TBF

Episodul #23

E

În acest episod îl am ca invitat pe bunul meu prieten Andrei Roșu, antreprenor, sportiv de anduranță și probabil cel mai nerezonabil om pe care îl cunosc.

Andrei a intrat în 2011 în cartea recordurilor fiind primul om din lume care a alergat 7 maratoane și 7 ultramaratoane pe 7 continente. În 2015 a devenit primul român care a reușit să traverseze înot Canalul Mânecii, iar în 2018, împreună cu echipa sa, a traversat oceanul Atlantic în cadrul celei mai dificile curse de vâslit din lume. Își dedică enorm de mult timp pentru evenimente caritabile, fiind și inițiatorul celei mai importante platforme de running și fundraising din România, Transmaraton.

Asculta episodul pe: Apple Podcasts, Spotify, Google Podcasts, Stitcher

Când l-am cunoscut pe Andrei era angajat într-o multinațională. Mi-a luat 1 an de zile de consecvență să îl conving să renunțe la job-ul stabil și să plece pe cont propriu. L-am ajutat atunci să lanseze cel mai bun program de training online de alergare, “42KRosu, de la canapea la maraton in 4 luni”, iar de atunci a fost de neoprit.

Și-a creat o afacere foarte profitabilă din a învăța oamenii să facă sport, să mănânce sănătos și să fie productivi. Însă acum a făcut pasul și mai sus… și a lansat Filgud, un brand care oferă o alternativă delicioasă, sănătoasă și 100% vegană pentru lactate și alte produse de origine animală.

Vom vorbi despre legătura dintre o viață sănătoasă și afaceri de succes, despre veganism, despre beneficiile expunerii la frig și importanța postului negru, despre cum poți să ajungi la performanțe sportive uimitoare pornind de la 1 minut pe zi, despre cum a făcut trecerea de la corporatist la antreprenor, despre cum a lansat brandul Filgud și de ce consider că astfel de afaceri sunt calea către a face oamenii să mănânce sănătos, despre cum pregătești un exit dintr-un business, despre momentul potrivit în a recruta oameni remarcabili, despre cum calculezi valoarea de vânzare a unei companii, despre cum atragi investitori, cât de des ar trebui să lansezi produse noi și multe alte subiecte interesante.

Link-uri

https://www.andreirosu.org
https://www.42krosu.ro
www.sanatoskrosu.ro 
https://www.andreirosu.org/2020/07/am-lansat-filgud-sper-sa-iti-placa/
https://www.transmaraton.org/

Transcript

(AR) – (02:42): Salut Răzvan! Bine te-am regăsit! Pentru astăzi, ți-am pregătit o listă cu întrebări foarte simple; de exemplu ce este Dumnezeu?….. Dar, până la întrebări m-am gândit să prezint în câteva minute viața mea pe scurt, astfel încât cei care ne ascultă, să înțeleagă un pic contextul actual și…. 

(RC) – (03:00): Adevărul e că….. ai o viață foarte interesantă și…povestea este foarte inspirațională…. chiar aș vrea să o cunoască cât mai mulți oameni! 

(AR) – (03:10): Mersi frumos! Mi-a rămas în minte un citat inspirațional….nu știu l-am citit acum vreo 7-8 ani…suna cam așa…dacă s-ar face la finalul vieții tale un film inspirat din viața ta, publicul ar adormi în sală sau s-ar bucura să-l vadă? Acum sigur…nu-mi trăiesc viața prin această perspectivă neapărat, țin mai puțin cont de părerile celorlalți, dar într-adevăr ar fi trist la finalul vieții să realizezi că puteai face mult mai multe lucruri care ar fi depins exclusiv de tine, dar, că ai ales să nu o faci! Acum, revenind la…la viața mea, hai să încep cu partea asta, care sigur ar merita inclusă într-un film, și anume, că în liceu am pornit o formație, în condițiile în care  nu știam să cânt….așa….și mi-am dat seama că artist solo nu voi fi niciodată și atuncea am început să caut membrii….      

(RC) – (04:02): Dar totuși, a ajuns destul de cunoscută formația. 

(AR) – (04:06):  Da, da , da…..O să ajung și acolo și…a fost interesant că mai întâi a apărut pe hârtie, și după ce a apărut pe hârtie, a apărut pe pereții școlii cu graffitti, și tot cartierul știa că am o formație. Nu scosesem nicio melodie, niciun vers nimic, dar lumea știa că am o formație. Cam așa se începe o formație: de la vis. Așa, formația se numea Gaz pe foc și…un an mai târziu aveam deja 4 membrii, apoi, 5…Vreo 10 ani am activat. Asta prin 99-2000, când după o vară întreagă am avut revelație…e mult spus sau epifanie, dar mi-am dat seama, că peste 20 de ani, dacă rămân în industria muzicală, cel puțin la cum arăta atunci, singura mea opțiune va fi să rămân pe un afiș din ăla trist cu mulți artiști, cum vedem la mare, probabil fiecare cântă acolo pe o ladă de bere, și să fiu plecat în concerte pe-aici pe colo, să fac tot felul de compromisuri, și eventual când mă întorc acasă să întreb copii: prin ce clasă mai sunteți, cu ce vă mai ocupați, și nu mi-a plăcut imaginea asta și atunci m-am retras brusc, fără să stau prea mult pe gânduri, deși formația era în apogeu atunci….în culmea succesului ei. În rest, ce să mai spun despre mine? Sunt absolvent de ASE, sunt născut în  Brașov, dar locuiesc în București de mult timp; după ASE am făcut armata, dintre nebuniile din facultate aș putea doar faptul că m-am căsătorit în sesiunea I și am divorțat în sesiunea II; asta e un lucru pe care îl spun foarte rar. Iar, după armată și după ce am iești din formație, mi-am trimis CV-ul către bănci. Mi se părea mie atunci că e un domeniu interesant. Cum am spus; făcusem ASE-ul și părinții mei economiști, și atunci nu știu…deși inițial am vrut să mă fac actor, fusese inoculată ideea că trebuie să fiu economist. Făcusem și o practică în facultate în bancă; aranjasem extrase de cont vreo lună, deci am o experiență vastă în zona asta bancară. Bun! Și am trimis CV-urile fără a aplica pentru o poziție anume; doar….bineînțeles, nu am menționat formația, pentru că nu am vrut să creez impresia unui artist, m-am tuns, pe vremea aia aveam părul lung, mă rog aveam păr, așa, și m-am tuns corespunzător, mi-am găsit un costum, o cămașă, o cravată pentru interviu, așa, și după vreo lună am primit răspuns de la o bancă micuță; o bancă, turcească, dar cu potențial de creștere, am mers acolo și mi-au zis că au disponibil o poziție de Marketing Assistant; nu știam ce înseamnă, dar mi s-a părut interesantă ideea că asist oricum la început, așa, dacă e assistant; sună sexi și marketingul și am zis bun: hai să vedem ce-i acolo. Ce era această poziție sau rol în bancă? Era, de fapt să stau pe lângă Relationship Managers, deci pe lângă cei care vindeau în zona corporate și să văd cum fac ei lucrurile și să-i ajut la diverse proiecte de finanțare. Și asta am făcut cam vreo 2 ani…2 ani și jumătate, după care din centrală am fost mutat, pentru că a început să se extindă banca respectivă, a fost cumpărată și de-un grup, de-o multinațională italiană, m-am mutat într-o sucursală, care era în Piața Romană din București, deasupra Mc-ului așa; de fapt aveam acolo proximitate selectă din punct de vedere nutrițional. Era și Mc și KFC. Bine fără a da vina pe X sau Y, din motive de confort-comoditate, prânzul era substituit de obicei cu produse de fast food. Și ușor, ușor, bineînțeles că am început să iau în greutate. Știam că la un moment dat trebuia să fac pasul spre a fi Relationship Manager, pentru că Relationship managerii erau mai bine plătiți, mai bine văzuți; erau vedetele, starurile băncii, dar îmi era foarte frică de partea de…de dat telefoane și de vorbit cu clienți pe care nu-i cunoșteam și îmi crea un stres enorm. Știu că prima dată când m-au pus să dau niște telefoane, deși auzeam în jurul meu Relationship Manageri dând telefoane și părea simplu, m-am blocat total. Adică, în momentul în care a răspuns prima firmă…aaaa…am închis telefonul. Dup! Pentru că n-aveam un script! N-aveam nicio idee despre ce să fac! Așa! Eu am fost totuși un caz reușit. Am avut și o colegă care a început să sângereze pe nas la primele telefoane, deci e…e stresant! Văzut din afară, pare simplu. Și după mai multe eșecuri am zis că e cazul să fac ceva! Și acolo între cele două fast food-uri erau și niște tarabe cu cărți. Și plimbându-mă odată spre metrou, am văzut o carte: Abordarea telefonică în vânzări, cred că se numea, dacă-mi amintesc bine scrisă de-un american. Și-am zis: băi, Americanii, clar sunt cei mai buni în vânzări și am început să studiez…și cu creionul în mână…și să subliniez pasajele care mi se pare c-ar putea fi aplicate și mi-au rămas în minte câteva lucruri. În primul rând, povestea autorul că în America foarte multe firme, în momentul în care angajează la call center sau diverse poziții care presupun apeluri telefonice cu oameni, în prima lună nu-i plătesc pentru reușite, deci pentru câte vânzări fac prin telefon sau câte întâlniri aranjează, ci îi plătesc pentru eșecuri. Și acești angajați primesc un fel de grilă cu o mie de căsuțe și trebuie să bifeze doar eșecuri și sunt plătiți, nu știu între 1-3 dolari per eșec. Și atunci, evident că ai alt aplomb în momentul în care ai de dat telefoane. Un alt sfat interesant și a cărui aplicabilitate am văzut-o imediat a fost de a…în momentul în care contactez clienți potențiali și îmi doresc să ajung la CEO sau la președinte, sfatul era să  nu apelez la directorul financiar, pentru că, în general directorii financiari sunt cei mai puțini interesați de a porni o relație nouă cu o bancă, pentru că pentru ei înseamnă foarte mult de lucru; înseamnă să anunți toți furnizorii să poată să schimbi facturile și să notezi pe facturi faptul că ai un nou partener nou bancar, și recunosc că tentația…mai ales că vedeam în jurul meu în bancă, directorii financiari sau contabilii din firmele respective venind la bancă pentru că într-adevăr, operațional ei se ocupau de relația cu banca, numai că în momentul în care îți dorești să inițiezi o relație cu un partener nou pe această filieră, e destul de dificil și sfatul în carte era să ajungi la CEO, dar nu direct și sugestia era să contactezi asistenta CEO-ului, care este the God sau the Goddess în firma respectivă și să aflu exact care este programul CEO-ului și când ne-am putea vedea. Și îmi făcusem un script destul de reușit; după aceea l-am exportat în întreaga companie. Scenariul era următorul: eu sunam ca asistent al președintelui sucursalei, așa ca să-i dau o greutate mai mare, sucursalei noastre care-și dorea să cunoască președinții tutor companiilor din sectorul nostru și cu agenda în față, încercam să-i aranjez, să intermediez această întâlnire. Și pentru că președintele nostru era foarte ocupat, cu scuzele de rigoare, nu putea să stea mai mult de 20 de minute, așa, și precizam că întâlnirea va avea loc la sediul lor; la sediul companiei pe care o targetam; propunem 2 zile; de obicei diferite, nu știu luni și miercuri sau marți și joi și întotdeauna un interval dimineața și un interval după-masa și niciodată de la fix, ci la și jumate, pentru că observasem mai ales în cultura noastră, întâlnirile se pun la fix, indiferent că durează un minut sau o oră și atunci asistenta pune CEO-ului din oră în oră întâlniri. În momentul în care spuneam că ne putem vedea marți de la 11:30 sau joi de la 15:30 și întâlnire va dura maxim 20 de minute cu scuzele de rigoare că nu vom putea sta mai mult, atunci asistenta știa că poate să includă președintele sucursalei noastre în agenda respectivă. Deci, cam așa decurgeau lucrurile! În plus, am observat că ajută foarte mult să suni în intervalul 8-10 dimineața. Pentru că…ce se întâmplă, atunci se….uneori se întâmpla chiar să răspundă CEO-ul, dacă sunai la 08 dimineața și să se mire cât de matinali suntem, că de obicei nu se întâlnea cu astfel de bănci, sau oricum asistenta era un pic mai liberă în intervalul ăla să zicem 8-10, și puteam avea o discuție. De asemenea, ce-am observat e că în prima discuție trebuia să dureze maxim 2 minute și era pur și simplu o discuție de a te împrieteni cu asistenta respectivă, astfel încât să te ajute mai departe. Pentru că dacă o ții la telefon 20 de minute la prima discuție, e clar că atunci când suni a doua oară, te va evita.                                          

(RC) – (12:08): Ai ridicat la fileu, probabil, una dintre cele mai mari greșeli pe care o fac oamenii cu privire la cold calling, la telefoane la rece. Foarte mulți, din păcate, au scop în primul telefon să vândă. Să vândă produsul sau serviciul sau ce naiba…să ridice în slăvi produsul…și asta e una din cele mai mari greșeli în cold calling. Scopul primului telefon este să vândă întâlnirea sau al doilea telefon. De cele mai multe ori, un al doilea telefon mai pe larg și văd aceeași greșeală, de exemplu, făcută în headline-uri, în titlurile paginilor sau în subiectele de e-mail. Nu se înțelege care e scopul! Scopul titlului unei pagini, scopul headline-ului este să vândă conținutul. Un titlu nu poate să-ți vândă un produs. Omul are nevoie să citească….omul are nevoie să citească conținutul, ca să aibă vreo șansă să cumpere. Același lucru este și cu e-mail-ul. Omul, în primul rând trebuie să-mi deschidă acel email și-atunci scopul subiectului emailului este să vândă click-ul, să vândă deschiderea. La fel este și în telefoanele la rece. Din păcate, este un lucru care se înțelege mult prea puțin și tu l-ai ridicat foarte bine la fileu.        

