TBF

Episodul #20

E

În acest episod îl am ca invitat pe Claudiu Budean, un antreprenor în industria de curățenie. Claudiu are o afacere cu o cifra anuală de 700 de mii de euro și 6 angajați. În principal, vinde aparate de curățenie Karcher către consumatorii direcți și industriali. Însă, motivul principal pentru care am vrut să îl am invitat pe Claudiu a fost ca, pe lângă probleme de business, să vorbim despre legătura dintre afaceri, spiritualitate, credință și religie.

Asculta episodul pe: Apple Podcasts, Spotify, Google Podcasts, Stitcher

Vom vorbi despre ce rol joacă business-urile în spiritualitate, despre lipsa de toleranță a credincioșilor față de alte conduite religioase și de ce asta face mai mult rău decât bine, despre obiectivele corecte pentru un grup creștin care vrea să împărtășească credința lor cu alții, despre structura costurilor într-o companie, și anume cât ar trebui să fie marketing, producție și investiții, despre pericolele la care te expui atunci când îți construiești o afacere ca dealer al unui brand mare și cum să te asiguri că aceasta alegere nu îți duce afacerea în faliment, despre nevoile fundamentale la care răspunde industria de curățenie și multe altele.

Link-uri
www.totalcleaningcenter.ro
www.aparatedecuratat.ro

Transcript

(CB) – (01:45): Ce are afacerea cu spiritualitatea?

(RC) – (01:48): Cuvântul ăsta spiritualitate…..fiecare are o definiție pentru el. Și cred că fiecare are nevoie cumva să își găsească propria definiție de ce înseamnă pentru el spiritualitate. Pentru mine, personal…spiritualitatea înseamnă să-ți trăiești o viață bună în timp ce-i ajuți pe ceilalți și să faci cât mai puțin rău posibil. Ce înseamnă să trăiești o viață bună? Din perspectiva mea, înseamnă să trăiești o viață bună în propriile tale valori, nu în valorile dictate de oricine altcineva, de cele mai multe ori, din ce-am observat eu oamenii, au valori bune, însă de multe ori partea emoțională și rănile trecutului și unde încearcă societate să ducă pe fiecare, îi duce să trăiască în valorile altora…Și să trăiască o viață pe care nu și-o doresc. Iar din perspectiva mea, businessul nu este altceva decât un mijloc. Un mijloc să trăiești în propriile valori sau nu. Sunt unii oameni care au nevoie să creeze ceva și singurul mod prin care pot să creeze acel ceva este prin a face un business. Este ceva care nu poți să-l creezi de unul singur. Am nevoie de mai mulți oameni alături de mine, care să se dedice aceleiași viziuni, și-atunci businessul a devenit pur și simplu mijlocul prin care asta să se întâmple. Mereu am privit businessul ca pe un mijloc. Este un mijloc de a te ajuta să trăiești cine ești, de a experimenta, de a ajuta, de a crește, dar, într-un final este un  mijloc, care este la fel de bun ca o persoană care alege să meargă într-o mânăstire și să ajute pe cei care nu au altă șansă sau să-și dedice viața în voluntariat sau să măture o stradă, dar să o măture extrem de bine, astfel încât oamenii care trec pe strada respectivă să poată să se bucure de curățenia respectivă. Așa că….nu văd businessul ca fiind o versiune mai înaltă la nimic. Este doar un mijloc care se potrivește la valorile unora și nu se potrivește în valorile altora. 

(CB) – (04:13): Practic, aici era și frământarea mea în timp ce spuneai…ce faci în momentul în care diferă valorile adică, binele care tu-l definești în interiorul valorilor tale nu e bine pentru celălalt. Sunt lucruri care celălalt le consideră bine și tu le consideri rele. De exemplu…iau un exemplu stupid: unul zice că este foarte valoros să mergi la biserică, altul zice: nu, este foarte valoros să ascult acasă și-mi împrospătez spiritualitatea, să zicem…

(RC) – (04:43): Cred că fiecare ar trebui să aibă propria libertate acolo.              

(CB) – (04:48): N-ar trebui să fie o realitate, un reper, un obiectiv complet exterior mie ca om?

(RC) – (04:53):  Atâta timp cât suntem oameni, n-o să existe așa ceva. De-aia cea mai mare iubire care poți s-o dai este toleranța, pentru că nu există realitate. Există realitatea mea, există realitatea ta. Ce există este…tu-mi faci rău sau nu, îmi faci bine sau nu. Dar și aia e o percepție. Ce înseamnă că tu-mi faci mie rău și ce înseamnă că tu-mi faci mie bine. Și tocmai pentru că așa suntem făcuți în conflictul ăsta și n-o să existe  vreodată realitate; cel puțin nu în pielea asta. Poate, după, nu știe niciunul dintre noi exact ce se întâmplă, fiecare are credința lui în ce s-ar putea întâmpla sau convingerea lui, dar deocamdată, ca realitate vorbind, nu știm exact ce este după. Unii, aleg să creadă că va fi ceva, alții aleg să creadă că va fi altceva. Dar cred că toleranța este unul din lucrurile, care nu doar că e nevoie de ea. E unul din lucrurile de care omenirea are nevoie extrem de mult. Lipsa de toleranță a creat cele mai mari războaie. Ceea ce vedem acum…ce se întâmplă, de exemplu, în online, tot hate-ul care se aruncă peste tot oricât de bun ar fi un om, oricât de puțin ar deranja există enorm de mult hate de la oameni care nu i-ai cunoscut în viața ta și care, de cele mai multe ori, habar n-au despre ce vorbesc. Este această lipsă de toleranță și anume, că noi avem cumva impresia în propria noastră realitate, că realitatea noastră este cea bună. Și cred că măiestria vine atunci când poți să ajungi la concluzia că este o realitate care poate să fie bună pentru unii, cei care aleg ei să vină realitatea aia, și mai există alte zeci, sute de realități care pot să fie la fel de bune pentru ceilalți. Și să poți să accepți; asta este unul dintre cele mai grele lucruri! Îmi aduc aminte că atunci când începusem eu în business, de exemplu, știam puține dar încrederea în mine era imensă. Eram convins că realitatea pe care eu o vedeam atunci, era realitatea pe care trebuia să-o vadă toată lumea. După care, probabil, am trecut prin alte, probabil sute de realități. Odată cu schimbarea mea personală, am văzut că aia nu mergea sau că aia nu mergea într-un anumit context; mi s-a schimbat perspectiva și așa mai departe.                         

(CB) – (07:30): Când spui realități…sunt perspective…, de fapt? 

(RC) – (07:33): Da….percepția asupra unui lucru. Percepția asupra businessului, percepția asupra angajaților, percepția asupra divinității, tot se schimbă. Și dacă la tine se schimbă, cum poți să ceri la alții să fie fixă și mai ales s-o accepte pe-a ta pentru că pur și simplu tu consideri că aia este realitatea ta. Și cred că asta este și una dintre marile probleme ale religiei. Eu nu am nimic cu nimeni și sper ca asta să fie calea în care nu trebuie să ne batem, care religie este mai bună, ci să ne batem care religie reușește să ajute cu adevărat mai mult. Dar lipsa de toleranță în religii a creat, probabil, unele dintre cele mai mari războaie. Toleranța de a accepta că alții pot să creadă în altceva și pot să-și găsească spiritualitatea acolo. Și, nu sunt un om religios, dar printre cei mai buni prieteni ai mei și oameni la care țin enorm de mult sunt oameni foarte credincioși creștini. La fel de bine sunt oameni atei. La fel de bine sunt oameni din alte religii, care, sincer, mi-a fost greu să le înțeleg. Însă, cum am simplificat pentru mine lucrurile astea…și din nou, vreau să spun, calea mea este așa: dacă există un Dumnezeu, oricare ar fi El, că este Dumnezeul la care se roagă creștinii, că este Dumnezeul la care se roagă musulmanii, că este Dumnezeul la care se roagă budiștii și așa mai departe, cu siguranță va accepta în Împărăția Lui orice persoană, care și-a trăit viața prin a rămâne real în valorile Lui și a-i ajuta pe ceilalți. Fie că știa despre Dumnezeu, fie că nu știa despre Dumnezeu, știu că anumite biblii și anumite cărți spun că dacă știai și nu L-ai lăudat pe parcursul vieții atunci asta nu e tocmai ok. Eu refuz să cred lucrul ăla. Cred că tot ce și-ar dori Ceea ce ne-a creat, tot ce și-ar dori este să îți trăiești o viață bună pentru tine, în timp ce faci viața celorlalți mai bună decât ar fi. Acum…la asta am definit spiritualitatea și în asta încerc să trăiesc. Și cred că apoi toleranța a ceea ce face în a accepta perspectivele celorlalți este ca pur și simplu oamenii să poată să ajungă la un mijloc. Să ajungă la ceva prin care pot să coexiste și tu ca creștin să ajuți pe cineva care e musulman și cineva care e musulman să ajute pe cineva care e creștin și cineva care e musulman și se simte că este mai mult despre el că este creștin să facă asta; cineva care e creștin și simte mai mult despre el că ar trebui să fie musulman poate să facă asta. Pentru că, în realitate, cu adevărat fiecare religie are credința lui și în ceea ce crede fără să cugete. Însă, la fel de mult pe cât cineva crede în Dumnezeu, la fel de mult crede celălalt în Allah sau în Buddha sau în altcineva. Și mi se pare o chestie destul de dictatorială, să vină cineva să spună în ceea ce cred eu este mai bine decât în ceea ce crezi tu pentru că amândoi cred cu aceeași putere. Întrebarea mea, de fiecare dată, după este…..ok, crezi, în cine crezi tu, dar cu adevărat lași lumea mai bună și tu trăiești o viață bună pentru tine…ce-o însemna aia. Sau pur și simplu te ascunzi în obiceiurile religioase, spunând că aia este religia? Sau credința? Pentru că una din marile mele probleme este că mersul la biserică sau rugatul sau spusul de faptul că tu-L urmezi pe Dumnezeu scuză faptul că vorbești pe ceilalți pe la spate toată ziua, că dai cu grebla în oameni fără să necesite asta, că ai fi putut să ajuți, dar ai închis ochii și cumva lucrurile astea au fost înțelese, din perspectiva mea, foarte pe dos și cred că lumea, în general și partea religioasă din lume are nevoie de mult mai multă toleranță să aducă oamenii împreună pentru că doar de acolo se poate crea ceva ce probabil Dumnezeu sau cine este și-ar fi dorit pentru  noi.             

