu se va vinde niciodată, azi e a ta, mâine nu mai e a ta. Nu va fi niciodată așa. Există o perioadă de tranziție, de…absorbit de brand…depinde pentru ce te cumpără. Poate să te cumpere doar pentru….să zicem patente tehnologie, locație, angajați și așa mai departe; și atunci puțin contează brandul. Brandul tău te-a condus să construiești lucrul ăla, apoi motivul pentru care te-a cumpărat a fost cu totul altul și atunci nu contează faptul că…tu ai construit aia prin brandul tău personal sau nu. Dacă însă-i cumpărată compania ca să continue pe brandul respectiv, se face o perioadă de tranziție de un an doi, în care se mută cumva mesajele din gura antreprenorului în gura companiei, susținute la început de antreprenor, după acre iese din peisaj. Mai mult se păstrează antreprenorul respectiv, de pildă companiile, care sunt cumpărate așa, păstrează antreprenorul respectiv în bord, astfel încât să poată să mai zică că e în bordul companiei și să beneficieze de brandul antreprenorului. Așa că nu e chiar așa o mare problemă. 

VA – (83:29): Mă uit că ai în ultimul timp…..produci destul de mult content, care se consumă calitativ….cum te-a ajutat?

RC – (83:40): Să mă ajute în…business?                                                                                                                                

VA – (83:42): În Business, da!

RC – (83:44): Măi…..viziunea mea este pe vreo 40 de ani…așa că odată ce m-am decis să fac asta…este doar începutul…n-am ceva neapărat cu care să vin și să măsor și să spun: uite, aici m-a ajutat! Da, când am avut nevoie, de exemplu, să recrutez pentru anumite companii, mi-a fost foarte ușor să găsesc oameni remarcabili pentru companii în care sunt implicat. Mi-a fost foarte ușor să găsesc oameni remarcabili. Pentru că nici nu poți să vii și să spui: băi, uite am făcut asta, am un brand personal și uite mi-a crescut cu 10% pentru că nu știi exact de unde vine, știi? Dar atunci când am avut nevoie să recrutez, înainte dura mult mai mult, înainte să mă decid și să fac TBF-ul…dura mult mai mult să recrutez…Acum, când spun că am nevoie de o anumită persoană, vin oameni remarcabili și…doritori să lucreze acolo. Nu neapărat să lucreze alături de mine sau să lucreze alături de TBF în ceva….Înainte îmi lua mult mai mult să găsesc oamenii potriviți. La fel parteneriate vin singure. Nu mai trebuie neapărat eu să mă duc să le caut, ci vin oameni care vor acele parteneriate, care sunt mult mai ușoare. La fel pentru TBF Systems. Oamenii când știu că sunt co-fondator acolo, că mă implic acolo. Oamenii care vin și vor software și vor să lucreze, vor mai mult pentru că au încredere în mine. Și tot ce am de făcut…și liderii de acolo…și așa mai departe au nevoie să…..îmi susțină acea încredere adică, să livreze pe încrederea cu care vin oamenii. E mult mai scurt ciclu de vânzare pentru că oamenii vin deja cu încrederea. Aduc parte din vânzare….o parte foarte lungă din vânzare este doar să câștigi încrederea potențialului client. Este foarte diferit când omul vine deja cu încrederea. Este pur și simplu metoda potrivită pentru el sau de a găsi ce are el cu adevărat nevoie. Și normal să-ți păstrezi integritatea. Chiar dacă ai o bulă foarte mare de încredere, asta nu înseamnă că poți să abuzezi de ea și să vinzi și să bagi pe gât, pentru că poți. Și aici ai nevoie de partea de integritate și etică și momente în care știi că ai putea să mai faci încă 200 000 de euro, dar nu ar valora pentru compania respectivă…..în rezultatele lor nu s-ar vedea neapărat asta, chiar dacă tu poți s-o explici de ce ajută. Și cred că atâta timp cât tu îți menții după aia integritatea lucrurile devin mult mai simple.         

VA – (86:51): Astea sunt…de fapt și motivele pentru care eu am început a lucra la brandul personal…și mai este un motiv…de a mă depăși pe mine însumi pentru că….. se poate de obținut rezultate și fără brand personal…lucrând doar la brandul companiei…. dar mi s-o părut mult mai rapid sau mai rapid de…de atins niște obiective și pentru brandul personal când ai un auditoriu. Ceea ce este interesant este…cum prinzi 2, 3 auditorii…să zic așa…când ai și clientul, ai și potențialii angajați. Faci canale de comunicare…cum….   