(AR) – (13:22): Ce-am mai observat e că… de multe ori bazele de date pe care le aveam la dispoziție, pentru că ce se întâmplă, toate companiile mari, își iau bazele de date de la Registrul Comerțului, toate companiile din România da. Și bazele de date respective, au și numere de telefon, persoane de contact, dar nu sunt actualizate, sunt vechi sau sunt greșite multe dintre ele. Și ce observam, că, dacă de exemplu aveam ca obiectiv, deschid 12 conturi noi pe an, da, și asta însemna să contactez… îmi erau alocate, nu știu,  niște sute de companii pe an, da, din baza de date. Am observat un lucru: odată că  dacă nu dedici o zi, sau mă rog o parte dintr-o zi pe săptămână fix pentru a da telefoane, nu ai un randament foarte bun; tot amâni la nesfârșit lucrurile și 2: ajută înainte de a da aceste calupuri de telefoane, ajută foarte mult să cureți baza de date și atunci întotdeauna când primeam baza de date la începutul anului, alocam câteva zile pentru a peria baza de date respectivă. Și ce făceam: sunam la firmele respective, dacă nu era numărul bun, căutam pe net, până la urmă găseam, spuneam de la ce bancă sunt, spuneam c are este scopul apelului, și anume că aveam o bază de date cu firmele din sector și voiam doar să ne asigurăm că datele pe care le avem sunt corecte și pe parcursul apelului respectiv încercam să aflu cin este CEO-ul și cine este asistenta CEO-ului, și atât. După care, în momentul în care aveam ziua de apeluri, lucrurile erau foarte simple: adică, știam că dacă dau 20 de telefoane în ziua respectivă, cât era obiectivul meu să zicem, 20 de oameni vor răspunde. Adică, nu dau 20 de telefoane și 17 numere sunt greșite și așa mai departe. În plus, având numărul asistentei, era mult mai simplu, pentru că sunam direct acolo, ceream cu ea și atunci era mult mai simplu…..            

(RC) – (15:14):  Cumva, te pregăteai pentru succes. 

(AR) – (15:17):  Da! Cred că da…într-adevăr…succesul a venit destul de ușor, pentru că încercând să sistematizez și să îmi fac propria procedură de dat telefoane, lucrurile au mers foarte simplu. Dacă obiectivul era de 12 conturi noi pe ani, ajunsesem…. eram primul din bancă…avem 32…32 de conturi, da? Îmi făcusem o strategie…targetam companiile care constituiau partea unui grup; pentru că atunci când targetai un grup, dacă una dintre firme venea la bancă, de obicei venea tot grupul, și-atunci aveai 4-5 poate chiar 10 companii care îți veneau acolo. Ei și am promovat treptat: General Relationship Manager, apoi Relationship Manager, Senior Relationship Manager și bineînțeles că îmi doream ca succesul acesta în business să se reflecte și în zona financiară, și…sistemul de bonus la vremea respectivă era destul de bizar. Adică, nu primeai bonus imediat, să zicem la săptămână, la lună, la trimestru, ci primeai odată pe an, în luna mai pentru rezultatele de anul trecut, anul precedent. Nu prea simțeai că rezultatele tale se văd imediat, și-atuncea am…am cerut un salariu mai mare, din motive pe care nu le știu, nu le înțeleg. Au spus: ok, nu putem să-ți dăm un salariu mai mare pe actuala poziție, dar te promovăm ca team leader, deci, pe poziție managerială.         

(RC) – (16:39): Cum distrugi un vânzător bun? Îl faci manager! De cele mai multe ori din păcate, ai și cazuri, fericite, în care oamenii ăia reușesc să se descurce pe noua poziție…Cumva, una dintre cele mai mari greșeli este cuvântul pe care îl folosim. Și anume promovare. Nu e promovare! E schimbare de rol. E reangajare. Pentru că abilitățile care te-au făcut performant, să zicem ca vânzător, nu mai sunt aceleași care te vor face performant ca manager de vânzări.    

(AR) – (17:12): Am observat asta foarte rapid, așa! Eu am avut bunăvoință! M-am dus și m-am pus pe citit că știam lecția, numai că…nu e atât de simplu ca…nu știu, în câteva zile,\ să te transformi într-un lup singuratic, da, cu………orientat spre rezultate, da, realizate pe cont propriu, să te transformi într-un manager, care să gestioneze o echipă de câțiva Relationship manageri. Și evident, că ai tendința de a prelua o parte din munca lor, de a avea așteptări exact pe care le aveai și tu de la tine și sigur că n-au mers lucrurile…        

(RC) – (17:51): La tine au ajuns să meargă bine pentru că ai avut în tine: odată dorința de a reuși și 2 ai avut disciplina de a învăța. Însă….ceea ce recomand tuturor antreprenorilor este 1. Să realizeze că de la un anumit punct încolo nu se mai cheamă promovare, ci schimbare de rol și ar trebui tratată ca atare; 2. Atunci când faci o astfel de mișcare, nu-i da omului rolul; dă-i o perioadă de probă pentru că…o mare parte din oamenii cu care o să încerci asta, n-o să performeze pe noul rol. Dar, știi ce se întâmplă? Îl pierzi și pe rolul vechi, dacă nu faci asta. Pentru că tu-i dai rolul de manager, o să vezi situații care n-o să-ți placă și anume: oameni care atunci când ajung șefi, ard niște poduri, cu foști colegi, la care acuma sunt deasupra lor și foști colegi care nu-i suportau foarte mult și cuvinte spuse care nu pot fi luate înapoi și așa mai departe. Asta pentru că omul consideră: ok…am poziția asta, am primit poziția asta, acuma asta sunt. În momentul în care îți dai seama că omul ăsta nu performează pe rolul de manager, pentru că omul ăla a ars deja niște poduri, pentru că omul ăla s-a poziționat deja mai sus ca ceilalți, l-ai pierdut și pe rolul pe care era înainte, pentru că nu se mai poate întoarce acolo.           

(AR) – (19:16): Așa este! Și șocul meu a fost în momentul în care am întrat în contact cu colegii de la New York, de la divizia noastră de acolo, Relationship Managerii erau pe la 40-50 de ani unii aproape de pensionare, în timp ce managerii lor erau mult mai tineri. Și-i întreb cum se întâmplă asta, că la noi e exact pe invers. Păi, ce-am înnebunit să mă fac manager? Că eu câștig foarte mult în vânzări; adică nici nu se gândea vreodată omul respectiv care lucrase în vânzări să treacă pe poziție managerială. Apropo de roluri…sigur că treptat, treptat m-am obișnuit și cu acest rol, dar nu m-am simțit confortabil în el, cu siguranță. Adică, era în permanență….o fricțiune. În plus, mai apăruseră câteva roluri în viața mea: unul de soț, așa, și 2 de proaspăt tătic. Din păcate, nu reușisem să mut disciplina pe care o căpătasem ușor, ușor, o dobândisem la birou, nu reușisem s-o mut și în viața personală. În afară de faptul că stăteam foarte mult peste program, pentru a compensa și prin volum ceea ce nu reușeam la momentul respectiv să realizez prin productivitate sau prin anumite proceduri și procese, stăteam peste program, ajungeam târziu acasă, în afara faptului că prânzul era în continuare destul de nefericit, pentru că amânam în continuare destul de mult momentul prânzului, fiind prins în diverse aspecte operaționale ale jobului, și în momentul în care amâni, amâni, amâni prânzul, în momentul în care decizi că s-au aliniat astrele și e cazul să mănânci, vrei să mănânci rapid, și te orientezi către ceva la îndemână și de obicei, destul de caloric, pentru că ai foame aia de lup. Iar seara, se repeta procesul, mai ales că….. mâncam emoțional; îmi acordam o recompensă pentru că am mai rezistat încă o zi în acel mediu ostil.  

(RC) – (20:51): Foarte bine! 

(AR) – (20:53): Da….ei…când îți dai recompensă, nu zici: mamă vreau să-mi dau recompensă un morcov sau un broccoli! Vrei să-ți dai o recompensă calorică ca lumea, cu grăsimi, cu…eventual și 2-3 beri care să și liniștească, nu…ușor așa…era o formă de meditație…   

(RC) – (21:10): Munceai toată ziua ca să te enervezi ca să poți să le calmezi cu alcool și.. 

(AR) – (21:16): Dar să știi că ce-am observat, pentru că aș minți să spun că în fiecare zi eram sub stres negativ…. era o formă de stres negativ, sub presiune și așa mai departe…..de multe ori aveam și stres pozitiv, pentru că rezultatele…atunci când ai rezultate bune, intri și tu într-o stare plăcută, bună…dar și stresul ăla pozitiv trebuie gestionat…pentru că dacă ești așa într-o…., cu pulsul ridicat și mereu într-o stare febrilă așa și…agitat, din nou nu e foarte bine, adică, din nou vei mânca emoțional, compulsiv…. 

(RC) – (21:45): La mine cel puțin, era așa…atunci când lucrurile mergeau prost…îmi trebuia ceva…mâncare bună…bună, mă refer la gust…trebuia mâncare bună ca să…îmi revin…ca să nu mă mai simt atât de nașpa și atunci când lucrurile mergeau bine, trebuia mâncare bună ca să celebrez. Că era antidotul perfect la orice.      

(AR) – (22:12):  Da…. și în cazul meu…îmi făcusem niște obiceiuri, niște automatisme și acasă…evident, că urma masa aia principală, deschideam televizorul, dacă nu era deja deschis, stăteam acolo pe canapea; 2-3 beri, mâncărica respectivă, și chiar dacă în drum spre casă, eu știu pe la 8-9 seara eram stors de energie și ziceam, cum ajung acasă mă culc, eee…în momentul în care intri pe ușă și începi să mănânci, să bei și să te uiți la televizor, somnul ăla cam trece. Și mă prindeam 11-12 noaptea acolo pe canapea și mă mai uitam și la tot felul de talkshow-uri politice sau de alte tipuri acolo sau pur și simplu butonam ca zombi-ul de la primul canal la ultimul și înapoi și adormeam pe canapea uneori, sau mă rog, mă târam ușor, ușor spre pat, a doua zi. A doua zi dimineață, de obicei mă trezeam după câteva snooz-uri, chiar dacă eu îmi propuneam să mă trezesc la o anumită ora și ca paranteză, eu nu înțeleg cine a inventat snnooz-ul și de ce….          

(RC) – (23:04): Apropo….și mie mi se pare…deci este cea mai proastă invenție posibilă…snooz-ul este…deci, nu…nu există invenție mai proastă a omenirii, deci să-ți începi…băi și ziua s-o începi cu un eșec? Primul lucru pe care-l faci în ziua aia să fie un eșec?    

(AR) – (23:20): Da…deci, nu înțeleg….deci, tu în mod conștient, rațional, cu o zi înainte, o seară înainte, ai spus: băi, pe mine m-ar ajuta să mă trezesc nu știu la 6 sau la 6 și jumate sau la 7, astfel încât să am timp ca omul, de un duș, ca fiecare, de o cafea, de o țigară, că fumam pe vremea, de la 16 ani, așa; poate să nu fiu chiar în punctul maxim al traficului, să ajung și eu cu 5 minute înainte de ora de începere a programului, să-mi aranjez lucrurile, în mod tradițional tu pui ceasul la o oră ca să se întâmple lucrurile astea și a doua zi când sună ceasul și atunci când sună ceasul tu apeși pe-un buton care în loc să te stropească cu apă sau să-ți dea 2 palme, să te împingă din pat, să răsucească patul sau eu știu ce să facă, te mai lasă să dormi 9 minute sau 10 minute sau nu știu cât e snooz-ul respectiv. Și bineînțeles că după aceea decurgea totul în grabă; săream peste micul dejun; știi povestea pentru că toți o știm, nu e ceva complicat. Și ca să închid paranteza nutriției se mai întâmpla un lucru: în momentul în care lucrezi într-o companie cu mulți colegi, în fiecare zi e o aniversare: ori un sfânt, ori o zi de naștere și atunci…înainte de prânz, apare, de obicei un platou, mare, uriaș, în open space, acolo, cu…bineînțeles, nu cu, legume, fructe sau eu știu niște dulciuri așa mai light, ci bombe de la cofetăria X cu tone de zahăr. Și când ți-e foame, știi că nu poți să mănânci doar o prăjitură; nu există așa ceva, și atunci începi să…         

(RC) – (24:38): Nu…începi c-o prăjitură….

(AR) – (24:39): Începi c-o prăjitură….bine sunt niște reguli în corporație. În primul rând, nu te duci primul, da, stai la coadă acolo îl feliciți sau o feliciți pe sărbătorită, iei o singură prăjitură, apoi o mai feliciți odată, că nu-și dă seama dacă sunt mai mulți oameni, mai iei o prăjitură, și după aceea dacă mai rămâne platoul te întorci la fiecare 5 minute și zici: aa, uite, de-asta n-am mâncat niciodată. Ce-i, ecler? Pac! Mai iei una, și tot așa. Și bineînțeles, când înlocuiești prânzul cu vreo 8-9 prăjituri, consecințele le știm cu toții…eee, partea să zic mai puțin plăcută a obiceiurilor mele nutriționale și a stilului de viață din afara, de fapt și din cadrul corporației, dar și din afară era că…Alex, băiețelul nostru, care ajunsese pe la un an, începuse să ne imite destul de mult. Adică, noi, deși eram părinți responsabili: îi dădeam piure de broccoli fiert de 4 ori, când îi mirosea lui a cartofi prășiți cu friptură la grătar, evident că voia ce mâncam noi. Își băga mâna în gură….așa…dați-mi și mie….În plus, văzându-mă pe mine pe canapea, fiind modelul masculin a familiei, bineînțeles că se urca și el pe canapea, îmi lua câteodată telecomanda, altă dată îmi lua telefonul credea că e telecomandă și stătea lângă mine și el așa foarte mândru și se uita la tatăl lui. La început, imaginea asta era comică așa, dar m-a lovit la un moment dat am zis: stai puțin că peste 20 de ani, noi 2 o să fim sau 3 sau 4 câți om fi, o să stăm pe aceeași canapea, o să avem, probabil 100 și multe kg și o să butonăm aceeași telecomandă și o să ne plângem de milă și o să dăm vina pe criza economică din 2008-2209, pe guvern, pe, multinaționale, pe…eu știu, cum avem noi obiceiul de-a pune…de-a plasa vina în afara…și responsabilitatea în afara noastră, și nu mi-a plăcut imaginea asta. Și am zis că e clar el o să devină ceea ce vede în jurul lui. Noi de multe ori dăm vina pe genă: zicem că moștenim gena părinților, dar de cele mai multe ori moștenim obiceiurile. Și-atuncea am zis clar: dacă noi o să mâncăm prost, va mânca și el același fel de mâncare, ceea ce nu e foarte bine, pentru că, în general te atașezi emoțional de mâncarea de acasă, și-atunci e mai greu. Pentru noi adulții, hai c-am încercat diverse alimente mai puțin sănătoase la bătrânețe, hai să zic că e mai simplu, poți să mai renunți la ele, dar când toată copilăria o ții așa într-un anumit fel de alimente, e mai complicat, după aceea și ne-am dat seama că, de asemenea, eram destul de sedentari. Adică, pentru ca noi să ieșim din casă, ar fi trebuit să se alinieze foarte bine astrele, adică să nu fie nici cald, nici frig, să nu fie nici înnorat că orice nor mic, înseamnă că peste o oră e posibil să fie eu știu ce viitură; pentru că întotdeauna la știri e ori cod galben, ori portocaliu, ori roșu de ceva…de umiditate, de căldură,….În România nu există vreme ideală. Probabil că dacă întrebi 10 oameni, vei avea 10 răspunsuri diferite despre vremea ideală.                        