(CB) – (12:27): Da, îmi place cum ai pus lucrurile. Și așa este adică oamenii care cred în ceva întotdeauna se cred mai buni decât ceilalți. Ce obișnuiesc eu să spun este că eu cred în Dumnezeu tocmai pentru că sunt mai rău ca tine și am nevoie de El. Dar așa este, majoritatea care au credință și se țin de ea cu mare forță, ce ajung să facă este să îi denigreze pe ceilalți. Îmi place mult ideea asta care ai zis-o cu afacerea ca un mijloc, și probabil că am și răspuns la a doua întrebare, adică obiectivul spiritual ar trebui să fie deasupra sau dedesubtul obiectivelor de creștere dintr-o afacere. 

(RC) – (13:12): Mereu ar trebui să fie deasupra….Până la urmă cred că scopul fiecărui om este să fie fericit, împlinit. Cea mai mare împlinire vine din a sta în valorile tale și de-ai ajuta pe ceilalți. Acum sunt miliarde de modalități prin care poți să faci lucrurile ăstea, una dintre ele fiind businessul. Și cred că acolo ar trebui să se oprească…nu-mi plac businessurile cu scopul businessului…de exemplu, eu nu am nicio problemă cu antreprenorii care vin și spun: eu fac businessul ăsta ca să-l vând. N-am absolut nici cea mai mică problemă, dacă, omul ăla poate să-mi explice…să zică: uite…viziunea mea este să ajut nu știu ce tip de oameni sau să mă duc și să donez la nu știu ce tip de oameni sau să construiesc 100 de case pentru nu știu cine. Are o viziune, da? Și pentru aia are nevoie de o sumă de bani, și alege să facă acum un business prin care să poată să-și îndeplinească viziunea și-atunci businessul devine un mijloc prin care îl face…îl vinde și merge mai departe. Unul dintre lucrurile pe care le urăsc din toată inima e sintagma de “scopul scuză mijloacele”.                

(CB) – (14:34): Da, nici mie nu-mi place! 

(RC) – (14:35): Pentru că nu le scuză! Dacă eu vreau să ajut o comunitate de 100 de oameni, nu scuză faptul că am călcat în picioare 20 ca să ajung acolo. Nu cred că-l scuză….și de asta spun să trăiești în propriile valori. Dar de multe ori valorile ți le schimbi! Foarte mulți oameni și le schimbă în funcție de ce-i ajută în momentul respectiv. Mi se pare absolut extraordinar un lucru simplu. Oamenii care sunt pe trecerea de pietoni înjură pe cel cu mașina că nu oprește. Iar apoi, același om care a fost pe trecerea de pietoni și a înjurat șoferul că nu a oprit, el nu oprește când este unul în exact același loc unde era el! Și asta înseamnă pentru mine “scopul scuză mijloacele”! Nu scuză! Și n-ar trebui să scuze!            

(CB) – (15:32): Niciodată! În creștinism avem un scop și l-aș aduna sub sintagma aceasta: lărgirea Împărăției Lui Dumnezeu. Am în vedere aicea, Evanghelia după Matei, capitolul 28, marea trimitere. Cum ai planifica un astfel de scop? Prin ce obiective? Ce acțiuni strategice? Ce ai măsura?   

(RC) – (15:55): Cred că una dintre problemele cu cărțile religioase este că toate sunt vagi. Și lasă loc de interpretări mult prea multe. Ce înseamnă pentru tine: lărgirea Împărăției? Pentru unii a însemnat să facă cruciadele.              

(CB) – (16:11): Nu! Lărgire Împărăției lui Dumnezeu….mă gândesc aici să ajungă mult mai mulți oameni să-L cunoască pe Iisus. Nu forțați de mine sau de oricine altcineva, ci prin exclusiv liberul lor arbitru.  

(RC) – (16:25): Poți s-o privești exact cum îți privești propria viață. Că vrem să-i ajutăm pe ceilalți, de exemplu, vrei să îi ajutăm să trăiască o viața mai sănătoasă. Primul lucru cum îl faci…păi, trebuie să arăți tu, corect? Adică, trebuie să poți să demonstrezi tu ce înseamnă aia. Ce înseamnă viața aia sănătoasă și să poată să se vadă din exterior. De cele mai multe ori, când se vede din exterior și, mai mult decât atât, există toleranța, pentru că…dau un exemplu care o să pară tâmpit dar….vegetarienii care au luat chestia asta și au dus-o în mai mult decât o religie….oamenii ăia nu fac nimic altceva decât să împingă pe oamenii care mănâncă carne să mănânce și mai multă carne pentru că te scot din minți. Sunt atât de mult împotriva a ceea ce tu ești acum, încât, te iau…. te pun într-o sectă….în capul lor oamenii ăia te iau te pun într-o sectă și nu mai aud ceea ce tu vrei să transmiți. Deși, ca vegetarian, ai anumite beneficii în sănătate… enorme. 90% dintre oameni n-o să audă vreodată acele beneficii tocmai datorită sectei ășteia create de vegetarieni și de arătat cu degetul că ceilalți sunt într-un fel sau altul. Și cred că, pur și simplu să ai succes în viață, adică să ajuți pe ceilalți….Uite aș lua un număr critic, aș lua un KPI: oamenii creștini, câți oameni au ajutat din comunitatea lor, dar și din celelalte comunități. Și aș vrea să fie undeva la egal. Și aici când vorbesc, nu vorbesc să-I spună cuvântul Lui Dumnezeu sau să transmită dogma creștină. Nu! Mă refer cu adevărat să-i ajute. Pentru că oamenii ăia vor ajunge să întrebe: de ce m-ai ajutat? Pentru că în asta cred. În ce crezi, de fapt? În asta! Poți să vii oricând la o discuție pe care noi o avem bazată pe asta. Asta cred că e modalitatea. Comunități care merg după a-i ajuta pe ceilalți, dar fără să aibă treabă cu religia. Mi-a ajutat 50% în comunitatea mea, 50% în afara comunității mele și apoi să las oamenii respectivi atunci când sunt curioși să vadă cum lucrăm noi și de ce ajutăm. Iar apoi fiecare are propria lui idee. Poate ia asta și-o duce în credința lui, care, din nou, toată lumea are de câștigat din asta. Sau poate pur și simplu zice: prefer să vin aici pentru că credința mea nu urmează valorile ăstea. Eu cred că foarte mulți oameni încearcă pentru că…creierul nostru nu poate să conceapă un Dumnezeu. Nu vom avea mintea necesară vreodată să raționalizăm conceptul de Dumnezeu. Fiecare și-a luat câte un Dumnezeu sau, alții mai nehotărâți și-au luat mai mulți și au încercat să vadă din prisma omenească…cumva, nevoile pe care noi le avem, le are Dumnezeu……dar nu se poate asta. Pentru că tu dacă ai avea puterea Lui Dumnezeu, tu n-ai mai fi așa. N-ai mai avea nevoile pe care le ai acum. Dacă tot acceptăm și credem într-un Dumnezeu, trebuie să acceptăm că nu este nimic ca noi. Poate venim din El, dar nu avem cum să înțelegem. Mi-a plăcut o glumă foarte tare: dacă toți suntem copiii Lui Dumnezeu atunci ce e atât de special despre Iisus?         

(CB) – (20:23):Interesant…..

(RC) – (20:24): Uite…inclusiv asta…faptul că nu se glumește despre asta. Credincioșii sunt, nu toți, dar o mare parte dintre ei sunt atât de blocați…nu știu cum să spun…atât de rigizi, încât nu poți să glumești despre asta și….îmi pare rău, dar eu nu pot să-L văd pe Dumnezeu fără să aibă simțul umorului. Trebuie să-l aibă! A făcut niște animale de râzi la ele când le vezi de nu te vezi.          

(CB) – (20:48): Sigur are! Da…așa este, mi se pare foarte important ce-ai spus. N-ai cum să-L prinzi…să-L pui pe Dumnezeu într-o cutie a propriei minți, să zic! Decât în măsura în care El ți se descoperă. Altfel, n-ai cum…..Vorbești foarte des de citire sau cititul cărților. Mi se pare o chestie foarte importantă. Întrebarea mea ar fi: care ar fi cel mai bun proces prin care să implementezi ce găsești bun într-o carte după ce ai citit? Adică, vorbesc de obiceiul acesta ca 30 de minute să citești zilnic, după care nu știu exact, asta-i încă o întrebare, dacă în interiorul celor 30 de minute, ai și partea de scris sau de făcut o prezentare într-un Power Point ca să spui la alții ca să se fixeze ce-ai citit în mintea ta, dar celălalt proces sau cealaltă parte a procesului este cum implementezi  

(RC) – (22:44): Unul din motivele pentru care eu citesc zilnic…și ajung imediat la implementare. Dar unul din motivele pentru care citesc zilnic este pentru idei.              

(CB) – (21:54): De-aia citești numai 30 de minute?

(RC) – (21:55): Da…dar nu neapărat pentru idei din cartea respectivă. Eu ce-am descoperit a fost că dacă eu am o problemă în cap, să zicem problema mea este de management, pot să citesc o carte despre branding și îmi vin idei despre cum să rezolv problema de management.            

(CB) – (28:18): Da…practic faci conexiuni.

(RC) – (28:20): Exact! Îți expune creierul…..cumva ți-l pune într-o stare de găsit idei… te expune la informație, creierul tău face conexiuni și de cele mai multe ori vine cu idei de a rezolva problemele pe care le ai deja. Asta se întâmplă! Din perspectiva mea, atunci când tu ești expus la idei și la perspective…alte perspective, știi? Asta e motivul principal pentru care eu consider că ar trebui să citești zilnic. Nu neapărat pentru informația din cartea respectivă. E ca… nu știu…fitness pentru creier.                 

(CB) – (22:54): O elasticitate a creierului, constantă, îl antrenezi constant…. 

(RC) – (22:58): Și oricât de mult ai citi, tot ai nevoie de citit ca să îți vină ideile respective pentru că asta e cumva ca dușul, degeaba te speli odată pe săptămână foarte bine……o să miroși 5 zile din 7              

(CB) – (23:14): Foarte bine….