RC – (87:38): Nu, nu faci. De ce să faci? Nu… În primul rând, că cei mai mișto angajați mai ales dacă ai…dacă ai avea un produs de masă, sunt chiar proprii tăi clienți. Oameni care sunt fani ai produsului. Așa că din perspectiva mea, asta nu trebuie niciodată separată…comunicarea cu…către clienți și comunicarea către potențiali angajați. Mi se pare că ar trebui tratată la fel. Pe aceeași canal. Nu…nu ar trebui separate…câteodată promovezi un produs pe care îl ai sau arăți de ce e bun produsul ăla al tău…altă dată…pur și simplu spui că cauți un om care să îți atingă un anumit obiectiv, care va contribui la viziunea ta. Nu cred că este despre a le separa.    

VA – (88:32):  Chiar dacă avatarii sunt diferiți?                 

RC – (88:36): Nu…pentru că de exemplu, unul dintre lucruri pe care eu îl fac în recrutări, mai ales când folosesc baza de date și așa este să spun…dacă tu nu ești persoana potrivită….. uite aici un premiu…dacă îmi recomanzi persoana potrivită…adică, dacă de exemplu, recrutez în top management, sunt dispus să dau 1 000 de euro persoanei care îmi recomandă omul pe care urmează să-l angajez. Și atunci mă folosesc de puterea comunității să ajungi la mult mai mulți oameni.   

VA – (89:10):  Da….interesantă…să vedem ce-o să iasă…..                   

RC – (89:12): E potențial distructiv dacă, te gândești, că…crearea unui brand personal nu este o chestie pe termen scurt și nu este o chestie de relație scurtă, știi….de fac 2-3 luni și după aia am…este un lucru pe termen lung, care pur și simplu, ai nevoie să-l faci constant, și nu neapărat să-l măsori prin…nu mi-a adus rezultate în primele trei luni, nu mi-a adus un contract sau nu mi-a adus nu știu ce, atunci gata. Nu merge! E un lucru pe termen lung. Și ai nevoie să-l vezi așa și pur și simplu câteodată să ai încredere în proces, pentru că nu știi exact cum va influența lucru ăsta pe care tu-l faci. Nu știu…poate să iei cel mai mare contract pe care l-ai luat vreodată sau să găsești cel mai bun angajat pe care l-ai avut vreodată sau cel mai bun manager  sau cel mai bun partener. Nu poți decât după ce s-a întâmplat să te uiți în spate și să vezi cât de cât că aia a influențat. Dar ce poți să faci este să te gândești fundamental…fundamental știi că ajută…fundamental știi că contribuie foarte mult la genul ăsta de decizii…și ai nevoie doar să fii acolo…să fii acolo constant și în același timp să lași oamenii să vadă cine ești. Dacă n-o să lași oamenii să vadă cin ești…n-o să ai fani…o să ai niște oameni…care te cunosc….Ăia nu sunt dispuși să facă mare lucru pentru tine.         

VA – (90:53): Da…pentru mine a fost…am trecut cu greu de punctul că o să trebuiască să fac asta constant…știi…că era că nu-l fac ca un proiect…unde am început, am terminat, l-am predat mai departe și gata…dar e legat de mine și trebuie să fie constant și a fost așa când am luat decizia…ăsta a fost unul din punctele care, probabil așa de târziu…hai să zic că am început….pentru că eu în 10 ani am avut 3 postări pe social media…                     

RC – (91:28): Și eu acum câteva luni până când am luat decizia să duc TBF-ul acolo unde am vrut pe următorii 40 de ani, n-aveam nimic…deci, aveam, nu mai știu 1000 și ceva de followeri pe facebook. Având în vedere că folosisem brandul ăsta sa-mi testez sistemul de management pe oameni unde eu nu eram implicat și să văd alte lucruri acolo, dar în câteva luni…acum suntem la 24 000 de followeri și creștem destul de rapid. Dar și pentru mine a fost la fel de grea decizia, pentru că eu am fost obișnuit să stau în spate, și asta mi-a plăcut cel mai mult. Să stau în spate, să creez business-uri sau să cresc business-uri și să am cumva libertatea care ți-o oferă anonimatul. Am luat decizia să schimb asta în momentul în care mi-a devenit foarte clar ce vreau să las în urmă și atunci mi-am dat seama că asta e…va fi de foarte mare ajutor. Deși, eu încă nu o fac ca alții. Nu pun poze cu mine unde stau…nu fac poze cu mine la piscină, nu fac poze cu mașinile pe care le am, nu…..Sunt anumite lucruri care, deși m-ar ajuta……nu sunt dispus să le fac…..        