(RC) – (27:24): Dar aici au dreptate…..   

(AR) – (27:28): au dreptate! De-aia unii se mută….numai că…mi-am dat seama că dacă așteptăm vremea ideală, n-o să mai ieșim niciodată din casă, și dacă noi nu ieșim din casă, n-o să iasă nici copiii din casă. Pentru că nu mai sunt vremurile ălea în care lași copilul în fața blocului, și-i zici să vină seara. Și am zis trebuie să facem ceva! Nu știam ce să fac! Din fericire, fiind o persoană friguroasă, unda dintre colegele mele exasperată de faptul că opream aerul condiționat, mi-a trimis un email cu un link către maratonul de la Polul Nord; fără comentarii! Deci, pur și simplu mi l-a trimis așa. Și s-a gândit probabil că…..dacă merg acolo…. ori dobândesc o mare rezistență la frig, ori, mor pe acolo, deci se rezolvă evident….situația…și ….am zis…uite o ocazie foarte bună de-a face niște ajustări mici în viața mea. Nu știam ce presupune un maraton; să te antrenezi pentru un maraton; nu mai alergasem niciodată distanțe…mă rog, că așa toți mai alergăm după un autobuz sau eu știu….în copilărie, cu toții am alergat în mod natural. De fapt, se spune că îmbătrânești atunci când te lauzi că faci sport. Da, auzi, n-o să auzi venind un copil din parc și zicând: ahhhh…..azi am făcut 2 ore de sport; am făcut așa intervale la leagăne, de cățărat m-am cățărat în copac, așa, după aia am împins nu știu ce bolovani pe acolo, Cross Fit…..       

(RC) – (28:45): Da și le pun pe toate în aplicație… 

(AR) – (28:48): Da, da, da, exact…și după aia postezi. Ca să vadă copiii de la blocul vecin, să moară de ciudă, așa. Și am zis: uite, o ocazie bună să fac niște mici ajustări în viața mea personală și profesională. Și, din momentul ăla au început să apară niște elemente de noutate; în primul rând mi-am dat seama, discutând cu Oana, soția mea, la ea discuția asta a venit după un șoc, pentru că în momentul în care i-am spus ce vreau să fac, în primul rând, a râs de mine pentru că nu credea că o să mă implic într-un astfel de proiect; atunci mi-am dat seama că s-a căsătorit cu mine intuind potențialul de fapt, așa, și după aia s-a speriat a zis dar stai puțin ce faci: îți dai demisia, că…..         

(RC) – (29:22): Era vorba aia că femeile se căsătoresc sperând că bărbatul se va schimba și bărbații se căsătoresc sperând că femeia nu se va schimba,   

(AR) – (29:32): Nu comentez pentru că va asculta și Oana….Bineînțeles că n-ai dreptate! Bun! Așa…Și am zis. Stai liniștită că nu îmi voi da demisia, o să găsesc eu cumva și resurse; în imaginația mea, mă și vedeam dând 2-3 mailuri și făcând rost de sponsorizare, mi se părea extrem de simplă ideea…o să ajung și acolo! Cert este că discutând cu Oana, mi-am dat seama că singurul interval în care m-aș putea antrena, pentru că la un moment dat trebuie să te și antrenezi, dacă mergi la un maraton, era 5-7 dimineața, pentru că intervalul respectiv n-ar fi interferat nici cu viața de familie; nu sunt un părinte sadic să zici că trezesc copii la 5 dimineața: hai să ne jucăm, ei au nevoie de ceva mai mult somn decât noi…..        

(RC) – (30:14): Hai să-ți dau ipadul….  

(AR) – (30:16): Da, da, da….ei, atunci s-ar putea trezi…și n-ar fi interferat nici cu cariera, cu viața profesională, evident. Și a fost destul de chinuitor…pentru că să te trezești la 5 așa, brusc, după ce aveai obiceiul să te trezești la 7 cu snooz-uri, a fost destul de complicat…dar am învățat câteva lucruri foarte rapid. nevoile te învață foarte repede. În primul rând, în momentul în care sună ceasul, ai la dispoziție 2-3 secunde în care să sari din pat, dacă nu, începe negocierea între tine și creier, care zice: dar stai mă, de ce să te trezești? Ești în pericol! Dacă pățești ceva! Hai mai dormi un pic că, na, ai nevoie de somn, ai timp, poți să alergi diseară, poți să alergi mâine. Ei, dacă te-ai dat jos repede în 2 secunde, te-ai dus la baie, ți-ai dat cu apă pe față, ți-ai dat 2 palme, te îmbraci și-ai ieșit pe ușă, până își dă seama creierul ce vrei să faci, ești afară…..     

(RC) – (31:08): Apropo…ăsta e unul din lucrurile pe care l-am observat când…am început să fac…..expunere la rece, știi? Și….modalitatea mea de a face lucrul ăsta a fost…ok…intru în piscină dimineața, având în vedere că….. din octombrie încolo, piscina se cam răcește și ajunge și pe la vreo…10 grade, era pentru mine soluția perfectă. Numai că…urăsc frigul. Ăsta-i și motivul pentru care m-am mutat din România…nu că nu voiam eu să stau în România. Nu-mi place frigul…am încercat la strategii de-a intra în piscină…mai ales dimineața, când tot ce ai chef e să continui să stai sub o pătură, la temperatura aia perfectă. Ce-am observat a fost că cel mai greu să intru, era atunci când încercam să o fac treptat. Călcam pe prima treaptă, aoleu….durere mare, după care călcam pe a doua treaptă, era și mai mare și așa mai departe…Să nu spun când ajungea apa la părțile sensibile că…devenea groaznic…        

(AR) – (32:15): La creier, nu?   

(RC) – (32:16): Da, da, da…la creierul masculin…ce mi-am dat seama este că trebuie cumva să…nu știu exact care e cuvântul în română, să commit…. 

(AR) – (32:27): Să iei un angajament față de propria persoană…. 

(RC) – (32:28): Exact să iei un angajament, dar ferm, înainte să pui prima unghie în piscină, că nu te vei opri, știi, vei continua să mergi pe trepte până când intri de tot! Și asta a fost cumva…cea mai simplă și nedureroasă modalitate de a intra și într-o apă de 10 grade, față de a încerca ce spune logica, ce spune creierul; fă-o treptat, să te obișnuiești întâi, să te obișnuiești cu X, să te obișnuiești cu Y, să te obișnuiești cu Z…și cred că aceeași problemă este cu…atunci când îți sună telefonul dimineața și tu ți-ai promis alergi sau să tragi de fiare, sau să citești…sau să…ce ți-ai promis tu ție că urmează să faci….Cea mai proastă chestie este să începi să negociezi cu tine…pentru că și intratul ăsta, treptat, de exemplu în piscină, ce îți oferă, de fapt, îți oferă oportunitatea să negociezi cu tine, și la fiecare treaptă pe care tu o calci, din nou începe…..reîncepe negocierea. Și e probabil…cel mai greu lucru în lumea asta să câștigi o negociere cu tine. Mai ales când ești în durere…să câștigi o negociere cu tine să…..te convingi tu pe tine că e mai bine să te doară acum pentru că ai un beneficiu în viitor. Nu așa funcționează creierul nostru! Creierul nostru e făcut să ne ferească de durere,  și să ne ducă spre plăcere! El își face treaba atunci când ne ferește de durere, nu atunci când ne dă durere, că va fi peste 5 ani plăcere.         

(AR) – (33:55): Da….și caută gratificările pe termen scurt…în detrimentul celor pe termen lung….   

(RC) – (34:00): Exact!  

(AR) – (34:01): Pentru el beneficiile pe care le ai că te duci tu la 5 și te antrenezi sunt mult mai departe decât beneficiul imediat de a avea încă o oră de somn, care bineînțeles contribuie în…în mintea lui la ceva…partea interesantă este că mi-am făcut niște strategii care au funcționat. În primul rând, primul lucru pe care l-am făcut a fost să intru pe Google și să caut cum poți să te trezești la 5 dimineața și să fii fericit….    

(RC) – (34:26): Simplu! Trezește-te la 10. 

(AR) – (34:29): În primul rând, o strategie, foarte bună e să nu-ți pui telefonul chiar lângă tine; să-l ai la nu știu 2 m, adică, să faci un efort dimineața, măcar dacă vrei să dai snooz să trebuiască să deschizi ochii, să-l cauți pe undeva prin cameră. Da? Așa! După care…ce-am mai observat este că pe termen mediu și lung, în niciun caz nu poți să te culci la 12-01 noaptea  să te trezești la 05. Adică, nu e sustenabil. La un moment dat, nu mai ai același randament! Nici în plan sportiv, nici în carieră. Și-atunci, a trebuit să sacrific privitul la televizor, care se întâmpla de la 10 la 12-01, și-acum îmi dau seama câte emisiuni cu Capatos am pierdut, mă rog, așa…și-mi puneam ceasul la 09:30 seara să-mi amintească s-o iau ușor, ușor spre pat și să renunț la sursele astea de lumină albastră care-ți trimit mesaje disonante că e și noapte și zi în același timp. Partea bună este că dacă te trezești 3-4 zile la rând la 5, vine în mod natural și culcatul devreme, deci să nu vă faceți griji. Sigur, că noi, cultural avem niște prejudecăți: că nu te poți culca, odată cu găinile, da? Adică, dacă acum mă culc la 09:30 sau 10, mamă, ești scos din trib. Avem frica asta, știi de uniformizare. E ancestrală, știi. Că pe vremuri ăia care, nu corespundeau în trib, erau scoși, de acolo și șansele de supraviețuiri erau mici, da: dacă-i te puneai împotriva tribului erai dat afară și singur nu prea poți să supraviețuiești. Pentru că noi ca specie am supraviețuit, nu pentru că am fost cei mai deștepți, cei mai puternici, cei mai rapizi, ci pentru că am colaborat foarte mult. Și atunci…era clar…am rămas cu frica asta…o frică pe care o avem de fapt, și legată de vorbitul în public, pentru că  acum mii și mii de ani când aveai ațintiți asupra ta mulți ochi, nu era de bine, că nu te scotea cineva în fața tribului să te laude, că ai avut tu o contribuție extraordinară în ziua aia.               

(RC) – (36:12): Nu…voia să-ți facă cunoștință cu niște pietre…. 

(AR) – (36:15): Exact! Sau erau niște animăluțe de-astea care te considerau delicios. Și-atunci…sigur că te culci odată cu găinile, dar te trezești odată cu cocoșul, ceea ce, na contează foarte mult. Ehhhh…ce-am mai învățat, de asemenea, ca strategie, este să-mi pregătesc de seara totul. Deci, e fantastică strategia asta! Pentru că dacă tu ai aranjat de seara totul, adică, ai frumos adidasul stâng și șoseta stângă puse exact unde trebuie, pantalonii, tricoul de alergare, tu pur și simplu, doar aluneci în ele, da? Pentru că altfel să iei decizii de-asta, radicale la 5 dimineața: care e șoseta stângă, care e șoseta dreaptă sau caută prin dulap echipamentul, e haos. Adică, trezești tot blocul, cu siguranță! Și asta a fost cred eu, iar o strategie foarte bună, să proiectez, dar nu doar pentru alergare, ci și ce am nevoie pentru mic dejun, ce-mi iau la mine la prânz, hainele de birou, laptopul, chargerul, ce mai aveam nevoie, da, tot, astfel încât dimineața să fie stress free…pe cât se poate. În plus, am observat că începând ziua cu mișcare, ai cu totul alt nivel de energie…adică, oricât ai fi tu de cheaun la 5 dimineața, după câteva minute de mișcare, deja corpul începe să funcționeze bine. Mai ales dacă te și hidratezi bine la prim oră. E un sentiment foarte interesant ca în momentul în care tu termini antrenamentul și ai un nivel de energie care, iese prin pereți, de-abia atunci restul planetei, figurativ vorbind, că mulți sunt pe un alt fus orar, restul planetei de-abia se trezește. Deci, ai un avantaj psihologic extraordinar. Și în plus, nu numai că nu mai avea diminețile ălea haotice, dar plecam la timp spre birou, ajungeam mai devreme, chiar primul la birou, evitam traficul, începeam ziua în forță cu ce era mai important din ce aveam de făcut, iar aicea, o altă strategie, era să-mi fac agenda de lucru, să mi-o fac cu o zi înainte, adică în momentul în care eu ieșeam pe ușă, și ce era interesant că…pe măsură ce mi-am reorganizat viața profesională și personală, nu mai stăteam peste program pentru că…organizam mult mai bine și începeam ziua în forță, exact cum spuneam…și atunci în momentul în care ieșeam pe ușă și aveam agenda de-a doua zi sau săptămâna următoare făcute…atunci….lucrurile mergeau mult mai bine. Pentru că în primul rând lăsam toate problemele….sau eu știu, aspectele vieții profesionale…le lăsam la birou, nu le mai luam cu mine, nu mă mai măcinau seara, noaptea, aoleu, ce-am de făcut, ce mă așteaptă a doua zi, 70 de dosare, așa, și în plus, a doua zi când ajungeam la birou nu mai avea dileme existențiale, cu ce încep acum din cele 100 de task-uri de care îmi aminteam eu, da? Și atunci, până să vină primii colegi, deja terminam cam ce era mai greu, și lucrurile care îți cer în general concentrare, care cer un pic de liniște în jurul tău, și…de asemenea, nu-mi puneam întâlniri la prima oră…pentru că, la întâlniri, n-ai nevoie de…cu excepția cazului în care negociezi nu știu ce tranzacția vieții, n-ai nevoie de o concentrare la fel de mare ca atunci când lucrezi la un proiect cu multe detalii, la care trebuie să fii atent…eu știu, vreo bază de date sau altceva….                       

(RC) – (39:10): Asta e o strategie foarte bună! La mine, singura întâlnire la începutul zilei, este întâlnirea zilnică, care se face cu toți oamenii, dar cu echipa, numai că se face…durează 15 minute și este foarte clară. Fiecare spune dacă și-a reușit promisiunea de ieri, apoi spun fiecare KPI-urile de care sunt responsabili, și după care, ok, care-i promisiunea zilei de azi pentru fiecare și s-a încheiat, știi? Dar e păcat să folosești timpul în care ești cel mai productiv și ești cel mai alert și gândești cel mai bine, să-l folosești în întâlniri cu alții. Folosește a doua parte a zilei. E mult mai sănătos.     