(RC) – (23:17): La fel este și cu cititul. E pur și simplu…ai nevoie de exercițiul ăla ca să gândești, ca să îți vină idei, ca să găsești soluții la problemele cu care te confrunți, ca să-ți dea alte perspective asupra lucrurilor cu care tu te confrunți, asta e unu. 2. Nu cred că ar trebui pusă presiunea de a implementa cât mai mult din cărți. Multe dintre idei sunt bune, dar nu sunt despre tine. De-asta e atât de important să cunoști cine ești și ce vrei, de fapt. Cunoști cine ești prin a-ți cunoaște valorile. Cunoști ce vrei prin a-ți stabili o viziune pe termen lung. 99% din informația pe care o vei citi nu te va ajuta în obiectivul tău pe termen lung. Asta dacă citești destul de mult. Dacă citești puțin, probabil te va ajuta mai mult. Dacă citești mult, 99% nu te va ajuta ca și informație; nu va trebui vreodată s-o implementezi. Numai că cititul informației respective, a dat naștere la idei cate te ajută sau la soluții care pe tine te ajută în implementarea viziunii tale, știi? Așa că cumva trebuie să poți să faci asta! Trebuie să poți să decizi până la urmă…sunt multe idei interesante, sunt cu adevărat despre ce mă interesează pe mine sau nu. Apoi ca antreprenor, pentru mine lucrurile sunt destul de simple. Fac o listă de fiecare dată de lucruri care consider că ar trebui implementate, după care caut responsabili. Dacă am deja responsabilii, deleg, și primul lucru pe care-l deleg e citirea cărții pe care eu tocmai am citit-o, după care realizarea unui obiectiv. Dacă nu am omul, atunci îl caut. Asta e modalitatea principală! Foarte puține idei rămân la mine; să le implementez eu. Țin să rămână la mine lucrurile care le implementez eu doar lucrurile care țin cu adevărat de valoarea pe care eu o aduc în companie…în rest…majoritatea le deleg…. numai că am câteva lucruri: 1. Nu le deleg imediat; le deleg de cele mai multe ori după 7 zile; mi le notez, și…vreau să văd dacă mai sunt relevante după 7 zile. Peste 80% nu mai sunt. Asta am observat! Cel puțin, la mine, mă entuziasmează foarte tare anumite idei,numai că cumva m-am îndrăgostit mai tare de idee decât de scop, și vreau să mă asigur că trece perioada de îndrăgosteală. Dacă ideea aia încă mai e bună după ce a trecut perioada de îndrăgosteală, o voi implementa cu siguranță și-o voi da la cineva s-o implementeze. Dar peste 80% dintre ele nu sunt…..                         

(CB) – (25:56): E destul 7 zile? 

(RC) – (25:58): Poate mie îmi trece îndrăgosteala mai repede…pentru mine, da, dacă nu mai sunt expus la ideea timp de 7 zile și apoi o revizitez…cam da. Dar cred că scopul cititului, asta am vrut să clarific, pentru mine…..de ce citesc în continuare….am citit peste 3 000 de cărți și continui să citesc în continuare, 3o de minute, o carte pe zi, este pur și simplu pentru că îmi face creierul să gândească, să găsească soluții, nu mă interesează chiar atât de mult cartea în sine sau ideile din cartea respectivă. Și, din nou, de asta am și foarte multe cărți pe care le recitesc. Am cărți pe care le-am citit, probabil, de peste 100 de ori, pur și simplu pentru că de fiecare dată când le citesc continuă să dea naștere la idei și soluții. Și atunci, cărțile ălea au ceva în ele, nu știu exact ce. Pentru că nu pot să spun: băi, sunt cărți extrem de specifice, îți dau tehnica complet sau sunt cărți filosofice; nu, că au din toate; pur și simplu cartea aia are ceva în ea de-mi dă mereu naștere la idei și soluții la problemele pe care eu le am acum. Nu știu cum naiba se face…. acum 20 de ani, probabil că aveam problema cum să fac 1000 de euro pentru mine, pe lună, și acum dacă am problema să fac 1 milion de euro într-o lună, aceeași carte dă naștere la alte idei. La idei care sunt la nivelul meu de acum.  

(CB) – (27:28): Deci, nu citești prin întrebări, nu? Nu neapărat faci notițe, nu neapărat ai un context în care să discuți cărțile ălea cu alții, ca să se fixeze informația, să genereze alte idei….  

(RC) – (27:39): La mine este așa: orice idee bună o notez in Evernote……de cele mai multe ori fac poză; citesc pe Kindle, nu mai am cărți fizice de foarte mult timp. Ăsta e și unul din lucrurile de care mi-am dat seama că făcând podcasturile, încerc să cenzurez cât de mult pot englezismele și mi-am dat seama că nu prea mai am vocabular românesc…pur și simplu pentru că de 15 ani nu citesc cărți în română și atunci când vorbesc liber sau fac consultanță sau când vorbesc cu proprii mei manageri, n-am nicio problemă să folosesc toate englezismele de pe lume, dar aici încercând să fiu clar, oamenii nu mă văd….vreau să am vocabularul necesar. Problema este că nu există cărți pe Kindle în limba română, ca să pot să citesc, mai multe.                

(CB) – (28:33): Da…nu există, foarte puține sunt.

(RC) – (28:34):  Asta e una dintre probleme….și chiar am de gând să comand vreo 50 de cărți din România, fizice, pur și simplu ca să pot să citesc constant și în română pentru problema asta. Dar eu ceea ce fac? Citesc pe Kindle. Atunci când am o idee bună îi fac poză…ele toate se duc în Evernote și atunci când găsesc ceva care chiar vreau să mi-l însușesc, atunci imediat pun o conversație cu un prieten, cu un manager cu un alt antreprenpor și zic: hai, că vreau să-ți povestesc ceva. Și-i povestesc despre lucrul ăla. Dar ăla care vreau să-l rețin, nu tot.                

(CB) – (28:17): Da. Folosești all random? Din Kindle…Este o opțiune, efectiv dai click și  intră singură în fixație vizuală, îți apare în mijlocul paginii cuvinte și poți să ajungi la sute de cuvinte pe minut. 

(RC) – (28:36): Nu. Este și pe TBF.ro un audio de speed reading. Este o tehnică pe care am învățat-o acum vreo 13 sau 14 ani și n-am mai căutat ceva să îmbunătățesc de acolo, n-am mai simțit nevoia că am nevoie să îmbunătățesc.                

(CB) – (29:52): Da, îi adaptezi în funcție de carte pentru că sunt cărți la care efectiv mintea nu completează spațiile goale și-atunci trebuie să iau toate cuvintele sau în funcție de moment….  

(RC) – (30:03): Da dar cumva…este lucru ăsta cum crești ca om….ceea ce se înțelege foarte rar…..este faptul că, tu ca om să poți să crești la următorul nivel ai nevoie să fii confortabil în ambele extreme ale lucrului respectiv. De exemplu, tu ca stil de management… foarte mulți oameni sunt ori în extrema dictatorială, ori în mami, tati. Ideea este că trebuie să cunoști ambele extreme, să fii confortabil cu ele astfel încât să poți să treci la nivelul următor, unde și partea dictatorială este necesară și partea de a fi prietenul oamenilor este necesară și să poți să jonglezi cu ele. La fel este și cu cititul. Trebuie să înveți să citești aprofundat, cum ne-a învățat la școală…de a repeta fiecare cuvânt în gând, motivul pentru care cititul ăsta ajungem să reținem mai mult este pentru că luăm fiecare cuvânt și-l repetăm în gând, și-atunci creierul nostru e expus mai bine la informație: e expus de 2 ori: odată vizual și odată ca și cum l-ai auzi, iar apoi cititul rapid, unde nu citești toate paragrafele și toate propozițiile; scanezi să vezi dacă e ceva important acolo, și apoi când citești nu mai repeți în gând îți înveți creierul să accepte informația fără a repeta în gând. Dar este un dans între cele două….în funcție de carte, în funcție de ce te prinde; citesc rapid jumătate de carte după care, dau peste ceva, care când am citit-o rapid mi s-a părut foarte bună, după care mă întorc la ea și-o citesc lent și îi mai fac și o poză. Pentru că din nou….scopul nu este nici să citesc rapid; scopul este să scot maximul din cele 30 de minute; să pot să găsesc cât mai multe soluții; să pot să găsesc cât mai multe idei noi; și de acolo să merg mai departe. Ăsta e unul din problemele educației: faptul că au făcut din citit un scop; cititul nu e un scop. E un mijloc. Și ăsta e și motivul pentru care foarte mulți copii ajung să urască cititul de cărți. Și eu l-am urât până la 18 ani. O singură carte am citit: Fram, ursul polar, până la 18 ani și am ajuns să iubesc cărțile, pentru că, pur și simplu când am avut o problemă, mi-a recomandat cineva o carte, am citit-o și parcă a fost la mine lumină în cap, o idee pe care nu o auzisem niciodată, și anume: cărțile îți pot rezolva probleme. Nimeni nu mi-a spus asta…….în 18 ani de viață……că acele cărți care eram obligat să le citesc, să le citesc și să le memorez, îmi pot rezolva probleme, de fapt. Dacă tu ți-ai învăța copilul că există cărți care îi pot rezolva problemele lui actuale, copilul ăla s-ar îndrăgosti de citit. Fie că problema lui actuală acum este să cucerească, între ghilimele, cât mai multe fete, fie că problema actuală a fetiței, să zicem, este să fie acceptată de nu știu ce prieteni, există o carte pentru asta, unde poți să înveți din experiența altora. Și atunci, ceea ce le transmitem copiilor, ceea ce transmitem creierului, este cărțile îți rezolvă probleme și Doamne ajută….până când plecăm de pe pământul ăsta cu verdeață, tot vom avea probleme!                           

(CB) – (33:34): Asta încerc și eu să transmit copiilor că cititul unei cărți este practic o întâlnire cu autorul din spatele cărții sau cel care a scris cartea. Și în lumea de business, mie mi se pare că fiecare carte citită e ca și cum…meet the master every day…..adică, n-am cum să plătesc nu știu ce consultant, care poate, până la urmă o murit, dar pot să citesc cartea, și astfel fiecare zi pot să stau în lecțiile lui, în consultanță cu el.     