VA – (92:58): Mie încep să-mi placă….așa că nu se știe nici la tine…știi…. cum va fi când te vei expune mai mult în…în public, știi…                  

RC – (93:07): Da….nu mi-a plăcut niciodată partea aia de a arăta…fii atent ce mașini am, fii atent ce piscină am, fii atent unde stau…poți să ajungi și tu acolo…nu știu dacă poți…habar n-am! Ține de tine!

VA – (93:28): Eu văd că din ce în ce mai mulți antreprenori și oameni care au stat în spate…..mulți ani, multimilionari și multimiliardari ies în față și am impresia că în așa mod își securizează și business-urile creând comunitate în jurul lor…creând acest mediu online… pentru a putea comunica…acum cine plătește pentru…pentru ads-uri este în defavoarea celui care are rețeaua dezvoltată, și-l dă gratuit acolo.                    

RC – (94:05): Nu neapărat că dai gratuit…în Facebook nu poți să dai gratuit nimic. În Facebook fără boost-uri, îți văd mesajele 1% din comunitatea pe care o ai. Nu neapărat că este gratuit, ci sunt oameni care te urmăresc pe tine, nu urmăresc pe altcineva, unde apari și tu cu add-ul tău intrusiv, știi, și oameni care ți-au acordat încredere, care comunici constant, despre asta e. Da, ies, dar, din nou eu nu spuneam că și eu am ieșit…dar deocamdată nu sunt dispus să ies și cu părți mai private din viața mea, care, deocamdată nu le văd sensul acolo.     

VA – (94:50): Da…patruzeci de ani…mai este…așa că este unde…cineva zicea că își planifică business-urile și activitatea familiei pe 140 de ani.                 

RC – (95:04): Da…Ștefan…da. Da….mi-a plăcut mult ideea lui de a-ți planifica până la 140 de ani pur și simplu pentru că…ia presiunea de a face greșeli…pentru că mulți zic că închei…poate ai, nu știu 60 de ani sau 50 de ani și zici mai am 20-30 de ani buni….trebuie să fac neapărat ceva bine în perioada asta, că dacă nu , nu mai am altă șansă. Și gândirea asta de…aoleu…trebuie să-mi aleg cel mai bun lucru, te face să nu mai alegi nimic….că ai impresia că nu mai ai altă șansă. Și la asta mi-a plăcut…mi-a plăcut mult gândirea lui Ștefan…adică, am șansa să fac până la ăia 70 de ani ceva și după aia 70 de ani să mai fac încă 70 de ani ceva…..

VA – (95:59):  Da…da… dacă ne purtăm frumos, dacă mâncăm sănătos…avem toate șansele ca în 10 ani bioingineria și tot ceea ce ține de prelungirea vieții să fie în….                 

RC – (96:14): Cam acolo sunt estimările….dacă ajungi sănătos, cât de cât sănătos în următorii 20 de ani, speranța de viață va fi pe undeva pe la 110-120 de ani, dar până atunci trebuie să trecem de Covid.  

VA – (96:32):  Da…și atunci putem să setăm scopurile așa în afara vieții noastre…atunci îi mai challenge…..                  

RC – (96:41): Bine, dragule….mersi foarte mult….

VA – (96:44): Mulțumesc și eu tare frumos, Răzvan, de această experiență și de discuție…așa că ne auzim cu noi inovații și cu noi lucruri pe care urmează să le facem.

RC – (97:03): Mulțumesc că ai urmărit acest episod din TBF Show. Vreau să-i mulțumesc lui Vitalie pentru participare, pentru prietenie și pentru consecvența de care dă dovadă în îndeplinirea viziunii pe care și-a stabilit-o. Dacă vrei să fii anunțat de fiecare dată când lansăm un nou episod din TBF Show intră pe TBF. ro și ai grijă să te abonezi. Până data viitoare, îți urez mul succes, și normal: rămâi nerezonabil!      

TBF
Copy link
Powered by Social Snap