(AR) – (39:52): Da! Cu siguranță! Iar astea nu sunt niște invenții ale mele sau ale tale; sunt pur și simplu lucrurile pe care le-au descoperit și alți oameni: Sigur, că avem tendința asta naturală de a spune: hai, mă că dacă ar fi așa simplu ar face toată lumea, știi, asta începând cu cei care povestesc cum au ajuns milionari, până la cei care spun cum…. cât de simplu e să-ți faci o grădină sau mai știu eu ce, habar n-am!   

(RC) – (40:12): Măi, dar e stupid de simplu!

(AR) – (40:15): Exact!    

(RC) – (40:16): Cred că asta e și problema! Pentru că e stupid de simplu! Problema e….că e stupid de simplu să n-o faci…și nu-ți vine să crezi că niște lucruri atât de simple pot să te ducă acolo. Pentru că, la ce ne așteptăm este…creierul nostru, cumva caută,…dacă e un rezultat remarcabil…atunci, în spatele ei trebuie să fie o tehnică complexă, trebuie să fie…ceva greu…trebuie să fie ceva….complicat….. pentru a reuși acel rezultat. Nu putem să acceptăm faptul că puterea aia, a stat mereu în mâinile noastre, în obiceiurile ălea simple. De la ok…ce faci dimineața, sau depinde…eu am fost îndrăgostit de trezitul de dimineață, și acuma mă trezesc la 4, însă au fost perioade în care n-avut nicio problemă în care să zic, nu perioada asta,  nu mă ajută absolut deloc trezitul de dimineață; vreau să stau noaptea. Pentru mine productivitatea a fost la fel de bună. Cred că, pur si simplu, trezitul de dimineață, oferă un context pe care majoritatea oamenilor nu pot să-l aibă într-un alt fel. Pentru că…sincer… după mine, poți să te trezești și la ora 10, dacă în primele 2 ore nu iei contact cu oameni; ai grijă de tine fizic, te dedici către proiecte care sunt cu adevărat importante pentru tine, poți să te trezești și la 10 și să ai același succes. Prolema este, că la ora 10, pentru majoritatea oamenilor este foarte greu să aibă acele ore de focus, pentru că apar copiii, apare soția, apr oameni care te sună, și o grămadă de alte lucruri.        

(AR) – (42:03): Da…alte strategii care m-ajutat foarte mult, astfel încât să câștig timp și să pot pleca la timp de la birou, au fost, de exemplu, să fac un abonament de catering pentru masa de prânz; sau să-mi iau eu…să-mi pregătesc cu o zi înainte și să-mi iau la mine; pentru că ce se întâmplă? Scenariul era cam același: în cazurile în care mâncam prăjituri în loc de masa de prânz, scenariul era că așteptam până mi se făcea foarte foame, vorbeam cu colegii ce comandăm azi; bine unul voia chinezească, unul voia nu știu ce; lunea era simplu: toți voiau salate după excesele de pe weekend, dar de marți deveneau complicate lucrurile. Și-atunci…pierdeai timp….până aflai ce vrea fiecare, până decidea cine merge să cumpere sau cine comandă, până venea mâncarea, plătește, stai, du-te în cafetărie….de obicei, atunci era cel mai aglomerat, stăteai la coadă, până puteai să mănânci, și pierzi…pierzi o oră…cel puțin cu lucruri mărunte, pe care le-ai putea rezolva în 5 minute, 10 minute….        

(RC) – (42:55): Pierzi mai mult, sincer, pierzi mult mai mult pe termen lung…să nu mai vorbim de…tu aicea, ai dat doar exemplul de cât pierzi atunci în ziua aia, dar să nu vorbim cât pierzi pe termen lung datorită greutății și apoi letargiei de imediat după, după ce mănânci rahaturi și toate prostiile ăstea….  

(AR) – (43:15): Exact! Era punctul 2….   

(RC) – (43:18): Dar, cred că toți aveam un număr limitat de decizii pe care putem să le luăm zilnic. Și mai ales, nu neapărat un număr limitat de decizii, ci un număr limitat de decizii bune, care putem să le luăm zilnic. Și….ar fi bine…ca lucrurile….care poți să nu mai iei o decizie despre ele….să nu mai iei o decizie despre ele…cum ar fi, cu ce te îmbraci, oamenii care mi-au văzut mie șifonierul s-au speriat că am 30 de tricouri negre. Nu trebuie să mă gândesc în nicio dimineață ce tricou iau pe mine! E simplu…e clar…da, știu, nu port costum, sunt antreprenor și n-am nici cravată, îmi pare rău pentru asta!     

(AR) – (44:00): La mine-i mai simplu, am chiloți cu luni, marți, miercuri, joi…..E și varianta asta……    

(RC) – (44:09): Bine că n-ai pentru luni dimineața și luni după-masa…. 

(AR) – (44:12): Nu…acum, de exemplu dacă ai varianta dacă nu poți să eviți sau nu poți să porți același lucru în fiecare zi, pentru că, nu știu cultural ai probleme, varianta este tot așa, să-ți pregătești, de exemplu de duminică toate hainele, adică, dacă ai…nu știu…porți costum de luni până vineri, același costum, de obicei, așa, pui cele 5 cămăși, 5 cravate le pui acolo aranjate; și-atuncea nu mai ai dileme de-astea, mai ales că dimineața este și greu să iei decizii: adică pierzi mult timp gândindu-te cu se potrivește cravata asta, cămașa, aoleu nu e călcată aia, nu e călcată ailaltă….      

(RC) – (42:40):  Și la fel ar trebui să fie și cu mâncarea. Adică, de exemplu, eu am văzut că…pentru mine ceva funcționează cel mai bine…nu sunt un înnebunit după varietate; pot să mănânc aceleași 2-3 mâncăruri nonstop. Nu este ceva care am nevoie ca odată la…ca pe fiecare zi să mănânc un prânz diferit sau o cină diferită sau de exemplu, când făceam sală și…tot ce voiam să pun…era să pun mușchi…în fiecare dimineață era simplu: 5 ouă fierte…ouă roșii și aia era. Și nu te plictisești de ele, dar pentru cei care se plictisesc, la fel poți să-ți programezi dieta, ce mănânci în fiecare zi, să nu mai ai nevoie să iei deciziile. La fel cu întâlnirile cu oamenii importanți! Păi, dacă știi că săptămână de săptămână ai întâlnire cu managerul tău de vânzări, ai întâlnire cu managerul tău de…nu știu, cu managerul tău financiar, programează-le să fie la fel pe fiecare săptămână. Cumva, oamenii zic, dar nu că eu intru în rutină dacă fac asta, și viața e de căcat în rutină! Nu, viața nu e de căcat în rutină! Programează-ți lucrurile ăstea care știi că oricum se repetă, nu are sens să fii creativ acolo, ca să poți să fii creativ în ceea ce-ți rămâne liber.            

(AR) – (46:00): Să știi că…..decizia pe care ai luat-o tu cu hainele, eu am luat-o eu cu micul dejun. În momentul în care am făcut acele mici ajustări, astfel încât să…pot alerga toată viața…practic….și să am și un nivel de energie bun pentru restul zilei, nu să fiu leșinat, am căutat o metodă optimă de-a găsi un mic dejun care se face foarte repede și care are toți nutrienții necesari pentru prima parte a zilei și care să mă și ajute să mă refac rapid pentru a doua zi și, mă rog, să aibă toate condițiile de care aveam eu nevoie, și…..am descoperit o formulă care…se numește mic dejunul leneșului, și este într-o carte cu rețete pentru copii, și pornind de la ea, am dezvoltat-o, care este un shake practic, adică, pui lapte vegetal, după care pui fructe de pădure și alți……mă rog, tot felul de semințe, musli, nuci, etc și mic dejunul ăsta se face într-un minut și se bea într-un minut…e același în fiecare zi, de vreo 10 ani, cu mici variații; adică se mai schimbă fructele de sezon, dar în general fructele congelate; am o…am un congelator special pentru fructe congelate și-mi iau câte 30 de kg toamna și fructele le pun în cutii; le amestec, ca să nu stau să deschid caserola cu cătină, caserola cu zmeură, caserola cu nu știu ce; le amestec de la început și am deschis, am luat un pumn, am pus în blender,       

(RC) – (47:22): Apropo, pentru cei care ne ascultă, nu există nicio diferență nutrițională între fructe proaspete și fructe congelate.   

(AR) – (47:28): Da…se spune chiar că de multe ori astea congelate sunt mai ok…bine, dacă le ții 2 ani se mai duc din vitamine….se mai duce din partea de vitamine…dar …de obicei, dacă le congelezi imediat după culegere, după ce le-ai cules…cu siguranță păstrează mulți nutrienți, da.    

(RC) – (47:42): Nu…se păstrează toți s-au testat și după 10 ani de congelare așa cum trebuie, nu……cu fluctuații de temperatură și nu există nicio diferență nutrițională.  

(AR) – (47:56): Da…. și atunci e clar că merită să faci investiția asta de a avea fructe congelate în congelator…și dura foarte puțin, ceea ce e un mare avantaj…..și, în plus, se absorbea foarte repede de către corp…că una este să bei un astfel de shake, și alta e să… nu știu…să mănânci o friptură care se digeră după 5 ore și atunci, clar că nutrienții ți-i iei destul de greu, plus că te trimite la culcare, atunci că…până la urmă, alimentele sunt sursă de energie, știi?    

(RC) – (48:20): La modul în care mănânci shake-ul și faptul că bei foarte mulți carbohidrați, ăia se absorb foarte repede. Dacă e s-o luăm ca și…apropo, pentru oameni, pentru cei care…nu știu, vor să înțeleagă mai bine o părticică din nutriție, ca și energie, carbohidrații îți dau cel mai rapid energie, adică corpul transformă carbohidrații cel mai rapid în energie, dar în același timp, dacă nu faci ceva sau dacă nu iei acei carbohidrați din surse naturale, cum ar fi fructele; fructele vin la pachet cu propria insulină și apoi tu nu ai același spike de glicemie, care apoi, corpul compensează cu insulina, iar apoi ți se duce glicemia mai jos decât ar trebui și te simți letargic. Și atunci ce ar fi bine să înțeleagă toată lumea este nu fă sucuri stoarse, în care scoți pulpa pentru că nu faci altceva decât să bei zahăr….  

(AR) – (49:18): Să bei zahăr…corect….aici pentru a închide paranteza noastră cu shake-ul, ce am observat este că ajută foarte mult la….în acest shake să pui și o sursă de grăsime…de exemplu, nu știu o linguriță cu ulei de cocos sau avocado. Mulți se plâng că astfel de diete, deși nu aș numi-o dietă, că până la urmă mie mi se pare mâncare normală, nu…mi se par diete altele, mă rog, un astfel de stil nutrițional e scump, și aș avea 2 comentarii aici: odată că, sănătatea poate că ar costa ceva mai mult, dar boala, în general costă și mai mult, deci asta odată, iar 2, dacă te organizezi bine: uite, îți dau un singur exemplu cu avocado, există avocado congelat, la kg 30 de lei sau poți să-ți iei în fiecare zi avocado și te costă mult mai mult. Mai ales că avocado e greu să prinzi exact când e copt….și să stai să cureți în fiecare zi…mai complicat. Și-atuncea dacă pui 2-3 bucăți de avocado în shake-ul ăla este o sursă de grăsime și dacă mai ai și o sursă de proteine din nuci, semințe, cereale, ce mai pui acolo, musli, atunci nu ți se face foame după 1 oră-2-3, adică, chiar te ține până la prânz.        

(RC) – (50:23): Asta și voiam să zic….că ai energie…primul ce dă cel mai repede… sunt carbohidrații…dar vin la pachet cu spike-ul de insulină, câteodată de după. Apoi pe locul doi, ceea se ce transformă cel mai rapid în energie sunt grăsimile, și-apoi pe locul trei sunt proteinele. De-asta, oamenii care țin dietele, de genul Low Carb, în care mănâncă 80% proteine, 20% carbohidrați și grăsimi, sunt vestejiți toată ziua, adică, pur și simplu corpului îi ia enorm de mult timp și multă energie ca să transforme proteina în energie pentru tine. Dar, în același timp, ai nevoie de proteină și dacă ești pe dieta vegană: să nu mănânci nimic animal…este challenging…..    

(AR) – (51:14): Ajungem și-acolo….ajungem și acolo…stai liniștit   

(RC) – (51:16): Dar ce voiam să zic este că…este mai challenging, dar asta nu înseamnă că este imposibil…doar ai nevoie să studiezi puțin mai mult…..

(AR) – (51:25): Aici aș face un comentariu….pentru că cei care ne ascultă și sunt obișnuiți cu podcast-urile de business o să spună: băi, am înțeles, ok…ideea, carbohidrați, dar ce legătură are cu businessul? Ei, uite, povestea un antrenor de fitness din Statele Unite, că, în urmă cu 15 ani și-a făcut el un plan: a zis, uite, făcuse un superprogram de business, era destul de cunoscut tipul și a zis, uite mă duc la top 300 milionari / miliardari din Statele Unite ca să le propun. Era un program scump ce făcuse el și socul lui a fost că foarte puțini din cei top 300 nu se hrăneau deja sănătos și nu aveau activitate fizica, nu începeau ziua cu sport, nu erau fit. Adică, viziunea despre antreprenori sau modul în care arată antreprenorii în Statele Unite e diferit de ce vedem noi aici în top nu știu cât Capital sau ZF sau Forbes. Foarte rar vezi acolo antreprenori de-ăștia cu burți, cu gușe, cu…..     

(RC) – (52:14): Îi vezi în petrol….  

(AR) – (52:16): Da, în nord…mă rog, acolo, mai spre Texas. Da…ideea este că…în viață…nu e suficient să vrei să faci lucruri, să știi să faci lucruri…trebuie să și poți…fizic…Adică, n-o să mergi totdeauna la birou chinuit de nu știu, dureri de cap, de sciatică, mamă ce probleme aveam înainte până să mă apuc de sport: când mă ridicam de pe scaun, mă ridicam 90 de grade, depresii…Eu  nu știu oameni care să fie deprimați; dintre oamenii care fac sport în mod constant; nu știu; n-am întâlnit până acum. Am întâlnit întotdeauna cu dopamina, cu serotonima, cu amfetaminele; da, în plus având hormonii, mă rog neuro-transpiratorii ăștia foarte sus ca nivel…îi ai foarte jos pe ceilalți; pe cei de stres: cortizonul, adrenalina, noradrenalina, iar asta contează! Comunici altfel, gândești altfel, da, merg rotițele un pic mai bine atunci când începi ziua cu sport și când eviți 11 000 de probleme medicale. Pentru că e trist, nu știu să tragi 10-20 de ani să-ți atingi niște obiective de business, și după aceea, restul de 30-40 să-ți cheltui tot ce ai câștigat pentru a-ți redresa cât de cât sănătatea….       