(RC) – (34:03): Da, dar pentru copii du-o mai în practic…du-o în problemele lor, nu în autori, nu în maestrul ăla….. nimic. Este despre problemele lor. Problema unui băiat care vrea să cucerească o fată este la fel de mare pe cât problema noastră de a nu da afară 150 de oameni că a venit criza. Problema are aceeași anvergură în capul nostru. Nu putem să luăm problema copilului ăluia și să-i spunem: problema ta este neimportantă. Tu ar trebui să citești despre…să te întâlnești cu nu știu ce autor și să citești despre……cum să trăiești o viață mai bună……sau despre stimă de sine, sau despre nu știu ce…….nu! Citește despre problema aia….pentru că toată ideea este să legi la tine în cap, ca atunci când ai probleme, citește; atunci când ai probleme citește, nu rămâne doar cu problemele și cu…..singura ta perspectivă asupra lor pentru că nu este de cele mai multe ori cea mai corectă perspectivă. Apropo, și de toleranță….că vorbeam la început de toleranță, știi….avem impresia că problemele noastre sunt cele mai importante…măi…mie mi-a luat 7 ani de căsnicie să înțeleg cât de importantă este problema unghiilor și a părului; să nu mai încerc să zic că aia ar fi o problemă mai puțin importantă decât la mine să rezolv nu știu ce problemă de business; că nu este. Și nici nu trebuie să fie. Și mi-e rușine să spun că cu toate lucrurile pe care le știu mi-a luat 7 ani să înțeleg asta. Mă bucur c-am înțeles-o! Și că acuma putem să ne bucurăm amândoi de lucrurile ălea și să înțelegem nevoile celuilalt și nu a durat cum durează…. pentru 90% dintre oameni, toată viața. Asta înseamnă toleranța. Să înțelegem că problemele celuilalt, oricât de triviale ar părea pentru noi, nu înseamnă că sunt triviale și pentru persoana respectivă. Să avem impresia că noi știm de fiecare dată calea… Am unul dintre lucrurile pe care le tot zic: băi, eu știu să cresc afaceri! Nu înseamnă că știu care e cel mai bun lucru pentru tine….. ca antreprenor; aia rămâne la tine să alegi…pentru că nu știu…pentru mulți antreprenori este mult mai bine pentru ei să rămână într-un business mic, să aibă un business mic; un business de familie cu 10-15 angajați, să facă un profit sănătos și oamenii ăia vor fi mult mai fericiți într-un astfel de context decât să încerce să creeze o corporație. Mi-a luat ceva ani să înțeleg asta! Pentru că înainte, împingeam orice antreprenor la ideea asta a mea; la a construi ceva imens. Și-apoi mi-am dat seama: stai puțin că eu nu sunt pentru toată lumea; pe mine mă fascinează anumite lucruri: partenerii mei, businessurile mele, trebuie să fie așa, dar eu nu știu ce-i mai bine pentru omul ăla. Pot să știu ce poate să facă să atingă un anumit obiectiv în business; dar nu pot să știu care este cel mai bun obiectiv pentru businessul ăla, pentru că businessul ăla ar trebui să servească viziunea, care ar trebui să servească partea aia de spiritualitate a omului.                           

(CB) – (37:23): Ok…deci, în esență, să privim lucrurile din perspectiva clientului și așa m-aș duce un pic mai aproape de business. O altă întrebare este: care este structura de costuri într-o firmă? Cât din preț să fie marketing, cât din preț să fie investiții? Poate aici…ce ar fi nevoie ca să clarific este….acum 5 ani era…vindeai un produs, un aparat, o mașină și câștigai…pe service, din nou, vindeai piese și avea adaosuri de până la 100, 150%. Astăzi, la foarte multe produse nu mai câștigi mare lucru; inclusiv la o mașină de 50 000 de euro, poate că ai un profit de 1500, 2000 de euro. Deci nu câștigi la produse, la aparate până anul trecut câștigam la service. Aveam vreo 38, 40% adaos la piese, accesorii, absolut tot. Că m-ai întrebat cum sunt. Păi, în ianuarie, după ce am venit, am investit, am construit echipele și-au venit și-au tăiat tot, inclusiv aici adaosul și-avem adaos inclusiv la piese, la detergenți, 20, 26%. Efectiv, în momentul de față sunt blocat în cum să mai îmi fac calculele ca să pot crește, ca să pot să dezvolt.      

(RC) – (38:39): 1 La întrebarea la care ar trebui să fie structura de bugete pe fiecare parte importantă din business. Nu există așa ceva. Există structură de buget care face sens pentru fiecare business în parte sau cel puțin fiecare business în parte. Și asta pentru că sunt businessuri….exemplu, cum ar fi industria de suplimente. Industria de suplimente ai 90% marketing, vreo 5% ingrediente și mai rămâi cu 2, 3% profit. Cam asta e structura. Adică, tu când cumperi o butelcă…să nu zic acum branduri…care îți promit nu știu ce complex de vitamine, nu știu ce psilium și combinat cu alte trei chestii, care nu fac nimic; nu zic că psiliumul nu face nimic; zic de ălelalte trei chestii că nu fac nimic, îi dau un nume; tu plătești 99 de lei pe butelcă, din ăia 99 de lei, plătești 90 de lei marketingul, vreo 2 lei, dacă, ingredientele și restul ceva echipă și așa mai departe, în spate. Deci, asta e într-o parte. Ai alte industrii, cum e HORECA, unde se merge de cele mai multe ori pe 33, 33, 33. Adică, ai undeva la 33% materia primă, 33% administrative, oameni, chirii și așa mai departe; 33% marjă. Și alte businessuri cum sunt softurile                  

(CB) – (40:24): Cleaning…ai idee în cleaning cum este? Sau cum vezi tu…

(RC) – (40:27): Nu, nu cunosc atât de bine industria și plus că cleaningul nu este o industrie în sine.  Ai servicii de cleaning, ai produse de cleaning, nu poți s-o definești…..          

(CB) – (40:35): Da produse….. 

(RC) – (40:38): Pur și simplu….            

(CB) – (40:39): Da…am înțeles….

(RC) – (40:40):   Din păcate, tu ești acum într-o industrie din care ori ar trebui să fugi din ea ca industrie, ori ar trebui s-o redefinești. Pentru că tu ești acum între ciocan și nicovală. Ești într-o industrie în care producătorul îți face concurență, producătorii fac concurență dealerului. Istoric, niciodată nu a mers bine asta, pe termen lung. A omorât dealerii. Sau a murit producătorul. Și automat omori dealerul. Nu poți să faci asta. Este unul din lucrurile care nu vrei să le faci. Producătorii care vor să facă asta într-un mod etic, creează 2 branduri: ai brandul care și-l promovează ei singuri și ai brandul care se dă la dealeri. Asta pentru că dacă nu o faci…distrugi întreaga industrie. Pentru că ceea ce se întâmplă: tu, ca producător îți permiți să vinzi mai ieftin decât își permite să vândă dealerul, ai anumite momente de criză financiară în companie și atunci te vei duce cu discount-uri pe care dealerul nu poate să le susțină; dealerii, din nou, dacă nu au o grilă de prețuri pe care trebuie să se alinieze, vor încerca să dea din ce în ce mai ieftin, pentru că din nou, majoritatea antreprenorilor nu sunt niște antreprenori foarte bine educați să înțeleagă unde duce faptul că tu vinzi mai ieftin decât celălalt dealer și asta nu face decât să creeze un cerc vicios, din care toți ajungeți să vindeți din ce în ce mai ieftin până când nu mai aveți de unde să vă susțineți compania și întrați în blocaj și toate poveștile ăstea adunate, nu duc niciodată într-un loc bun. Din păcate, sunt câțiva producători care înțeleg asta, sunt alții care nu înțeleg asta. Sunt producători care înțeleg, dar care sunt listați la bursă sau au grupuri de investiții în spate, ei trebuie să dea trimestrial anumite cifre. Dacă nu dau aceste cifre, își pierd joburile cei din top management sau le scad acțiunile la ceea ce provoacă și mai multe alte probleme. Și atunci, se joacă cât de mult se pot cu astfel de lucruri, până când, pur și simplu, nu se mai poate. Trebuie să înțelegem și cum funcționează la nivel mai mare nebuniile ăstea. Când ești un brand mare și ești cumpărat, de exemplu, de un grup de investiții, grupul ăla de investiții depinde…de la cine vine, cine e în spate și așa mai departe, dar te ia ca să scoată banii. Și de fiecare dată are 2 modalități de a scoate banii: ori te crește ca business, că încă mai ai potențial astfel încât să poți să fii cumpărat sau bursa să îmi permită să îmi scot banii de acolo, ori dau tunuri după tunuri cât duce industria, asta îmi permite să fiu pe profit, dar sunt conștient că la un moment dat compania…brandul ăla și compania aia mă voi duce în cap. Nu știu unde te afli ca industrie, ca și poveste și…ce se află în spate. Dar lucrul ăsta nu se face. Pentru că va duce doar la lucruri foarte rele. Eu, în locul tău, nu aș sta într-un astfel de joc, cu un astfel de brand. Un brand care îmi face concurență; un brand producător care îmi face concurență pe același brand care mi-l vinde mie.                                 

(CB) – (44:20): Poți să mai exploatezi puțin ideea asta de cât la sută să fie marketing? Ce-am în minte, dacă crezi că se poate merge în direcția asta…este ca și cum eu am nevoie să transform din prospect în lead ca să vând……10 telefoane…..ca să ajung în curtea unui client…..care mă costă în internet 5 000 de lei. De unde știu, că eu nu pun ca și buget 4 500 de lei și mă duc ani de zile și pierd bani în loc să pun 5 000 de lei să câștig acel…….    

(RC) – (44:50): Aaaaa…asta e ok. Atunci întrebarea trebuia să fie: cum calculez. Că de știut, nu se știe. Nu poți să știi pentru fiecare business în parte. Poți să vezi pe industrii, dar din nou, și acolo sunt multe capcane, pentru că s-ar putea ca o industrie să pară că funcționează pe ceva, dar ei, de fapt, să câștige din cu totul altceva. Cum calculezi?…..Păi odată pleci de la cât te costă pe tine produsul în sine……sau ceea ce vinzi sau livratul serviciului, cât te costă pur și simplu pe tine să livrezi. De acolo, ai celelalte cheltuieli care trebuie să le susții, da…după care trebuie să-ți adaugi cheltuielile de marketing. Cheltuielile de marketing, tu trebuie să le adaugi peste preț. Ideea este la cât poți tu să vinzi, și asta este ceea ce testezi.  Pentru că ideea este. Pot să adaug 20%, pot să adaug 30%, pot să adaug 100% astfel încât să pot să mai fiu competitiv și să bag destui bani în marketing. Și de acolo, de cele mai multe ori, calculul ăsta ție îți dă dacă un business este viabil sau nu. Adică, eu iau un business…cum m-aș uita eu la un business, dacă vine o persoană,  un antreprenor și zice: investește, nu știu 500 000 de euro în businessul meu, eu vreau să văd dacă businessul ăla e viabil. Și-atunci mă uit: ok. Cât te costă să livrezi produsul sau serviciul? Atât. Ok. Cât te costă ai celelalte cheltuieli fixe? Da. Bun. Cât te costă asta? Corect. De aici vin și zic: ok ai concurență în piață, adică trebuie să ne luăm după anumite chestii ca și pricing, dacă ai bun, la cât sunt ei? Și atunci eu trebuie să pot să fiu cu un preț competitiv, dacă am concurență și dacă este un produs care nu pot să-l marchetez într-un alt fel; adică cum să zic: aspiratorul e aspirator. Aspiratorul de uz casnic pentru toată lumea. Pot să mă joc într-o marjă, da,  de la low cost, medium și high, dar trebuie să am și caracteristicile necesare pentru low cost, medium și high. Și-atunci îmi fac calculul și văd…..ok cât îmi mai rămâne pentru marketing. Să zicem mai rămâne 100 de lei pe vânzare, astfel încât să mai rămână după chestia asta, nu știu 100 de lei și mie, ca profitabilitate, na ca să se justifice businessul. Și acum întrebarea: eu pot cu 100 de lei în marketing pe vânzare, pot să aduc vânzarea respectivă? Și de aicea vin celelalte calcule. Ok. Cum am de gând să fac vânzarea? Păi, o fac, să zicem, aduc leadurile on line. Cât mă costă leadul să-l aduc din online? 20 de lei. Apoi cât mă costă comisionul vânzătorului, apoi cât mă costă X, Y, Z. dacă calculele ăstea nu dau, de cele mai multe ori, businessul ăla nu e viabil. Și știu câteodată e greu de acceptat, știi, că un business, pur și simplu nu e viabil, în direcția asta. După aia, pot să fac tot felul de permutări și să zic: ok, dacă aș vinde doar produse industriale, acolo cum aș fi? Cât mi-aș permite să cheltui pe marketing? Dacă aș vinde doar……produse de home use dar luxury…..dacă aș vinde produse de home use, dar pur și simplu on line, și așa mai departe. Dar de multe ori, foarte multe ecommerce-uri se duc în cap pentru că ei pornesc ecommerce-ul, dar nu-și iau în calcul costul produsului, costul de marketing și când îmi spun la un produs, vinzi online și ai o marjă de 20%, păi dacă în marja aia de 20% trebuie să bagi și marketing și administrative și să-ți mai rămână și profit, nu ai unde să crești, decât dacă volumele sunt stupid de mari. Dar calculul trebuie luat de la început și văzut dacă businessul este viabil. Și pe ce cale poată să fie viabil. Că din nou, poate să fie viabil doar dacă te focusezi pe o anumită nișă.                                         