(RC) – (53:20): Dar cumva asta…. e o parte! Sincer, e o parte ce-ai zis tu. Ok! Măcar să poți să te bucuri peste 20 de ani de ce-ai reușit cu greu pe parcursul anilor ăstora. Dar e nivelul de rezultate pe care poți să le atingi zilnic, atunci când corpul te ajută. Îmi aduc aminte, că la 18, 19, 20 de ani, păi, puteam să lucrez, de fapt lucram vreo…mă trezeam la ora 06, la ora 07 eram la birou. Plecam de la birou pe la 11-12, ajungeam acasă; citeam vreo oră sau două, dormeam 3-4 ore și după aia o luam de la capăt. Fără weekend-uri, fără nimic. Tinerețea duce multe! Beam un litru de cafea la filtru, fără probleme și nu înțelegeam când îmi ziceau alții: lasă că vezi tu mai încolo! Nu înțelegeam! Cumva…în tinerețe, corpul te ajută. După ce-ți trece tinerețea, cel puțin, prima tinerețe, ai nevoie să ajuți tu corpul Și ăsta e și unul din motivele pentru care reușești să faci atât de multe la 20 de ani, la 21 de ani. Și apropo de asta: reușești la 20-21 de ani să faci enorm de multe lucruri într-o zi pentru că pur și simplu te duce corpul. Dar, apoi uităm cât de puține lucruri ajungem să facem la 30-40 de ani pentru că pur și simplu nu ne mai ajută corpul și noi nu-l ajutăm cu nimic.    

(AR) – (54:52): Da…și mai este o problemă, noi ne gândim așa: ok, am perioade în care o las mai jos cu nutriția, cu sportul și eu după aceea, eu știu dacă întâlnesc o boală mai serioasă, încep să-mi reajustez experiența nutrițională și sportivă. Ideea este că sportul și nutriția și…mă rog, alte lucruri, hidratarea, o anumită gestionare a nivelului de stres, ei, toate lucrurile astea au rol de prevenție, atenție, nu tratează, pentru că mulți au impresia că sportul și nutriția tratează; adică, mă dacă o să am o boală gravă, o neoplazie sau știu eu ce boală, o să mănânc germeni de grâu, o să fac sport toată ziua. Nu stau așa lucrurile! E mult mai ușor să previi…categoric, decât să tratezi! O să tratezi, dar nu direct! De obicei, ce se întâmplă, în cazurile de succes din zonele de boli grave să…au făcut în felul următor: s-au tratat doctoricește: adică, radio chimio, mă rog, procesul respectiv, după care și-au schimbat stilul de viață la 180 de grade astfel încât să nu revină boala respectivă. Deci așa am întâlnit. Într-adevăr, foarte mulți oameni care au trecut prin astfel de experiențe, devin cei mai aprigi nutriționiști și cei mai mari sportivi, la finalul experienței respective….    

(RC) – (56:03): Ei…..dacă am ajuns aici, din păcate, am o problemă cu genul ăsta de oameni….pentru că mă enervează că pur și simplu blochează alți oameni să acceseze un stil de viață sănătos, prin faptul că creează secte. Și veganii și rovegani, că eu mai știu că au 15 nume acuma….

(AR) – (56:27): Unii…nu toți…..  

(RC) – (56:28): Unii…da, dar asta e majoritatea, din păcate. Majoritatea ceea ce fac este să creeze acele secte și să critice constant pe alții la alegerile lor nutriționale și să explice ei de fiecare dată de ce…… e mai bine într-un fel sau mai bine în alt fel. Asta e o modalitate prin care creezi sectanți și majoritatea oamenilor urăsc sectanții, nu vrea nimeni să fie în vreo sectă.    

(AR) – (56:54): Da…și îi îndepărtezi de beneficiile stilului de viață respectiv.    

(RC) – (56:59): exact! În loc pur și simplu să demonstrezi! Să te duci să demonstrezi! Băi, eu am mâncat așa și am alergat 15 000 de maratoane și am făcut și-un business, și-am făcut și aia, și-am făcut și aia și am și o relație fericită și am și 2 copii, sper că fericiți….da…Demonstrează că oamenii vor veni! Nu trebuie să devii sectant, nu trebuie să…aceeași problemă din perspectiva mea e aia cu religia și lipsa de toleranță în religie…..

(AR) – (57:30): Da…bine….mai e și o reacție…n-aș spune paranormală, dar se întâmplă și cei care…în cazul meu, am avut o perioadă…după ce-am renunțat la fumat, după 16 ani de fumat intensiv, văzând beneficiile…am avut tendința…prima reacție a fost: băi, dar nu-i chiar atât de complicat să te lași, uite, ce beneficii extraordinare ai! Cum de nu vă lăsați toți, știi? Asta e prima reacție! Știi? Și ai tendința de a te duce în primele luni la toți cei din jurul tău care fumează……băi, lasă-te, tu știi e fantastic…și  la la la…și devii pisălog, evident, după care, sigur, te recalibrezi. Probabil că așa se întâmplă și cu nutriția, și cu sportul și cu multe altele. Pentru că și cei care se apucă de sport, nu știu, alergă primul lor maraton, vor face capul calendar celor din jurul lor, că hai să alergi maratoane. Experiența mea cu veganismul, de exemplu, a început în 2011, în primă fază strict din punct de vedere nutrițional pentru că am observat că dacă înainte de alergare mănânc 3 chiftele, cu siguranță nu voi putea alerga la fel ca după 3 mandarine, da? Și, de asemenea, dacă vreau să mă refac rapid după antrenament, am beneficii mai mari dacă renunț la friptura aia clasică, pentru că se digeră foarte greu și nu mă odihnesc bine și o înlocuiesc cu altceva. După care, desigur au fost și alte motive: motive etice, motive legate de mediu și așa mai departe.  Au fost mult mai multe. Dar ce-am observat că posibil vegan mâncând covrigei și chipsuri, nu înseamnă neapărat că ai un stil de viață sănătos. Adică, exact cum mănâncă, de exemplu, românii în post, n-au neapărat….               

(RC) – (58:57): N-are nicio treabă cu sănătatea ceea ce mănâncă românii în post! 

(AR) – (59:00): Exact….Deci, nu înseamnă neapărat că dacă ești vegan, rovegam, vegetarian sau…mă rog altă….    

(RC) – (59:07): Mă enervează foarte tare când zic: ia-uite am început să mănânc vegan și-am slăbit 10 kg. 

(AR) – (59:13): Să știi că cea mai….când eram în industria muzicală…persoana cea mai grea, deci, cred că avea vreo 150 de kg, pe care am cunoscut-o, era un pianist dintr-un studio, era vegetarian. A venit șocul, evident, când mi-a zis că era vegetarian. Și spunea…uite mă îngraș și dacă beau apă. Și am luat-o de bună. Am zis, măi, așa o fi. Poate are probleme cu tiroida. Nu știu, nu mă pricep. Până a venit ora mesei, la prânz. Bine, prânzul în lumea artistică, e pe la 4, după-masa și omul a venit cu 2 baghete, cu un pachet de margarină, cu un borcan de gem și cu o salată. Când am văzut salata, am zis…aaa…și o sticlă de ulei. Când am văzut salata, am zi……..într-adevăr, am început să am sentimente de compasiune, am zis omul ăsta mănâncă salată și uite cum se pune fiecare frunză acolo și se pune și de-a curmezișul cândva când înghite așa. Și-a pus salata într-un bol după care a început să toarne ulei. Dar, când a ajuns să toarne ulei, nu un fâs, fâs, cum faci cu pulverizatorul, nu, curgea ca în reclame, adică nu se mai oprea. Au început să plutească frunzele ălea. După care și-a tăiat o baghetă în două; deci a folosit jumătate din tubul ăla de margarină, din cutia de margarină, așa; și-a pus gem pe una; pe cealaltă a mâncat-o simplu cu salată; și-a zis, uite, vezi ce simplu am mâncat? Dar probabil că acolo erau calorii pe vreo, nu știu 3 săptămâni, dacă stai să….numai uleiul ăla care are 9 calorii pe gram, cred că avea acolo…putea să alergi vreo 20 de maratoane cu el. Deci, asta, repet, nu înseamnă că dacă ai un anumit stil dintr-o anumită categorie nutrițională, ai un stil de viață sănătos.                 

(RC) – (60:39): Hai să mai rămânem puțin aici. Cred că este foarte importantă și partea asta…care duce la un business sănătos. Și aș vrea aicea să vorbim de câteva lucruri. Vreau să spun perspectiva mea și apoi să spui perspectiva ta, pentru că…. de multe ori, nu înseamnă că suntem pe aceeași pagină, chiar dacă…suntem prieteni și ne cunoaștem de atâta timp….dar, apropo de sectanți, știi…poți să ajungi la anumite rezultate în 2 moduri total diferite și să-ți fie la fel de bine. Și voiam să zic ce-am descoperit eu că ajută cel mai mult cu privire la energie, la a te simți bine și la sănătate, în sine. Pentru mine au fost………..       

(AR) – (62:25): Uleiurile esențiale…..   

(RC) – (62:27): Uleiurile esențiale…da….uleiurile esențiale și aia cu acele…cum îi zice, mă…..

(AR) – (61:32): Acupunctura?  

(RC) – (61:33): Așa….Acupunctura….cu aia slăbești de nu te vezi….știi că există? M-am speriat când am văzut….terapie pentru slăbit cu acupunctură. Sper că acele ălea trag și ceva grăsime când le bagi…când le bagă în tine. Unul dintre cele mai importante lucruri a fost expunerea la rece. Expunerea la rece are…enorm de multe beneficii științifice. Dar energia pe care ți-o dă….cât de mult îți grăbește metabolismul…și îți mărește metabolismul. Metabolismul fiind câte calorii consumi atunci când nu faci nimic; atunci când doar trăiești și…cât de puțini ajungi apoi să mai iei…lucruri normale să te mai….să răcești…..sau boli de genul ăsta pentru că-ți dă un boost foarte mare la sistemul imunitar. Apoi, al doilea lucru, pentru mine fastingul, postul negru. Am încercat în multe feluri și….de fiecare dată m-am simțit mai bine și am avut rezultate mai bune atunci când am ținut post negru. Fie că am făcut-o în stil intermitent de mâncam prima masă la ora 2 și ultima pe la 7, fie că am făcut-o cu o singură masă pe zi, în care o mâncam pe la 3-4, o singură masă pe zi, fie că….am făcut-o cu 2 zile pe săptămână de nemâncat și restul mâncat normal. Ce a funcționat pentru mine cel mai bine a fost să mănânc o singură masă pe zi. Știu că sunt multe….mituri cu privire la asta, că n-ai energie: nu e adevărat!, după câteva zile, o săptămână, corpul se obișnuiește, ai mai multă energie, sincer, până când ajungi să mănânci….      

(AR) – (63:19): Și pentru buget…Adică, știu că averea tu așa-i făcut-o….  

(RC) – (63:22): Da, da da…..

(AR) – (63:23): Să mănânci o singură masă pe zi…. pai, dacă…..trei mese pe zi, înseamnă o mie și ceva de mese pe an….dacă pui doar 300 de mese și ceva pe an, păi, hai să înmulțim 600 cu 3,4,5 euro, din start ai o vacanță….. 

(RC) – (63:36): Tot trebuie să mănânci numărul de calorii, ar fi….bine să mănânci numărul de calorii! Nu poți să stai doar în subcaloric…….  

(AR) – (63:43): Dar eu, pot să știi pot să-ți confirm partea cu frigul. Cea mai bună imunitate, cu siguranță am avut-o în perioada 2015-2016, când mă pregăteam pentru cursa de la Cercul Polar, o cursă de 600 și ceva de km la temperaturi de până la  minus 50, 50 și ceva de grade și organizatorii ne-au spus că ar ajuta să dormim în balcon iarna. Și asta am făcut! Am dormit pe balcon. Am prins și o iarnă bună, aia 2015-2016 au fost și minus 18, minus 20 în București, și aveam sac de dormit ok. Adică, nu pot să zic că-mi era frig. Primele 5 minute sunt complicate pentru că într-un astfel de sac nu intri înfofolit. Trebuie să intri în boxeri și-n tricou, astfel încât sacul să preia căldura corpului și să țină cald după aceea, dar, sigur respiram aerul ăla rece. Eu nu-mi amintesc de vreo răceală sau de vreo…. nu știu….vreun disconfort fizic……… după ce mă trezeam și….deci….a fost extraordinar. Într-adevăr, funcționează! Și în general, nici nu e prea bine să stai foarte mult în confort și asta cred că e valabil pentru multe arii ale vieții noastre pentru că, cred că transmiți un semnal greșit…              

(RC) – (64:48): Trebuie să fie un …un echilibru……confort și disconfort….da….asta a fost deci….expunerea la rece….apoi….fastingul….normal, degeaba mănânci o masă pe zi dacă o mănânci la KFC adică….caloriile tot se pun, caloriile rămân…dar apropo de mituri, că voiam să zic aicea există mituri că nu poți să absorbi mai mult de 20 de grame de proteine pe masă, este un mit, nu este susținut de absolut nicio….niciun studiu; poți să absorbi oricâte proteine, câte poate să ducă corpul…..  

(AR) – (65:24): Da…corpul își ia când are niște nevoi și necesități, își ia din te miri ce găsește pe acolo; adică, dacă are o nevoie cu adevărat, își ia din ce-i dai tu,    

(RC) – (65:33): Adică, dacă, de exemplu, tu ai nevoie de să zicem, pentru greutatea ta, la aia care ai nevoie s-o păstrezi, ai să zicem nevoie de 50 de grame de proteine pe zi. Pentru corp nu e nicio diferență că i-o dai pe-aia în 5 mese sau i-o dai într-o singură masă. Cine a pornit mitul ăsta au fost body builder-i pentru că ei, de fiecare dată vin și spun: ok, eu mănânc 5-6-7 mese pe zi. Dar trebuie să înțelegem de ce fac asta! Pentru că, ei trebuie să mănânce vreo 500 și ceva  de grame de proteine pe zi, dacă nu mai mult! Nu pot fizic să mănânci în 3 mese atât. Și-atunci trebuie să mănânce mult mai des ca să poată să aducă toate proteinele respective.       