(CB) – (49:03): Am înțeles că tu n-ai rămâne într-un astfel de business…ziceai că s-ar putea redefini……la ce te gândești?

(RC) – (49:08): Adică, de exemplu, să vin cu un brand…..să aduc un brand în țară care nu există și este un brand bun. Și să iau exclusivitate pe acel brand. Să construiesc totul de la zero…partea de distribuție, a intra în supermarketuri, de a controla tot despre brandul respectiv. De exemplu, în industria de curățenie poți să mergi pe branduri chinezești, care nu au brand aici, nu sunt cunoscute, dar care, de multe ori ca și calitate sunt extrem de bune.  Și atunci construiești un brand, dar dacă îți ia exclusivitatea și îți faci contractul așa cum trebuie construiești un business care chiar are valoare, după. Pentru că tu deții brandul ăla pe România; tu-l bagi în supermarketuri dacă e nevoie; tu-l bagi la alți dealeri dacă e nevoie;                    

(CB) – (50:05): Pe tine ce te-ar tenta sau unde crezi că sunt cele mai rapide creșteri? În zona asta de uz caznic, profesional, în sensul în care cum ar fi o spălătorie sau industrial, unde sunt aplicații mai speciale? 

(RC) – (50:19): Cum să zic…..lucrurile arată ca și cum companiile ar avea nevoie foarte mult în perioada asta de lucruri de dezinfecție și curățenie și așa mai departe. Dar asta trebuie să fie susținută și de stat. Ce înseamnă să fie susținută de stat? Înseamnă să ceară anumite lucruri, legal, astfel încât oamenii să fie nevoiți să investească în anumite aparate. Dar, de fiecare dată businessurile vor încerca să meargă pe minimul necesar dacă statul tot ce impune este să am dezinfectanți, de exemplu, nu-mi impune să am un tip de mașină cu care să curăț nu știu cum. Atunci, deși pare ca și cum ai fi într-o într-o industrie în creștere, de fapt nu ești. Nu știu dacă m-am făcut înțeles, ce-am vrut să zic….                 

(CB) – (51:12): Păi, înțeleg că ei pot să ceară anumite chestiuni pe anumite perioade de timp. Și-atunci, tu vinzi, eu așa am înțeles ce-ai zis, o anumită perioadă, dar după aceea acel produs e ca și cum ar cădea în desuetudine că nu se mai vinde, nu se mai cumpără, pentru că omul nu mai e obligat. 

(RC) – (51:30): Exact! Și asta totuși e o situație de…..probabil o să mai dureze maxim un an cu Covidul….până când ies vaccinurile, tratamente bune și așa mai departe astfel încât toată nevoia creată de Covid să dispară. Și asta e speculă! Normal, poți să te bagi în speculă, în măști, în dezinfectanți și în nu știu ce, dar trebuie să fii foarte conștient că exit-ul tot trebuie să fie într-o jumătate de an – un an. Adică, ori faci bani acum, ori nu.              

(CB) – (52:05): Ok. Dacă rămânem în zona asta de curățenie. Care este nevoia fundamentală la care răspunde curățenia? Din perspectiva omului.

(RC) – (52:14): Depinde de publicul țintă.              

(CB) – (52:18):….dacă, de exemplu, ne referim, la uz casnic, oamenii care curăță acasă…. 

(RC) – (52:26): Acum cred că nevoia cea mai mare la care răspund aparatele de curățenie este de confort, și anume să fie ușor de folosit; să curețe bine, dar în același timp să curețe bine, dar s-o facă repede, și ușor de folosit. Adică, să pot să-l iau de pe perete să dau cu el, cât mai mult confort. Și multe dintre industrii sunt cumva schimbate de nevoia asta din ce în ce mai mare de confort, de a face cât mai puține lucruri prin casă, cât mai repede. De asta au prins atât de bine roboții ăștia care se plimbă singuri prin casă de fac curățenie. Ăștia mici, gen Rumba sau cum naiba se cheamă?                 

(CB) – (53:14): Și dacă, ne referim, ca public țintă, o industrie…de exemplu, o fabrică?

(RC) – (53:20): Păi, fabrica…pe fabrică o interesează productivitatea și atunci idea este…tu îmi îmbunătățești productivitatea sau o scazi. Productivitatea ce înseamnă? Ori cifră de afaceri per angajat ori marjă per angajatori, profit per angajat….                 

(CB) – (53:40): No…mi-i clar…mi-i clar…dacă mă duc în industria auto pentru curățenie aș avea transport de marfă  intern, internațional, aș avea transport de persoane intern, internațional, aș avea spălătorii, service-uri, reprezentanțe auto.  

(RC) – (53:52): Păi, alege-ți una, că din nou, sunt diferite.              

(CB) – (53:55): Service-uri auto sau reprezentanțe că le are pe amândouă. 

(RC) – (54:00): Bun! Și acolo ce au nevoie să…            

(CB) – (54:03): Au nevoie de aspiratoare pentru birouri, aparate de curățat pardoseala pentru zona de service, unde să curețe, au nevoie de curățitoare cu presiune pentru spălătorie care….de unde intră mașinile în service, au nevoie de mături pentru exterior….  

(RC) – (54:19): Din nou….vezi că acolo se schimbă nevoile. Se schimbă publicul țintă. Trebuie să înțelegem partea asta fundamentală. Să pot să scot beneficii, să pot să scriu beneficii pentru orice produs, serviciu, business în sine. De fiecare dată, beneficiile vor fi strâns, foarte strâns legate de publicul țintă. Dacă ne alegem un public țintă mult prea larg beneficiile or să fie…             

(CB) – (54:46): Se diluează…

(RC) – (54:48): Exact! Și nu au putere. De exemplu, pentru spălătorie, normal că îi interesează câteva lucruri. Odată, productivitatea. Productivitatea omului, asta însemnând că un om poate să îmi spele 10 mașini pe zi sau 20 de mașini pe zi. Dacă eu vin cu un aparat de spălat care îmi permite să spăl 20 de mașini pe zi, în loc de 10, atunci eu am un aparat câștigător acolo.             

(CB) – (55:19): Sau fără oameni, cum sunt service-urile. 

(RC) – (55:21): Sau, din nou, fără oameni. Acum, dacă există deja aparate, care fac deja asta, atunci ia altul. Pentru că, de exemplu……dacă eu am utilaje care spală automat mașina, și vreau și eu să vând astfel de utilaje…apoi, din nou apare. Apar alte nevoi. Și anume, am deja utilaj care spală mașina, tu ce poți să-mi dai în plus? Și din nou, atunci poate îmi apare productivitatea. Poate mașina asta poate să spele 15 mașini în loc de 10 în juma de zi….sau poate să intre mai multe tipuri de mașini, și atunci, din nou câștig mai mult de acolo. Că pot să primesc mai multe tipuri de mașini în spălătoria automată sau mașina mea face și luciu, și atunci pot să fac upsell, poate mașina asta face și luciu cu ceară automat, și atunci, eu ofer oportunitatea antreprenorului, în loc să vândă la 10 lei spălarea, s-o vândă la 15 lei că-i dă și cu ceară.             

(CB) – (56:29): Publicul țintă, de exemplu la reprezentanță, că aici este problema mea în ce privește… de exemplu, care este ipodul meu. În cazul lui Apple, ipodul a intrat la client și a dus toate celelalte produse după el; cum îi Macul și așa mai departe. Dar aici e cleaning; am o problemă cu treaba asta. Publicul meu țintă este reprezentanța. Reprezentanța are nevoie și de mătură, și de aspirator, și de curățător cu presiune și de aparat de spălat pardosea. Întrebare: care dintre ele îi vârful meu de lance? Că-i același public țintă, dar mi-e foarte greu să jonglez și în înscrierea de beneficii și în…. 

(RC) – (57:03): Nu…….n-are……..asta e o problemă…….pentru că te uiți: are nevoie și de produsul ăla, și de produsul ăla, și de produsul ăla. Nu! Produsele, din nou sunt niște mijloace. Ce probleme conștientizate sau neconștientizate are acea spălătorie. Dacă nu există problema, tu n-ai ce să vinzi.                

(CB) – (55:23): Murdăria, are murdărie în curte. Când vine mașina îi bagă toată zăpada în service…. 

(RC) – (57:28): Îl deranjează? E dispus să plătească ca să rezolve problema?               

(CB) – (57:33): Da, dacă este murdărie, repet, bagă odată murdăria în service, tot service-ul îi murdar; nu poate repara curat că intră mizeria la…..

(RC) – (57:41): Și-atunci omul de ce nu ți-ar cumpăra? Te duci și-i prezinți că uite poți să ai asta curată. Ce obiecții au?           

(CB) – (57:51): Nu știu ce să-ți răspund aici…În sensul în care, ei le cumpără pe toate, cumpără și curățitor și mătură și aparat de spălat pardosea…..

(RC) – (58:00): Așa….             

(CB) – (58:01): Ce nu știu eu este pe care să marșez ca să intru ușor la client….

(RC) – (58:05): Păi, care-i cea mai mare problemă.           

(CB) – (58:06): Aaaa, ok…atunci-i aparatul de spălat în service pentru că acolo se întâmplă toată producția. 