(AR) – (67:17): Da….aici, sigur că…amândoi suntem pasionați de zona de nutriție și avem și în cercurile noastre nutriționiști, dar cred că cel mai bine fiecare dintre noi, dintre cei care ne ascultă este să încerce diverse…să citească pe tema asta, să vorbească cu nutriționiști, să încerce înainte de a pune etichete și de a zice: asta nu se poate, asta se poate, asta nu se poate, să încerce o perioadă să vadă exact cu ce se simte foarte bine. Pentru că, de multe ori corpul spune! Adică, dacă ești intolerant la anumite lucruri sau anumite alimente nu-ți fac bine….       

(RC) – (66:44): Ai grijă……când îți spune! 

(AR) – (66:47): Păi bine, dacă îți spune după 10 ani, într-adevăr, nu…..   

(RC) – (66:49): Nu, nu la asta mă refer. Mă refer că, de multe ori, te duci, de exemplu dacă tu ai o dietă McDonald-ățească și apoi te duci și mănânci…mere. N-o să-ți placă foarte tare. Sau te duci și mănânci, îți dau un exemplu foarte bun. Te duci și mănânci fasole. N-o să-ți placă foarte tare! Chiar dacă îți place la gust. N-o să-ți placă noaptea. De-asta voiam să aduc…pur și simplu ai grijă în cât timp decizi că e bine pentru tine. Ar trebui să-i dai măcar o săptămână, 2.    

(AR) – (67:20): Aaa, da!!! Evident! Nu de pe o zi pe alta! În plus, ce-am observat eu, corpul e mult mai exigent când faci sport. Pentru că dacă dau un exemplu…revin la exemplul cu chiftelele, dacă mâncăm 8 chiftele și stăm și ne uităm la televizor pe canapea, sigur că ne simțim ca Anaconda după ce a înghițit un bivol sau o oaie. Mai iei nu știu ce pastilă și mai mănânci un desert, dar….nu e o problemă gravă, știi? În schimb, dacă ai mâncat chiftelele ălea și, te apucă pe tine așa un puseu de sport, și ai ieșit să tragi sprinturi, cu siguranță, îți spune corpul: băi, este ceva în neregulă aici. Asta zic! Că sportul te ajută foarte mult și în zona asta de a fi mai conștient de corpul tău și de…alimentele care se potrivesc și care nu se potrivesc. Într-adevăr, ai nevoie de o săptămână, de 2 de 3, să se acomodeze corpul, să-și schimbe un pic enzimele, să………..        

(RC) – (68:04): Tu ai curs de nutriție?  

(AR) – (68:06): Nu e de nutriție…Am făcut un program…ajungem…ajungem și la el, dacă vrei….sănătos K Roșu se numește….o nutriție sănătoasă în 30 de zile, în care, în fiecare zi primești un e-mail cu lucruri de adăugat în nutriția ta. Deci, eu nu scot, nu impun nimănui să scoată ceva din nutriție, ci adaugi. Și lucruri basic. De exemplu, în prima zi, misiunea ta…că sunt 30 de misiuni aici, e să-ți cumperi o pungă de nuci braziliene și să mănânci 2 nuci braziliene pe zi, astfel încât să ai selenium necesar, zilnic…..    

(RC) – (68:34): Apropo, sunt senzaționale nucile braziliene…dar rămâi la 2 pe zi. 

(AR) – (68:41): Da! Păi, tocmai de-aia am și zis 2! N-am zis 2 pungi, am zis…..    

(RC) – (68:48): Eu prima oară, am vomitat.  

(AR) – (68:45): Da…un gust mai uleios….așa… 

(RC) – (68:47): Nu, nu că am mâncat 2. Am mâncat toată punga! Erau prea bune….

(AR) – (68:53): Selenium e un antioxidant puternic, dar ca orice….mineral sau ca orice substanță pe care o aducem în corpul nostru, dacă o aduci în exces, corpul ți-o respinge, ca la…știi ca la otravă. Ce-aș putea mai fi vrut să punctez, ce-am mai câștigat în perioada asta de când m-am apucat de făcut sport, în afara faptului că am devenit mult mai conștient de nutriție, am câștigat foarte multă auto-disciplină, deci, e fantastic. În momentul în care te pregătești, și asta de la primul maraton, în momentul în care te pregătești pentru un obiectiv sportiv care presupune ca măcar de 3-4 ori pe săptămână să ieși din casă și să alergi 30 de minute, 40 de minute, o oră, începi să devii disciplinat. Noi, în general, ne ferim și eu mă consider o persoană creativă, și întotdeauna m-am speriat: aoleu, dacă o să fiu disciplinat, sa o să am ordine în jurul meu, ordine pe birou, ordine în sertare, o să se ducă naibii creativitatea! De fapt, ea înflorește pentru că una e să ai 500 de lucruri pe cap și 400 de hârtii în jurul tău și alta e să ai o pagină albă în jurul tău și să poți să te organizezi foarte bine și să-ți duci la bun sfârșit ceea ce ai început prin creativitate. Bine, de fapt, în ziua de azi nici nu cred că e atât de important să fii creativ pentru că idei sunt peste tot, eu cred că e problema de implementare, din ce-am observat foarte mult, nu de a avea ideea aia genială.        

(RC) – (70:06): Din perspectiva mea, disciplina e cel mai corect predictor pentru succes. Nivelul de disciplină pe care îl ai. Cumva disciplina este ca un mușchi. Cu cât o antrenezi, cu atât devine mai puternică, dar și acolo este important….la fel ca la mușchi…dacă tu te duci…de exemplu….dacă te duci….nu știu… să zicem….mergi de 2 ori pe săptămână la sală sau alergi de 2 ori pe săptămână să mărești frecvența, da…să nu mai mergi doar de 2 ori să mergi la sală de 5 ori pe săptămână sau să alergi de 5 ori pe săptămână, vei vedea beneficii în musculatură și în anduranță. Dar să te duci la epuizare în fiecare antrenament sau să  faci de 5 ori pe săptămână 3 antrenamente pe zi, asta te duce în partea cealaltă în care ajungi la epuizare, în care corpul nu te mai ajută, se ajunge la atrofie și la revedere….ai picat de pe cal! La fel este și cu disciplina, pentru că foarte mulți oameni, îi văd, nu au un nivel de disciplină ridicat. Și-ar dori, pentru că văd…ajung să vadă beneficiile și ajung să vadă cât de important este pentru succes, însă , se apucă cum se apucă la sală…adică….se duc, mâncați-aș ochii, n-au ridicat 5 kg în viața lor, se duc de….trag de ei o oră de rup tot, mai ales că dacă își iau un antrenor, antrenorii ăia zici că sunt plătiți după cât de mult suferă omul, adică nu după plăcere, e după cât de mult poți să-l faci să sufere într-o oră și după aia nu-l mai vezi acolo…, și la fel fac și cu disciplina, știi. Îi vezi: gata, de mâine îmi schimb viața și o să mă trezesc la oră fixă, și fac și sport și fac și aia i fac și-ailaltă și pun și lucrurile de unde le iau constant și ajung și acasă la ora 6, și-i vezi că după 3 zile sunt înapoi unde au fost.     

(AR) – (72:03): Da, mai e și problema faptului că de mâine își schimbă viața….și asta e o problemă pentru că de mâine înseamnă amânare veșnică! Eu n-am înțeles niciodată de ce nu începi de azi!     

(RC) – (72:13): Nu! Mie îmi place să încep de luni.  

(AR) – (72:16): Aaa, da, da, da…În general, cultural începem de luni sau de pe 1 sau din ianuarie…avem fixismele astea. Tot amânăm la nesfârșit. Asta făceam și eu! De exemplu, m-am lăsat de fumat de câteva ori, în cariera mea de fumător, dar, de obicei se întâmpla la ora 23:59, de revelion cu 2 țigări în gură și țineai cam 3-4 zile…în schimb…da, când mi-am dat seama, la un moment dat că nu mai este compatibilă calitatea mea de fumător cu cea de părinte, da că fumul ăla ajunge involuntar și la copil, atuncea am zis gata: m-am lăsat! Și n-am avut nicio problemă….n-a fost nici 1, nici luni, nici….  

(RC) – (72:54): Ăsta e ce se cheamă shift de valori….cine vrea să studieze mai mult asta, recomand pe Monica Ion….pentru că…ideea este….a devenit ceva în viața ta mult mai important decât era înainte. Și atunci, când asta se întâmplă, să renunți la ceva care este mult mai puțin important pentru tine pentru ceva mai important pentru tine, este foarte ușor. Și acest shift de valori poți să-l faci prin antrenamente personale; nu trebuie neapărat să ți se schimbe viața, de exemplu, să-ți apară un copil sau să……. se întâmple X, Y, Z pentru că noi fumatul, cel puțin, noi îl facem pentru că el e legat de ceva important pentru noi; legat de niște valori ale noastre. Ori ne ajută să ne concentrăm să ne concentrăm mai bine, ori ne ajută social, ceva ce este important pentru noi, că altfel n-am face-o. Că toți zic: nu mai fuma că nu te ajută la sănătate. Foarte corect! Dar dacă, omul ăla n-are sănătatea în valori, degeaba îi spui asta.    

(AR) – (73:55): Da, acum…sigur, ăsta este un exemplu…. hai să spun, un exemplu extrem. Dar și pentru lucrurile simple, proiecte, da, la care ne propunem să începem să lucrăm, ideea este că dacă ne uităm la evenimentele majore ale omenirii, nu toate s-au întâmplat luni, sau pe 1 sau în ianuarie….adică, nu știu ce așteptăm neapărat un moment de-ăla de trecut în…calendar cu litere de aur, știi…adică, de ce nu poți să începi într-o zi de mați, la ora 13:50 un proiect, dacă…, măcar…că știi că începutul e greu de obicei. Să faci primul pas, ăla. Indiferent că e vorba de viața personală sau profesională. Începe acum! Cu ceva….     

(RC) – (74:32): Știi…apoi, intervine problema oamenilor de perfecțiune. Pentru că vor să fie perfecți de la început. Și nu vor fi perfecți niciodată, asta e o altă problemă, dar, vor perfecțiune, nu vor progres. Mă uit la copii când mergeam la…n-aveam sala acasă și mergeam la sală, ai fost și tu cu mine, cred…..   

(AR) – (74:50): Da! M-ai pus să împing anvelope de tractor, de nu știu ce era ăla…pe-acolo. Eu am crezut că m-ai dus la service…Am zis, băi, și-a deschis service Răzvan, mă rog, trecem peste…. 

(RC) – (75:02): Și vedeam copii de 22, 23, 24 de ani, și veneau acolo să încerce sport, adică se vedeau că nu aveau, că nu făcuseră înainte. Și nevoia de a fi bun în chestia aia, nevoia de a fi perfect, îi ducea să pună greutăți mult mai mari decât ar fi trebuit. Și asta ori îi ducea la o durere foarte mare, ori îi ducea la accidentări, ori îi ducea la a nu face progres pentru că ei, degeaba puneau greutate mai mare decât puteai ei să ducă, pentru că făceau acele exerciții total greșit. Și atunci nu aveau niciun beneficiu în faptul că puneau greutatea respectivă și cumva, vedem comportamentul ăsta constant la oameni: nevoia asta de a începe perfect; nu de a avea progres. Din păcate, ceea ce nu înțelegem este că progresul e addictive. Îți dă dependență, progresul. Pe asta se bazează industria de gaming, da? Care a devenit industria de gaming, de jocuri pe calculator, pe telefon, pe tabletă, pe play station, a devenit o industrie mai valoroasă decât toată industria de entertainment, de televiziuni și adunat cu toată industria de sport, real. Acolo s-a ajuns! Iar industria de gaming, ce-am înțeles foarte bine este nivelul de dependență, care progresul ți-l dă. Pentru că odată ce descarci un rahat de joc pe calculator, începi cu stagiul unu, și ăla îl faci ușor, după care stagiul 2 puțin mai greu, stagiul 3, puțin mai greu, după care la stagiul 5, descoperi o nouă abilitate care te face mai tare cu ceva și tot așa. Și asta-ți dă dependență. Progresul dă dependență. Și asta e cred ce, care….un lucru care ar fi bine ca toată lumea să-l înțeleagă. Nu impui…și mi se pare genial cum ai structurat tu cursul tău K roșu de nutriție. E să faci ceva mai bine decât ai făcut ieri. Dacă asta, e ceea ce cauți, constant, atunci, n-ai șanse decât să ajungi într-un loc extraordinar. Vreau să dau și exercițiul meu pentru antrenare de disciplină. Exercițiul meu e destul de simplu! Vreau să fac zilnic un lucru care nu-mi place, dar este benefic pentru mine pentru viitor. Și, ideea a fost ca la sală. Cum la sală nu știu, ridici prima oară, 30 de kg, după care, pui să ridici 35, după care pui să ridici 40, ideea aicea a fost să fac aceste challenge-uri să fac un lucru zilnic, să devină din ce în ce mai grele. Adică, am început cu lucruri simple, foarte simple: să mă trezesc fără să mai dau snooze, poate pentru unii e foarte greu asta, poate o pui în săptămâna 7 asta, sau să pun lucrurile la loc de unde le-am luat, și apoi ajungi la lucruri din ce în ce mai grele. Și, cred că dacă, îți antrenezi disciplina în felul ăsta și creierul tău învață, se învață că ok, durerea asta e temporară și apoi beneficiile sunt geniale pentru mine. Dacă încerci să ridici direct 200 de kg și tu n-ai ridicat 30, nu te aștepta să nu eșuezi.         

(AR) – (78:17): Cu siguranță! Am observat asta e în diverse alte challenge-uri sau, mă rog, provocări, fizice în care am fost implicat; unele chiar au fost lansate de mine, de exemplu, am fost într-un challenge în care începeam cu o flotare, în ziua 1 și mergeam până la 100 de flotări în ziua 100, sau, de exemplu, când a început pandemia și a fost acel lock down, am început să sar coarda, nu știu dacă sărisem în copilărie mai mult de 10 secunde coarda,     

(RC) – (78:43): Și oricum nu sărisei corect…sărisei cu piciorul în spate, așa…. 

(AR) – (78:46): Da, da, da…și după ce m-am documentat și am văzut cum se sare corect coarda, mi-am comandat, evident, rapid, online o coardă, ceea ce s-a dovedit insuficient, pentru că am rupt vreo 5 corzi până la sfârșitul provocării, am început un challnge în care am invitat mulți oameni din comunitățile din care fac parte, prima zi un minut, a doua zi 2 minute, până când în momentul în care s-a terminat programul, ajunsesem pe la vreo 60 de minute de sărit coarda încontinuu, ceea ce nu-mi imaginam. Adică, sigur că aveam o pregătire fizică, însă, în general, când faci un alt tip de efort cu care nu ești obișnuit trebuie să lași corpul să se adapteze. Nu înseamnă neapărat că dacă ești bun alergător, ești și bun……    

(RC) – (79:23): Aia e remarcabil să sari coarda 60 de minute. E ceva…În 60 de zile ai ajuns…? 