(RC) – (58:12): Trebuie făcut un balans între cea mai mare problemă, între gravitatea problemei și costul de rezolvare. Pentru că degeaba problema îmi este extrem de mare, dacă costul este enorm. Ăla nu e un produs tractor…un produs de lance, cum îi spui tu, ăla nu e ipodul. Ipodul de ce a prins? Rezolva o problemă destul de mare, nu era cea mai mare, dar era destul de mare, dar și la un preț accesibil. Nu neapărat ieftin, dar accesibil. Nu trebuia să-mi vând casa să fac asta. Același lucru este și în businessuri cu produsele tractor, care este produsul care rezolvă o problemă destul de mare a omului dar, totuși la un preț la care nu trebuie să vând prea mult ca să te conving să-l iei. Nu trebuie să ai o întâlnire de board, nu trebuie să îți suni neapărat asociatul ca să cumperi. Și ăla e produsul cu care intri. Cu care încerci să intri acolo. Și de cele mai multe ori, la produsul ăla nu vrei să faci profit. Vrei doar să intri în business.                  

(CB) – (59:28): Să deschidă ușa. O altă întrebare. Am zis așa, în industria aceasta de cleaning mi se pare o nevoie de care nu ne putem separa. Nu știu dacă este corect fraza. Dacă ar fi să începi tu o afacere pe cleaning, să vinzi, nu servicii de curățenie, să vinzi produse, cum ai face online? Dacă poți să pui lucrurile, nu știu dacă e prea complex, în parcursul a 10 ani sau cum ai construi, care ar fi etapele, unde ai ținti, care ar fi cifra, câți oameni în România, în lume, ai face producție, ai face doar comerț, ai face și servicii după, să repari…..ce-ai face?   

(RC) – (60:05): Eu c-aș face? Eu aș face producție. Pentru că sunt multe probleme ale aspiratoarelor și ale utilajelor de curățenie. Fiecare utilaj, fiecare chestie de genul ăsta, nouă, care apare, creează alte 2, 3, 4, 5, 10 probleme. Asta e cu orice produs în lumea asta. Absolut orice. Inclusiv cu internetul, că vorbeam despre internet…Internetul a rezolvat enorm de multe probleme în lume, dar pe de cealaltă parte a creat la fel de multe probleme pe cât a rezolvat. De la hacking, la oameni care pot să spună lucruri total neadevărate, la asta fiind milioane de oameni care transmit lucruri care nu sunt adevărate, la hate…la tot felul de alte probleme. Și atunci trebuie deodată să realizăm faptul că orice produs bun, creează la fel de multe probleme, pe cât rezolvă. Și cel mai simplu mod de a crea un business de succes este următorul: te duci și iei un produs care se vinde deja foarte bine, are public, merge, se vinde foarte bine… Iei produsul respectiv, îl copiezi și îi rezolvi una, 2, 3 maxim probleme pe care le aduce acel produs cu sine…Poate, nu știu,  să zicem, iei aspiratorul Dyson, îla de mână, care îl are toată lumea. Să zicem că produsul ăla a bubuit, de ce sunt oamenii nemulțumiți de produsul ăla? Poate nu are puterea de extragere destul de mare, poate nu are accesorii, poate nu-i ține destul bateria. Și atunci, vii și creezi o copie la acel produs și aici chinezii sunt geniali, de-aia poți să lucrezi destul de repede pe producție cu ei, încât să rezolve acea problemă. Poate nu este destul de confortabil, poate este prea greu, poate.. de fiecare dată sunt probleme. Și ce se întâmplă când faci un astfel de lucru? Păi vinzi exact pe baza de clienți pe care a făcut-o brandul ăla. Și tu doar vii și spui: la fel de bun ca Dyson doar are și chestia asta. La fel de bine este și piața de accesorii, de exemplu, unde sunt destul de puține, de exemplu, în cleaning. Accesorii care poți să le legi, de exemplu la aspirator, care să facă mai multe lucruri. Cumva…complicăm foarte mult lucrurile la ceea ce ar însemna să faci, de exemplu, un business de un milion. Un singur accesoriu poate să îți facă un business de un milion. Care apoi îl iei și îl bagi în toate magazinele și în toate supermarketurile pentru că pur și simplu face ceva mișto și nu este nici la un preț foarte mare. Piața de accesorii este o piață ușor de intrat în ea, ușor de produs în ea, dar trebuie să rezolvi cu adevărat o problemă, cu accesoriul respectiv. Poate Dyson are….sau nu știu ce naiba se vinde, știu și eu un brand…nu le am cu curățenia, dar zic și eu… Să zicem că Dyson este cel mai răspândit, ce poți să adaugi la Dyson ca să curețe…nu știu, să extragă părul de pe cățel? Sau să îți curețe pantofii? Ce accesoriu poți să pui?                               

(CB) – (63:35): O perie, o perie rotativă care să curețe părul de pisică, de câini de prin casă. Nu-i destulă aspirarea, ai nevoie de ceva mecanizat care să ia mizeria cea grosieră cum îi păr, cu îi orice.   

(RC) – (63:54): De multe ori complicăm lucrurile mult prea tare față de ce-ar trebui să fie. De multe ori, încercăm să rezolvăm probleme prea mari, prea vagi, în loc să rezolvăm extrem de bine o problemă foarte specifică. De exemplu, una din problemele pe care le văd constant la tine, este că tu zici: eu sunt în industria de curățenie. Este atât de vag încât este extrem de greu să te decizi ce ar fi bine să faci acolo. Vrei să rezolvi o problemă mult mai specifică și e păcat, tu te chinui atât de mult să construiești un business în cleaning, care să zicem, să îți facă un milion de euro cifră, și oricum, nu o să ajungi la o marjă mai mare de 10%, când un singur accesoriu, cu o echipă de unu, doi vânzători, foarte buni pe comercial, îți pot face vânzări de câteva milioane pe un accesoriu bun. Dar trebuie să fie bun. Trebuie să rezolve o problemă și apoi să dovedești că se vinde. Că e ușor de cumpărat de pe raft….      

(CB) – (64:57): Dar cum ai împărți industria de cleaning? Cum ai face-o mai specifică? Care ar fi categoriile din ea?  

(RC) – (65:03): Păi, odată că eu aș împărții foarte mult industriile. Pe partea industrială eu nu aș trata-o pur și simplu ca o parte industrială, eu aș trata separat industriile mari, care au nevoie de chestia asta. De la clădiri de birouri la supermarketuri, bănci, chestii de genul ăsta. Le-aș trata separat.                  

(CB) – (65:32): Da, practic și noi le împărțim, avem industrie, după aia avem industrie auto, construcții, supermarketuri și municipale, în acestea cinci mergem noi. Tu ai merge numai într-una? 

(RC) – (65:42): Nu c-aș merge numai într-una, dar în niciun caz n-aș merge la fel în fiecare… și-atunci când ești mic, e bine să te nișezi după aia poți să scalezi. Dacă se poate, să devii expert în a vinde către supermarketuri, cea mai bună soluție, și atunci toate supermarketurile să cumpere doar de la tine, deja ai face zeci de milioane de acolo. Și pe consumator din nou l-aș împărți. Consumatorii sunt diferiți. Sunt foarte diferiți tinerii din ziua de azi; tinerii care lucrează, petrec mult mai puțin timp acasă; timpul de-acasă și-l petrec foarte diferit; stau cu telefonul în nas în timp ce se uită la Netflix, au cu totul alte cerințe față de consumatorul trecut, să zicem de 50 de ani. Un lucru care nu l-am văzut făcut în industria voastră, deloc mers pe legături cu alte branduri. De genul: s-au făcut atât de multe firme care au luat-o razna, știi, și vezi tot felul de chestii făcute pe baza filmului ăluia… De exemplu, există o întreagă nebunie cu Star Wars. Mi s-a părut foarte leneș faptul că nu există aspiratoare în tema Star Wars. Pentru că pentru millenials și pentru ăștia tineri care au crescut cu telefonul în mână sau care au preluat telefonul de mici, pentru ei înseamnă multe lucruri acolo, chestia aia.                         

(CB) – (67:24): Interesant….Un alt subiect care mi se pare interesant de discutat este, existența showroom-urilor. Cum ți se pare, ce zici, vor mai exista showroom-uri? De exemplu, revine foarte mult acum cu care centers sau care stores. Odată, că mi se pare foarte dificil din cauza să lucrezi cu ei, că costă mult, vreo 200.000 de euro, o treabă de genul ăla și așa este că te concurezi cu ei, dar în general, crezi că o să mai fie în piață showroom-uri? Cum sunt showroom-urile de mașini…

(RC) – (67:55):  Cred că showroom-urile vor rămâne o perioadă destul de lungă, în piețe. Dar nu cred că în același sens, în același fel și pentru aceeași industrie. Sincer, nu am destulă experiență în industria de curățenie să înțeleg foarte bine nevoile. Pe industrial, de exemplu nu cred că așa funcționează. Cred că pur și simplu se cer demo-uri, demonstrații; deci nu cred că showroom-urile fac mare lucru în afară de să ajute la brandul producătorului. Dacă ei fac măgăria asta, să ceară 200.000 de mii de euro, adică tu să-ți faci propriul tău showroom, în timp ce ei concurează cu tine, ar trebui să stai foarte departe. Pentru că ei ce fac: ei își construiesc brand pe banii tăi. Pentru că showroom-urile… faptul că ai clădirea aia acolo cu numele ăla pe ea, ok, creează brand. Dar apoi oamenii se duc și cumpără din supermarket, de unde tu nu câștigi absolut nimic. Dar tu m-ai întrebat viitorul showroom-urilor. Viitorul showroom-urilor se va muta mult în partea de demonstrație. Nu neapărat în partea de a vedea nu știu ce sau cum sunt acum, ci pur și simplu să poți să faci demonstrații. Demo-ul va rămâne una dintre cele mai bune modalități de a vinde. Nu cred că vor dispărea pentru că este o nevoie umană să testez. Și unele chestii, să trimiți produsul acasă, să plătesc, de exemplu, 2.000 de euro ca să-mi vină produsul acasă, ca apoi să-l dau înapoi, este mai mult efort decât să mă duc la un showroom să-l testez. Dar pentru un produs de 300 de lei, nu mai sunt dispus să merg nicăieri. Să-l testez ca să-l cumpăr…mai bine îl cumpăr online și dacă îmi convine îl păstrez, dacă nu îl dau înapoi.                      

(CB) – (70:14): Dacă structurez așa: prospect, din aceștia am leaduri, care probabil vor o demonstrație, apoi clienți care să cumpere repetitiv de la noi, ce-ai face exclusiv cu marketingul; ce-ai face cu oamenii care sună sau oamenii care merg pe teren; să trimit oameni pe teren care să găsească prospecți și poate vor demonstrație și după aceea să vând? Sau să sune? Sau exclusiv marketing Google, display, quiz-uri, emailuri, marketing, secvențe de e-mail?    

(RC) – (70:46): Nu există “sau”, domnule. Există și tot ce e profitabil. Eu dacă fac, de exemplu, publicitate în online, ca să-mi aduc prospecți, pe care apoi îi transform în leaduri și apoi îi duc la vânzători, pe mine mă costă acolo publicitatea online, ratele de conversie, toată povestea. Și apoi, probabil, un timp mai puțin de la vânzători, corect? Pentru a închide vânzarea. Bun. Dar tot mă costă o anumită sumă, să fac asta. Dacă, pur și simplu iau omul și-l trimit în vizite la clienți; dacă face, nu știu 10 vizite pe zi, ce vânzări face? Dacă în continuare este pe un profit și pe un profit sănătos, de ce să nu fac și aia?                  

(CB) – (71:33): Deci, pur și simplu le analizezi fiecare metodă în parte și dacă generează profit, o mențin. 

(RC) – (71:39): Exact! Eu nu știu de ce oamenii vor să se îndrăgostească neapărat de un mijloc.              

(CB) – (71:44): Poate pentru focus. Nu-i mai mare focus?

(RC) – (71:48): Păi, depinde de context. Sunt startup. Dacă sunt startup ar trebui să-mi aleg o cale pentru că de cele mai multe ori nu o să pot să manageriez mai multe și-atunci trebuie să merg pe una. Dacă nu sunt startup și am manageri…..eu n-am nicio problemă că am manageri pe online, am manageri pe vânzări directe și așa mai departe….teren…am manageri pe corporate…trebuie să fiu profitabil.            

(CB) – (72:20): Pe fiecare…bun. Am zis așa cel mai mare succes l-am avut cu email marketing cu produse ca nevoie imediată: dezinfectant, mască, purificator de aer, dar apoi lucrurile s-au oprit. Ca și cum, ar fi produse de care oamenii au nevoie pe termen scurt. Nu știu ce s-a întâmplat în piață. Probabil că oamenii s-au speriat în martie-aprilie, au comandat dezinfectant pentru întreg anul. Am rămas cu măști, dezinfectanți în stoc. O să te întreb ce părere ai de e-mail marketing? Care ar fi valoarea produselor care se pot vinde prin email? Probabil că prin e-mail poți să dai un e-mail ca și text , un email cu video, un email ca programare pentru webinar. Ce valori ai vinde prin astfel de soluții cu e-mail marketing? Câte produse ai promova pe săptămână, pe lună? Care ți se pare o secvență potrivită? Adică, să vând un produs…de câte emailuri ar fi bine să uzez?           

(RC) – (73:21): Ideea este nu există o limită a valorii, există o limită a valorii pe care poți să o închizi direct în email…adică, n-o să-ți cumpere cineva de 10 000 de euro pur printr-un email, dar să începi vânzarea din email și s-o duci apoi în vânzare face to face sau s-o duci în vânzare online făcută prin zoom sau webinar, nu există o limită acolo. E-mailul nu-l privești altcumva decât că am un mijloc de a comunica cu omul, da. Un mijloc de masă. De foarte multe ori sunt întrebat: ok, câte mail-uri ar trebui să dau pe săptămână? Ideea este…dacă este un email care nu mă ajută cu nimic, un email pe săptămână este mult. Dacă este un email care mă ajută enorm, cinci pe zi sunt puține. Nu este despre număr. Este despre ce pot să dau de valoare.                    

(CB) – (74:18): Te referi din perspectiva publicului țintă?

(RC) – (74:19): Da! Exact! Și-atunci….de exemplu, dacă eu am average consumers, consumatori normali, pentru acasă, dacă eu îți trimit de trei ori pe săptămână niște tips and tricks de a face curățenie mai ușor, mai repede, mai bine, atunci îți voi deschide mail-ul. Din acele emailuri tu poți să mă duci către produsele tale. Dar dacă îmi trimiți de trei ori pe săptămână o ofertă nouă la aspirator, mă satur și ajung să nu ți-l mai deschid sau să mă dezabonez. Pentru că n-am nevoie de aspirator zilnic, în fiecare zi. Dar trebuie să fiu în fața ta, ca în momentul în care chiar ai nevoie de aspirator, să te gândești prima oară la mine, nu la altcineva. La fel, dacă am baza de date pe industrii. Știri despre cleaning, despre viruși, despre metode de curățare, despre productivitatea oamenilor, despre toate cele, din nou, îți menții oamenii cu gândul la tine. Pentru că ideea cu newsletter-ele, cu email-ul este așa: ce promovez eu? Este un produs de care eu aș avea nevoie oricând sau este un produs la care trebuie să îmi apară înainte nevoia și apoi caut. Dacă este în primul caz, atunci n-am nevoie să fiu chiar foarte creativ cu privire la asta. Pentru că îți trimit constant: uite ce dulciuri mai am sau uite ce haine mai am ( pentru că haine pot să-mi cumpăr zilnic) sau mâncare sau nu știu ce. Pe de altă parte, când sunt într-o industrie de cleaning, unde eu  ceea ce fac este să vând aspiratoare, să zicem, n-am nevoie de aspirator zilnic, n-am nevoie de chestie de curățat podeaua zilnic, n-am nevoie de lucrurile ălea zilnic. Și atunci trebuie să stau în fața ta, altfel. Nu neapărat să te enervez. Și atunci încerc să te ajut: cu tips and tricks, cu tot felul de alte lucruri pentru care mi-ai deschide emailul și, normal, la finalul tips and tricks pot să-ți pun și ultimele oferte. Și atunci când tu ești pregătit treci de tips and tricks, cumperi. Sau în momentul în care ți-a apărut nevoia sau în momentul în care mergi la un prieten, și tocmai ți-a zis că are o problemă de curățenie la care tu tocmai ai văzut produsul… și așa funcționează. În partea de email, nu este niciodată un număr minim sau maxim; este: sunt interesant pentru tine sau nu; îți aduc ceva valoare sau nu….                            

(CB) – (77:09): Mi se pare logic a-i trimite în email-uri quiz-uri 

(RC) – (77:14): Da, și mai ales mai multe tipuri de quiz-uri, de la care e aspiratorul care ți se potrivește la cât de curată ai casa la tot felul de chestii de genul ăsta. Pentru că sunt entertaining și le completăm. Stau cu ochii pe brandul tău și-apoi ajung să fac ceva cu tine. Exemplu, un quiz care să-mi testeze cât de curată am eu casa, să-mi dea un scor, ăsta e un lucru pe care l-aș face de curiozitate, dar după aia l-aș da și la alți nu știu câți prieteni, ca să ne comparăm.            

(CB) – (77:53): Înțeleg. Să mă duc la întrebări mai personale? De exemplu, eu am și eu o problemă personală: în ultimele luni, jumătate din timp îl dau pe consultanță, jumătate pe firmă. Cum ar trebui dezvoltat, pe ce să pun accent? Am încercat, de exemplu să aduc manageri, încerc de vreo 9 luni, am făcut un plan, m-am întâlnit cu vreo 7 oameni, am ajuns până la a treia recomandare, nu a șaptea cum ai dat-o tu, m-am gândit la oamenii din corporații, m-am gândit chiar să le dau procent din firmă, dar nu știu de le este frică să vină, sau poate, tocmai contextul de-acum, care este confuz, deși au salarii scăzute….        

(RC) – (78:35): Normal că le e frică. Oricărui om foarte bun îi e frică să vină într-un startup. Știi ce așteaptă oamenii ăia de la tine? Să le demonstrezi consecvență!             

(CB) – (78:44): Cum?

(RC) – (78:45): Stai pe capul lor săptămânal.           

(CB) – (78:48): Aaaa….ok.

(RC) – (78:49): Nu așteaptă conștient asta de la tine. Dar nu pot să aibă siguranță în startup. Nu un startup sau o companie mică poate să le dea siguranța pe care le-o dau companiile în care ei sunt acum. Însă poți să înlocuiești acea siguranță cu consecvența pe care liderul acelei companii o are. Consecvența aduce siguranță. Consecvența și predictibilitatea, iar consecvența nu este altceva decât o anumită predictibilitate în anumite obiceiuri, na… prea mulți oameni au de la ei chestii de genul ăsta….Prea mulți antreprenori zic: m-am întâlnit și da, am găsit pe unii buni, dar nu reușesc să-i conving. Păi și de cât timp încerci să-i convingi? Păi, de cam o lună. Zic: perfect, mai ia-ți încă un an și o să convingi. Ceea ce nu înțelegem, ca antreprenori, este că un om de genul ăla, nouă ne triplează sau ne mărește de 5 ori, de zece ori businessul. Un om remarcabil. Fără să mai trebuiască noi să facem. Asta e valoarea lor. Acum ne așteptăm să convingem oameni de genul ăsta în…2 întâlniri? Într-o lună?               

(CB) – (79:59): Un client mare, nu îl vizitezi doar de 3 ori până cumpără. 

(RC) – (80:03): Exact! Și tu încerci aici să-i vinzi un job pentru următorii cinci ani, care la început este mai rău decât ce are acum. Ai consecvență….           

(CB) – (80:14): O altă chestiune…de exemplu, mie mi se pare că nu este managementul atuul meu. M-am descurcat mai bine ca vânzător, singur, freelancer. Pot să fac echipe, pot angaja oameni, pot să fiu un manager bun, dar nu-i neapărat…..

(RC) – (80:30): Atunci nu mai angaja oameni care trebuie manageriați….            

(CB) – (80:32): Deci, asta ai face…ai aduce un manager la 4 oameni? În contextul meu?   

(RC) – (80:38): Nu. Eu aș aduce un manager pe compania respectivă sau maxim 2 care să lucreze direct cu mine. Adică am unul pe vânzări, unul pe livrarea servicii sau depinde cum e organizată compania. Restul își face el structura de sub. Nu stau eu să i-o fac. Că mai are nevoie de încă doi manageri ca să își țină sub control 20 de oameni, aia e problema lui. Și-i angajează singur….               

(CB) – (81:03): Cum crezi că va reacționa piața pe curățenie? Va crește? Ce va crește? Produsele sau serviciile? Crezi că omenii vor cheltui mai mult pe produse de curățat suprafețe, pielea sau aerul? 