(AR) – (79:28): Da! Să știi că să sari coarda 60 de minute nu e atât de complicat după ce ai sărit coarda 59 de minute cu o zi înainte, 58 cu 2 zile înainte, pentru că se cumulează….   

(RC) – (79:39): Dacă o iau pur ca rezultat, adică să mă uit să ai abilitatea să sari coarda 60 de minute, este ceva remarcabil. Dar cât de ușor poți să ajungi acolo mi se pare, din nou remarcabil….    

(AR) – (79:51): Da…eeee…intervine…să știi că devine greu începând de prin ziua 40…deci, primele 7 zile sunt dificile pentru că simțeam că-mi zdrăgăne creierii, deci nu se obișnuise încă corpul cu săritul corzii….       

(RC) – (80:04): Poate tu ai și creierul puțin mai…liber….  

(AR) – (80:07): Mai mic și stă comod, da….lejer și capul mic …și în ziua 30-40 încep să se acumuleze…adică se strânge oboseală….din zilele precedente…adică…nu e ca și cum te-ai apuca….brusc cu 60, se presupune c-ai avea anduranță pentru 60, dacă ești odihnit, frumos, n-ai mai sărit în zilele precedente, e un pic mai simplu, decât dacă anterior ai avut 59, 58. Ei, și după aceea intervine monotonia. Că anduranța implică și zona asta de a gestiona monotonia. De a fi capabil să discuți cu propria persoană, practic…momentele ălea de….monotonie sau să intri într-o stare așa de flux, așa, pe pilot automat, în care nu mai ești conștient neapărat de trecerea timpului. În momentul în care sari coarda ești într-un sport, totuși, care nu e atât de dinamic, în sensul care să schimbi peisajul. Că dacă alergi, de exemplu, poți să schimbi peisajul, mai vorbești cu cineva, ei, la sărit coarda…e un pic mai complicat…adică, chiar ai o zonă destul de mare de monotonie. Dar revenind la ideea principală a discuției noastre, cu siguranță, creșterile astea ușoare, progresive, în fiecare zi te ajută. Eu am văzut…am lucrat cu foarte mulți alergători și face to face și online cred că peste…nu știu, am ajuns la 3000 și ceva de oameni, cu care am lucrat. Tendința naturală asta e: n-ai alergat din copilărie, și dintr-o dată vrei să recuperezi toți anii ăia de sedentarism și alergi ca un sein bolt în prima zi, și evident că nu mai vrei să alergi dup-aia , zici, băi, nu mai pot, nu-i de mine, mă dor toate….. 

(RC) – (81:22): Păi, eu am ajuns să alerg cu cursul tău. Sportul meu preferat e ridicatul de greutăți. Îmi place să ridic greutăți mari, puține repetări, să văd progres acolo, aia e ceea ce mă face să mă simt bine, aia e ceea ce îmi dă energie. Problema e că ajunsesem la un moment dat, deși puteam să ridic 230 de kg, dacă trebuia să fac ceva care necesita vreun pic de anduranță, între ghilimele, pur și simplu, nu ducea corpul. Pentru că sunt 2 fibre…2 tipuri de fibre musculare în corpul nostru: avem fast twitch și slow twitch. Fibrele fast twitch ceea ce fac: te ajută să ridici greutăți mari sau să ai explozie pe termen scurt, fibrele slow twitch sunt cele care te ajută la anduranță.     

(AR) – (82:10): Sunt fibre cu contracție lentă și anume roșii, ălea care te ajută la mers și la maraton și cu contracție rapidă cele albe, care te ajută la sprinturi, dar, însă obosesc mult mai repede.    

(RC) – (82:20): Ajunsesem pur și simplu să nu am niciun pic de anduranță. Și normal că prima reacție pe care a fost să mă apuc de alergat a fost chiar să mă apuc de alergat și să mă duc pe plajă și să zic, ok, acum alerg km ăsta. Păi, după 300 de m, îmi venea să bat pe toată lumea de pe stradă. După care,, mi-am adus aminte de programul tău, nici măcar nu te-am contactat; tu începi cu mers. Și partea cea mai tare a fost că, îți vine natural să începi să alergi, după ce mergi constat, după câteva zile, câteva săptămâni. Cumva viteza mersului se schimbă; devine natural să mergi mai repede, după care devine natural să începi să alergi, după care devine natural…..Și asta mi s-a părut genial în cursul respectiv. Singurul meu obiectiv a fost să pot să alerg 5 km și that’s it! Nu vreau mai mult! Dar pentru mine a fost important să pot să fac aia. Iar un gen de abordare așa, e mult mai sănătos, pentru că sincer industria asta, sportul este distrus de fix de oamenii care promovează sportul. Majoritatea ei sunt responsabili pentru ceea ce se întâmplă acum. Pentru că te duci în sală…un antrenor te obosește…nu te face să-ți placă sportul….te duci la alergat cu cineva…nu te ia de la nivelul de unde ești….ci…, te duce undeva, unde n-ar trebui să fii; din nou, te face să urăști sportul, nu să-l iubești.          

(AR) – (83:55): Da, uite…așa ușor, ușor, ajungem și la momentul în care ne-am cunoscut noi. Eu alergând din 2010, prin…având și-un blog pe care scriam despre experiența mea…și era ca un jurnal…l-am folosit acest blog…și beneficiul blogului, apropo de commitmentul de care spuneai tu puțin mai devreme este că-ți iei un angajament nu numai față de propria persoană, ci și față de cei din jurul tău, adică, dacă anunți pe blog pe data de…particip la curs X, să zic…ai scris-o tu cu mâna ta, ai anunțat și public, adică, trebuie, deja să începi să faci niște pași în direcția aia. Dar, odată cu lansarea blogului, am început să primesc întrebări de la cei care-mi urmăreau blogul, despre alergare. Și, de obicei, întrebări basic, evident, cu ce mă îmbrac când plouă sau pentru ce e ultima găurică de la adidas, aia, de la șireturi de acolo, sau….       

(RC) – (84:40): Pentru ce e? 

(AR) – (84:43): Aia e pentru sprinturi, în general. Ca să-i prinzi mai bine. N-am mai folosit-o niciodată, că nu prea fac spinturi, dar așa, sau ce mănânc înainte, ce mănânc după și tot felul de întrebări de-astea, până când, la un moment dat, îmi amintesc prin 2013, știu că mă ocupam de revista internă a companiei de leasing; mă mutasem din banking leasing, în cadrul aceleași companii multinaționale, și așa ca proiect personal, extra, mă ocupam de revista internă a companiei. Și, îmi amintesc că am scris despre beneficiile trezitului la 5 și căutând pe internet, ca să aduc mai multe argumente decât cele pe care le știam eu, am dat de un articol al prietenului nostru comun, Dan Luca. Pe care nu-l cunoșteam. Dar l-am văzut, și zic: uite mă, încă un om care se trezește la 5. Avea și un club. Zic: nu se poate! Nu sunt singurul nebun din…chiar dacă aveam impresia că sunt singur pe lume, pentru că în momentul în care ieșeam la 5 să alerg și în cartier unde alerg eu, nu mai era nimeni, și-am văzut că există și l-am sunat pe Dan să-i  cer permisiunea de a publica în revista internă a companiei, deși, nu ieșea în exterior revista aia, deci, puteam să nu-l sun, dar am zis: așa e frumos și politicos; i-am cerut acordul, și-am intrat în contact cu el. Și mai târziu, Dan a vrut să alerge primul lui semi-maraton, la Sibiu, parcă, și mă suna odată la 2-3 zile, băi Andrei ce fac aici, cum fac aici și după ce alergase maratonul mi-a zis: Andrei, știi eu cred că foarte mulți oameni ar putea beneficia de informațiile astea pe care mi le-ai dat și mie, dar să fie într-un mod structurat, că așa, sigur, există pe net informația, dar nu e structurată și cred că ar ajuta să o primească de la un om în care se regăsesc; de la un sportiv amator, care aleargă multe curse…și….așa a apărut programul Coaching în alergare, CIA în 2014. Nu pot să zic câte mail-uri am primit de la oameni care credeau că e acea CIA, știi…români care scriau…vreau și eu să lupt cu teroriștii, mă primiți în organizația dvs.? Mai ales că site-ul…nu mai e acum, l-am închis, dar site-ul Coaching în Alergare CIA era făcut și cu poze militărești; părea un program, așa, mai milităresc….și după aceea…cred că prin…2014 sau 2015, a organizat Dan Luca un eveniment la Păltiniș, la care ai venit și tu. Atunci ne-am cunoscut: 2014 sau 2015. Eu tocmai lansasem programul acesta Coaching Alergare și aveam o dilemă: ce preț să pun la acest program că habar n-aveam! N-aveam referințe în piață. Și știu c-ai organizat tu o sesiune de…ultrarapid așa, cu mai mulți antreprenori, care eram acolo, bine, eu eram solo-prenor sau nu știu cum să mă numesc că, eu lucram în continuare în corporație, dar aveam și acest proiect și te-am întrebat exact asta: ce preț să pun la acest program de Coaching, care ar dura o lună și ar oferii beneficiile astea. Și ai zis 1000 de euro. Ahhh??? Cât????Zic. Răzvan, mi-a părut bine, așa, eu plec un pic, că am treabă, așa și mă reții, te rețin și zic băi, nu pot să pun 1000 de euro, pentru că totuși suntem în România și cine dă 1000 de euro pe așa ceva? Chiar dacă beneficiile sunt! Eu personal, privind în urmă, dacă cineva mi-ar fi zis în 2010, mi-ar fi zis: uite, l-am cunoscut pe Andrei din 2020 și uite ce beneficii a avut de la faptul că a început să alerge, aș fi dat probabil și mai mult; îmi amanetam probabil casa și mașina și aș fi dat! Dar m-am gândit, totuși, percepția oamenilor, totuși, o mie de euro era și este în continuare o sumă mare. Și mi-ai zis: păi, uite cum faci, pui preț 1000 de euro și dai discount 90% la început, în prima lună. Zic, ai bă lasă, nu se poate așa ceva! O să pară că insult inteligența oamenilor de discount 90% și zic…băi, tu consideri că merită 1000 de euro produsul ăla, fă-l să merite banii ăia, și poate chiar mai mult și la început, dai discount-ul ăsta, și după aia, în a doua lună 80% și după aia 70%, 60%.\Și culmea este c-a mers. Nici acuma nu înțeleg de ce. Da…a mers…așa și în fiecare lună luam câte 10 oamenii până am ajuns la seria a șaptea, a opta, până în momentul în care, prin 2016 am decis că e momentul să-l fac online. De ce? Pentru că aveam deja participanți care veneau din alte orașe, făceau naveta, veneau de la Constanța, de la Brașov și români plecați în străinătate, care spuneau: vrem și noi programul ăsta, dar n-avem cum să venim o lună să ne antrenăm cu tine acolo, și a fost și o variantă online. Și-atunci, vorbind cu tine, discutând cu tine, acum nu știu dacă mai ții minte, dar a fost un proces întreg, pentru că nu sunt o persoană tehnică și a fost un proces de integrare, cu tot felul, de…..cu Member Mouse, cu Entry…cu Get Response, cu…. o mulțime de…..                         

(RC) – (89:10): Asta ca să-ți dai seama de cât țin la tine…că te-am ajutat să faci aia…că urăsc…da, n-am mai ajutat oameni să facă lucrul ăla de….pentru că e…cum să zic…pe mine ce mă enerva….și motivul pentru care am vrut să te ajut……mă enerva ca-ți consumai timpul în corporație și tu puteai să ajuți atât de mulți oameni, dar tu erai 8 ore în corporație și tot ceea ce reușeai să faci era cu timpul din afară; și-am zis ok…dacă trebuie să-l ajut eu…asta e…o fac…   

(AR) – (89:39): da…a fost interesant…să știi că mi-a luat un an…știu că ai tras de mine încontinuu…eu…și n-aș fi plecat în mod realist, pentru că puneam riscuri, beneficii, proiecții financiare, ieșea cam un….nu vedeam un motiv pentru a pleca de acolo…adică, mie îmi plăcea ce făceam, eram plătit foarte bine pentru ce făceam, aveam satisfacție de toate felurile acolo…și în partea cealaltă, era așa, un salt în necunoscut, și om vedea ce! Dar, din fericire, am mers în paralel; e un alt lucru pe care l-am învățat la colegii din America. Vorbind cu colegii din America, vedeam că toți mai au 2,3 joburi pe lângă, adică, era absolut normal. Unul vindea limonadă. Deci, era om de banking și vindea limonadă în parc sâmbăta și duminica. Avea un business. Altul avea agenție imobiliară, altul…și nu înțelegeam cum merg lucrurile astea, pentru că la noi când îți iei și al doilea job încep, deja, cei de la primul job să te privească suspect, bine n-a fost cazul meu, dar zic în general. Sau se gândesc: cum să am 2 joburi? De-abia mă târăsc la ăsta, dar păi să mai fac ceva pe lângă, știi? Și mă rog, am mers în paralel. Dar nefiind o persoană tehnică, mersi încă odată pentru ajutor, așa; și așa s-a lansat programul acela 42 K Roșu de la canapea la maraton în 4 luni; care, cred eu, a fost o decizie bună de a-l lansa, pentru că am folosit și multe dintre strategiile e care le-ai împărtășit tu și în celelalte podcast-uri pe care le-am auzit; chestionar de exemplu, a funcționat foarte bine; adică, am lansat produsul în baza unui chestionar pe care l-am trimis către toți subscriberi blogului meu și atuncea a fost mai ușor să-l structurez pentru că știam exact ce doresc participanții. Și, în plus, în momentul în care l-am lansat în prima zi, l-au cumpărat,….nu mai știu, stai să calculez, cred că vreo 70 de oameni, 65-70….deci….             

(RC) – (91:24): Nu mai ții minte, dar…îmi aduc aminte că ai făcut în prima zi salariul tău….   

(AR) – (91:31): Salariul meu pe 3 luni. Bine, să nu se creadă că m-am îmbogățit…pentru că mi-ar fi rușine să mă îmbogățesc, dar nu      

(RC) – (91:37): Să-ți fie rușine să te îmbogățești? De ce? Asta e…asta e o replică atât de românească de mă scoate din sărite.   

(AR) – (91:44): Nu…că oamenii își imaginează că, da am făcut Maserati din prima zi, nu…sigur că…nu toate zilele au fost ca prima zi, dar mă bucur foarte mult că…când un produs de-al meu are succes, nu mă bucur neapărat din zona economică, pentru că consider că în permanență am strictul necesar, dar mă bucur foarte mult că…un produs util, da, care schimbă viața…ajunge la atâți oameni…. 