(RC) – (81:16): Nu știu! Uită-te la la trendul din ultimii 3-4 ani și poți să continui același trend după ce dispare Covidul. Oamenii se vor întoarce la aceleași obiceiuri. Acum este stare de alertă și oamenii  nu țin cont de lucrurile ăstea. După ce va apărea vaccinul și s-a terminat cu măștile și cu așa…..s-a terminat. Ne vom întoarce în aceeași poveste. Așa că să fii sigur….poți să te uiți în trendurile respective. Și unde poți să te mai uiți este ce s-a întâmplat….care au fost trendurile 2007, 2008, 2009, să vezi cum îți afectează industria cu adevărat o criză. Adică, ce crește, ce scade…sau ce scade foarte mult, ce scade puțin, ca să preconizezi ce va urma după ce se oprește Covidul, pentru că intrăm într-o criză economică destul de mare.                

(CB) – (82:11): Cam când estimezi că intrăm în criza asta? 

(RC) – (82:14): De prin toamnă…la sfârșitul anului va fi destul de nașpa și după aia din ce în ce mai nașpa o perioadă.              

(CB) – (82:23): Estimezi și o devalorizare de monede, în sensul în care se publică bani pe bandă? Crezi că dolarul, euro va rămâne la valoarea care o are acum? 

(RC) – (82:34): Prea multă nesiguranță ca să știm. Prea multă lipsă de certitudine…. Nu știm cine va ieși ca președinte în America acum, sunt alegeri în noiembrie…asta dacă vor fi că Trump are în el tot ce-i trebuie pentru un regim dictatorial și etica nu există în administrația respectivă, în America se pune și problema dacă omul ăsta o să lase puterea sau nu; depindem încă mult de America, se duce foarte mult în cap, că ăla-i trendul în America în momentul ăsta, nu este doar o criză sanitară. Este o criză sanitară, o criză economică și o criză socială. Și dacă e să te uiți în spate, așa s-a distrus Imperiul Roman, când au fost toate împreună……și ceea ce face Europa acum, a furat o carte de joc din pachetul Americii, și anume când vine criza nu mai mergem pe măsuri de austeritate, încercăm să ținem sub control, ci tipărim bani, pentru că măsurile de austeritate nu ar mai fi fost de ajuns, de data asta. Și au tipărit. Dintre care, am primit și noi o porție serioasă. Întrebarea este: ce se face cu banii respectivi? Pentru că n-am văzut foarte multe reguli și lucruri impuse de UE în folosirea banilor. Pentru că dacă banii respectivi sunt folosiți cum trebuie în investiții de infrastructură și lucruri de genul ăsta de care țara are nevoie. Ceea ce se va întâmpla, vor ajunge mulți la antreprenori, care, din nou apare problema….la care antreprenori, dar fiind atât de mulți și putând să faci atât de multe investiții, vor ajunge la mulți; antreprenorii respectivi vor avea furnizorii lor și cât de cât se menține economia, cel puțin pentru anul viitor. Dar eu cred că ceea ce se întâmplă acum, cu tipăritul ăsta de bani, nu este maximul de bine care se poate întâmpla, este să amânăm criza cu un an sau doi. Să amânăm apogeul crizei, că criza tot va fi. Dar apoi, trebuie cumva să plătim tot ceea ce s-a întâmplat aici și pierderile sunt enorme. Sunt stupid de mari. Și când va veni nota de plată vom intra probabil în cea mai mare criză economică prin care am trecut și o resetare foarte bine venită a economiei, care va dura vreo 4-5 ani. Dar, oricum, economia trebuie resetată. Sincer? Prefer asta. Prefer criza aia foarte puternică pentru că altă modalitate de a reseta economia se cheamă război. Și cam aia a funcționat până acum. Atunci când economiile au luat-o razna, ceea ce a resetat economiile au fost războaiele. Și, sincer, prefer pe-asta.                     

(CB) – (85:41): Păi, și până atunci, în ce-ți ții banii: aur, argint? Imobiliare? În bancă? În ceva valută? Prea mare nesiguranța.  

(RC) – (85:50): Nesiguranța este mare și nu vreau să spun și nu voi da astfel de sfaturi pentru că nu sunt expert în ele. Știu ce este cel mai bine pentru mine, dar dacă spun ce este cel mai bine pentru mine, oamenii o să o ia ca un sfat din partea mea. Sunt dispus să pierd pentru mine, e până la urmă alegerea mea. Dar nu sunt dispus să dau un sfat unde nu sunt expert și mai mult decât atât, nimeni nu cred că știe cu adevărat, ce urmează.                

(CB) – (86:18): Sunt câteva întrebări la care mi-ar plăcea dacă ai răspunde, chiar dacă foarte pe scurt. Am văzut că foarte mulți dealeri au adus pe lângă produse de curățenie și altceva, tot felul de scule: compresoare, generatoare, ai merge pe direcția asta…..mie mi se pare o diluare a focusului. Și atunci ai un catalog, și mergi și….   

(RC) – (86:41): Nu e o diluare a focusului. Ei au înțeles în ce business sunt. Sunt într-un business de vânzare. Ei sunt un business de sales. Și atunci ce facem? Păi, avem oameni de sales pe care îi trăinuim și oamenii ăia se duc și vând. Trebuie să aibă produse destule ca să poată să vândă, și mai mult decât atât, trebuie să aibă produse destule, astfel încât să facă vânzări repetitive. Ca odată ce a câștigat un client…clientul ăla să valoreze 30.000 de euro în 5 ani. Nu să valoreze 2.000 de euro. Și atunci ei și-au ales în ce business sunt. Sunt într-un business de sales. În momentul în care Karcher nu mai are chef sau se duce în cap sau se întâmplă nu știu ce, schimbă Karcher pe orice altceva. Pentru că ei au clienții, au încrederea oamenilor că le-au vândut ceea ce trebuia, au fost aproape de ei; vor vinde în continuare.                

(CB) – (87:47): Ți se pare asta varianta? 

(RC) – (87:48): Pentru tine, nu știu, domnule. Dar este o variantă care merge. Dar trebuie să știi în ce business ești. Trebuie să înțelegi. Sunt într-un business de sales. Sunt într-un business în care eu câștig încrederea oamenilor, iar apoi le ofer toate produsele și serviciile de care au nevoie. În asta sunt. Nu sunt într-un business de cleaning. Sunt într-un business de rezolvat nevoi cu salesmen buni.              

(CB) – (88:13): Dacă ai 3.000 de produse faci landing page pentru toate, scrii beneficii pentru toate sau pe grupe sau la cele mai vândute 50, 30 sau câte alegi?  

(RC) – (88:21): Nu, nu poți să faci, nu poți să tratezi ecommerce-ul ca site-uri de vânzare directe. Nu! Ceea ce faci iei produsele care se vând cel mai bine, și la ălea le faci landing page-uri bune, sales page-uri bune, astfel încât să se vândă și mai bine.                 

(CB) – (88:39): Dacă ai o firmă mică, cum poți să ai oameni responsabili pentru fiecare obiectiv? Și atunci iei obiectivele pe rând…sau…. 

(RC) – (88:45): Odată, când ai o firmă mică nu-ți pui 7 obiective. De cele mai multe ori, ai 1-2 concomitente, maxim 3, și de cele mai multe ori, ai același om responsabil pentru mai multe.               

(CB) – (89:00): Scrierea de beneficii….crezi că-o poți face cu o firmă externă? Eu am tot încercat, dar mi s-o părut că nu scot din ele ce trebuie…. 

(RC) – (89:06): Dacă vrei să fie bine, nu va fi ieftin. În sensul că, oamenii din exterior, o firmă din exterior, de cele mai multe ori o face mai bine decât compania în sine, dar asta nu înseamnă că o face fără ajutorul companiei. Cu ajutorul companiei. Faptul că, oamenilor din exterior le este mai ușor să simplifice produsul și să vadă beneficiile pentru consumatori. Cei care sunt implicați foarte mult în business, ajung să complice foarte mult lucrurile, și să nu mai ajungă la esența produsului. Ce beneficii are pentru mine? De asta firmele din exterior pot s-o facă mai bine. Este la fel cu partea consultantului. Consultantul nu este de cele mai multe ori mai deștept ca omul care a pornit compania, sau pe cine ajută, ci are oportunitatea odată să fi văzut mai mute companii decât antreprenorul, și 2, vine din exterior. Nu are căile deja bătătorite cum și le-a bătătorit antreprenorul timp de atâția ani, nu este atât de fixat în gândire; atât de rigid în gândire și de ce mai multe ori, vine un consultant și pune o întrebare stupidă: dar de ce nu faci asta? Și antreprenorul își dă două palme peste cap și zice: nu-mi vine să cred că nu m-am gândit la asta trei ani de zile? O chestie atât de simplă!               

(CB) – (90:23): În retail: ce părere ai? Livrarea este procesul critic? Am avut foarte multe discuții în interiorul firmei…de exemplu, detergenții, ce facem îi livrăm, nu-i livrăm. Dacă nu-i livrăm nu mai câștigăm clienți, îi livrăm peste o anumită sumă? Cum vezi livrarea asta? Îi foarte costisitoare în retail. 

(RC) – (90:45): Nu înțeleg….cum adică să fie livrarea procesul critic?              

(CB) – (90:51): În sensul în care, din tot lanțul de vânzare, în momentul în care duci un produs la client; că-i o piesă de schimb, un accesoriu, o piesă de schimb, poți face următoarea vânzare. Dacă nu duci produsul respectiv…..detergent, piesă de schimb, clientul s-ar putea să nu cumpere. Dacă n-o duci destul de des, de exemplu, cum este livrarea de piese de schimb în….industria auto, la mașini mici, mulți furnizori, duc chiar din 2 în 2 ore, și-atunci e un accent foarte mare pe livrarea în sine.       

(RC) – (91:30): Dacă industria așa funcționează….se pare că da….nu cunosc industria atât de bine încât să-mi dau seama de câte lucruri sunt legate de livrarea asta. Dar dacă așa funcționează, adică, livrarea respectivă, ție de fapt, îți aduce alte vânzări, atunci nu înțeleg de ce n-ai face-o, dacă e profitabilă. Poate n-o faci cu oamenii potriviți….Poate îți pui hunterii să facă asta. Oamenii de vânzări, hunterii, în loc să pui farmerii să facă asta. Mulțumesc foarte mult, domnule               

(CB) – (92:04): Eu mersi tare mult de tot ce am putut discuta. Sper să folosească la cât mai mulți ascultă și mie cu siguranță mi-a folosit.

(RC) – (92:15): Mulțumesc că ai urmărit acest episod din TBF Show. Vreau să-i mulțumesc lui Claudiu pentru participare, pentru timp și pentru toleranța de care dă dovadă în a accepta convingerile altora. Dacă vrei să fii anunțat de fiecare dată când lansăm un nou episod din TBF Show intră pe TBF. ro și ai grijă să te abonezi. Până data viitoare, îți urez mult succes, și normal: rămâi nerezonabil!        

TBF
Copy link
Powered by Social Snap