(RC) – (92:06): De ce nu poți să te bucuri de amândouă?  

(AR) – (92:09): Bine că poți să te bucuri de ambele…și o să ajung imediat și la motivul pentru care am trecut în zona de antreprenoriat, pentru că practic, programul ăsta online nu-l consider neapărat un proiect de antreprenoriat, îl consider mai curând un proiect de solo prenoriat, așa un freelancing, mai degrabă….    

(RC) – (92:24): Hai s-o luăm în freelancing…că mă tâmpesc toate termenele ăstea…solo prenor intraprenor, bomboprenor…lasă-mă dracu, sunt antreprenori, sunt freelanceri, sunt oameni angajați, nu e nicio rușine; sunt toți la fel de valoroși; joacă roluri diferite.     

(AR) – (92:40): Da…freelancer…sau antreprenor pe cont propriu…așa…fără angajați. Mă distra foarte mult, când îmi scriau oamenii: știi, Andrei, tu ar trebui să vorbești cu echipa ta de marketing sau de PR, uite, când mai postezi ceva să faci asta, să faci aia,    

(RC) – (92:55): Hai că vorbesc la noapte….

(AR) – (92:56): Mersi frumos! Voi vorbi cu echipa mea de PR! Și de marketing, și de IT și de…în schimb, ce-am învățat în partea asta de freelancing, în perioada asta de freelancing, am învățat să externalizez foarte bine toate…toate serviciile. Adică, am preferat să lucrez de exemplu, pentru… nu știu…. pentru marketing cu anumiți oameni, pentru promovare cu anumiți oameni, pentru…știu că am găsit pe UpWork la un moment dat, mi-am făcut un filmuleț de prezentare, am făcut cu filmul White Board Animation, l-am făcut cu un indian, la voce over-ul pentru partea engleză l-am făcut cu o actriță americană; și-a fost tot proiectul ăsta uriaș, așa, a fost 250 de euro, deci n-a fost…da, este un White Board Animation pe care-l folosesc la începutul conferinței sau ca pe un video de prezentare în discuțiile cu partenerii și…foarte ok. Deci, am încercat să externalizez, adică, în loc să angajez un om pe contabilitate, un om pe nu știu ce, un om pe nu știu ce, am preferat să merg la firme care oferă astfel de servicii și…să vorbesc cu firmele care oferă la un nivel înalt calitativ serviciile respective. E, la un moment dat, discutând, eram la conferință și…am întrebat un antreprenor de succes…un antreprenor român de succes: cum aș putea face rost de mai mulți bani pentru cauzele pe care le susțin? Pentru că din 2011 sunt implicat și în multe proiecte sociale; am lansat și o platformă în 2012 de fund raising și de transmaraton, care susține și 3 proiecte sociale și care a strâns până acum vreun milion 200 de mii de lei și mi-a dat un răspuns interesant: Mi-a zis, măi Andrei, dacă vrei să ai mai mulți bani pentru cauzele pe care le susții, există o singură soluție…bună, pe termen lung! Și zic: care, care??? Da?, dar de ce? Păi, nu doar că faci tu bani și poți să dai mai departe cât vrei tu din ei: 10%, 20, 50%, dar intri într-un sistem, adică, ești alături de alți antreprenori, le prezinți proiectele, sunt sinergii; poți să capitalizezi mai bine în zona asta. Și am zis bine…..Și atunci mi-a rămas așa, ideea asta…Dă, mă, uite, ar merita să fac mai mulți bani, cel puțin din motivul ăsta, nu că ar fi o rușine sau așa, dar măcar din motivul ăsta. Ei, bun! În momentul în care m-am întors de pe Atlantic în 2018, am vorbit cu o prietenă, care are un restaurant vegan, cum îți place ție, și m-a întrebat: Andrei, nu vrei să faci tu un curs de bucătar? Pentru că eu îmi luam de la ei din 2012 mâncarea, aveam abonament la catering; nu vrei să faci un curs de bucătar la noi, că știu că te pasionează; ne tot întrebi cum se face rețeta aia, cum se face aia; uite, am lansat cursul ăsta, hai și tu la el. Am făcut cursul ăla de bucătar, și după ce am făcut acel curs, am vorbit cu prietena și i-am zis: băi, uite ce mișto e laptele ăsta de migdale, ce mișto e iaurtul ăsta de caju, ce mișto e și brănzica asta, ce mișto sunt icrele de amaranth, au un gust senzațional! E păcat să nu ajungă la toată lumea! Poate, chiar și să ieșim și la export cu ele. Și a zis: bine! Hai să facem…să facem o afacere atunci…și în momentul ăla mi-am zis, stai mă puțin că mi-am amintit sfatul lui Răzvan, care mi-a zis la un moment dat: măi, dacă tu muți auto-disciplina asta din sport în orice arie a vieții tale personale și profesionale, n-ai cum să nu reușești. Pentru că până la urmă e cum spuneai și tu mai devreme, de autodisciplină, adică îți faci un plan și te ții de planul ăla. Acum, sigur, marea problemă a planurilor este că, și mi s-a întâmplat și mie de multe ori, este că, în momentul în care n-ai o idee clară a ceea ce trebuie să faci ,alergi în direcția greșită cu entuziasm. Adică, mai bine, mergi în direcția bună și mai pui o cărămidă în fiecare zi, decât să te duci în bălării, să urmezi un plan prost. Ei, și în urmă cu 2 ani, ne-am apucat noi am făcut o firmuliță și am testat rețete după rețete, cu tehnologi cu, mă rog, am făcut branding, a fost o experiență plăcută și în urmă cu o lună, am lansat brandul Filgud de alternative pentru lapte și brânză. Pentru că ce se întâmplă, de multe ori, indiferent că ești vegan sau nu, din când în când simți nevoia să mai bei și un lapte, nu știu, de alt fel sau brânză…nu neapărat de vacă…de…vrei să bei din plante. De cele mai multe ori, au gust de carton sau nutrițional sunt zero, adică e apă cu zahăr și cu aromă de ceva. Dacă cauți…nu știu…cauți un lapte de migdale în piață, o să vezi că ai proteină 0,7 la suta de ml, ceea ce înseamnă nimic. Ăla de soia, hai să zic că mai aduce a ceva. Dar  și în rest, nimic, da…și bagi mult zahăr în tine….                                    

(RC) – (96:55): Da…de exemplu, eu chiar dacă nu sunt vegan…brânză vegană mănânc în loc de brânză normală…Asta, pur și simplu pentru că brânza și lactatele, chiar dacă  u ești vegan, problema cu lactatele este că-ți distrug flora intestinală. O iau cum a zis…Arnold a zis-o cel mai bine: Milk is for babies! Laptele e pentru copii!     

(AR) – (97:16): Cu siguranță!    

(RC) – (97:17): A avut și…. studii științifice în spate; nu doar sună bine, pentru că, noi ne pierdem; nu știu ce este proteină sau nu știu exact,  care are abilitatea să digere laptele sau lactoza și așa mai departe, noi o pierdem după câțiva ani de viață, 2-3 ani. Doar în primii 2-3 ani putem să luăm beneficiile laptelui…după, nu mai putem!  

(AR) – (97:42): Cu siguranță! Și de-aia 70% din populația planetei are lactază: adică, intoleranță la lactoză; nu poate digera….  

(RC) – (97:49): Și-ți distruge…..foarte…chiar foarte mult, oamenii nu realizează….cât de mult îți distruge flora intestinală! Și flora intestinală este unul dintre cei mai buni predictori pentru sănătate.   

(AR) – (98:04): Da și nu numai…nu intrăm acum în discuții ample despre impactul laptelui, dar în general, de exemplu, statele Unite, unde consumul pe cap de locuitor e mare de lactate, e și în topul osteoporozei, și al altor…al altor probleme….deci nu, nu e doar asta….     

(RC) – (98:20): Nu din lapte iei calciu, apropo de asta! Nu din lapte iei calciu…. 

(AR) – (98:22): Da…sigur…dacă vorbim strict de sănătate…știi că prevenția e pe…. nu e pe primul loc…adică dacă, îți lansezi un produs care se bazează pe prevenție, probabil că ești primit cu succes! Dar, ce m-a frapat pe mine în produsele pe care le-am dezvoltat era gustul extraordinar! Adică, nu doar că erau alternativă la brânzeturi, la lactate, sau alte produse dar erau mai bune și sunt mai bune decât originalul. Sunt altceva! Și am zis…e păcat să nu ieșim cu ele.     

(RC) – (98:52): Sincer….asta e modalitatea în care…a ajuns să faci ca oamenii să treacă în a mânca mai sănătos. Nu a-i bate la cap să mănânce niște lucruri care le urăsc. Și spun asta din experiență…. doar soția mea, cred că a convertit vreo 15 oameni la veganism, și cum a făcut asta, când veneau oamenii ăia pe la noi, ea gătea vegan. Și oamenilor ălora nu le venea să creadă că chestia aia nu are lapte, nu are smântână, nu are carne, nu are X, Y, Z și totuși este atât de bună!     

(AR) – (99:31): Aici pot să confirm!    

(RC) – (99:32): Asta-i calea! 

(AR) – (99:33): Deci, am mâncat la voi extraordinar! Da!!

(RC) – (99:36): Asta-i calea….mă enervează chestia aia cu a da niște alternative…nu mai mânca pizza, uite…încearcă o salată cu broccoli…nu…mâncați-aș ochii, că e o diferență de la cer la pământ…..     

(AR) – (99:50): Da….cu siguranță… asta e asta e… una dintre modalitățile cele mai bune de a inspira oamenii să includă în alimentația lor astfel de produse….Acum, să știi, că dacă în viața, ai mâncat un măr la o masă și atât; ai fost vegan la masa aia. De multe ori, poate amplificăm un pic conotația acestui cuvânt, a fi…a avea alimentație în care incluzi și mai multe vegetale, nu înseamnă neapărat că gata ai…nu mai ești omnivor, nu mai ești carnivor…ce am observat cel mai mult după sărbători, că atunci e apogeul creațiilor culinare românești, după ce oamenii mănâncă 3-4 zile la rând caltaboș, lebăr bust, tobe și alte porcării, așa…., pe 1-2 ianuarie oamenii simt…au 2 necesități: 1: să se miște…deci, se simt toți ca niște baloane și simt nevoia să iasă, să facă niște mișcare și 2. să mănânce plante, da? Să mănânce…nu neapărat salate, cam orice….na, să mănânce un fruct, să mănânce…bun! Și ce s-a întâmplat cu acest proiect? Nu pot să zic că am gândit de la început…nu știu ce plan…mega-plan de afaceri…a fost la început hobby…și-am lansat acum o lună un articol…în care am scris am lansat…feelgul….da, brandul asta, și…a fost un fel de lansare soft…și feeling-ul a fost extraordinar….deci, oamenii au început să facă comenzi din prima zi…ne-am trezit în situația bizară, în care avem cerere foarte mare, dar n-avem noi capacitate de…producție pentru asta! Bineînțeles….că a urmat o lună în care am încercat să găsim diverse soluții și acum, dacă vrei,  începem cu întrebările…știi că am pregătit întrebările…adică, nu te las neîntrebat!             

(RC) – (101:23): Credeam că scap și eu într-un podcast….te rog…. 

(AR) – (101:28): Da… În primul rând…nu-s în ordine întrebările ăstea, cele 486 de întrebări pe care le-am pregătit, dar,…cum pregătești un astfel de business încă de la început pentru o creștere accelerată și pentru un exit pe un anumit timp; să zicem 7 sau 10 ani ? Și asta nu de dragul exitului, deși nu m-ar deranja, dar…ce am observat eu…este că atunci când pregătești un business pentru exit, nu vorbesc din experiența mea, din experiența altora, ai o disciplină financiară mai bună și sunt șanse financiare mai mari de………a avea un business mai bun și de a-ți duce produsele la cât mai mulți oameni….     

(RC) – (102:03): Orice business ar fi bine să fie gândit din perspectiva asta! Din perspectiva exit-ului…fie că-l vei face vreodată…..fie că nu! Cum ai spus și tu: te duce la o disciplină financiară mult mai bună…la a investi în ceea ce trebuie și în ceea ce ajută businessul și așa mai departe! Pentru a pregăti un business de genul ăsta, pentru a scala rapid…în primul rând, trebuie să identifici punctele critice, în orice business! Ăsta ar trebui să fie primul, lucru la care,  te uiți într-un astfel de business! Care sunt punctele critice? Iar la tine pot să văd…probabil, undeva la 2 sau 3 puncte critice! Unu este marketingul; al doilea este producția; și-al treilea, este sau nu este; asta nu știu R & D-ul: Cercetarea și Dezvoltarea! De exemplu, dacă, eu cresc brandul cu produsele pe care le ai acum, ai o cifră de afaceri de 10 milioane; modalitatea simplă să am o cifră de 30 de milioane este să mai adaug niște game de produse. Pentru că fanii, îmi vor cumpăra și acele produse, da? De-asta spun că ăstea ar fi punctele criticele! Cele trei puncte critice! Ce-ai nevoie să faci? 1. Mergi pe marketing cât mai autentic…asta înseamnă prin tine, prin evenimente, prin marketingul de gherilă…nu neapărat, marketingul normal…da? Marketing de gherilă, de exemplu, să faci evenimente de alergare sau de mers sau de chestii de genul ăsta, sub umbrela brtand-ului ăsta, știi?, și așa mai departe!? Poate să încerci să spargi un record mondial, știi, de număr de pași, cu oamenii, și ăsta să fie sub umbrela brand-ului; și așa mai departe.          

(AR) – (103:53): Sau să particip la un concurs de mâncat crenvuști?..record mondial! Sau ardei iute!!!     

(RC) – (103:58): Al doilea lucru: partea de producție! Ai nevoie de un director de producție cu experiență! 

(AR) – (104:04): De la ce nivel de producție încolo, aduci un director de producție cu nivel de experiență?     

(RC) – (104:08): Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Nu uita că ai totuși: un beneficiu mare! Și anume, te poți juca cât de cât cu acțiunile companiei, ca să atragi oameni care, de exemplu nu ți-ai permite acuma să-i plătești, da! Să nu ajungi să faci greșelile care le fac de multe ori start-up-ile, de exemplu, u pot să țină curba de creștere pentru că n-au producție, și-atunci, pierd cumva valul creat! Sau, o altă mare problemă…când nu ai mare experiență în producție și scalezi așa după ureche, ajungi să strici produsul; să faci o greșeală odată la un lot, și o greșeală de-asta te poate costa stupid de mult! Producția e importantă aici! Și atunci asta e ceea ce ar trebui să te asiguri că ai! Este un punct critic și ar trebui să te asiguri că ai un manager de producție cu experiență care știe să scaleze!         

(AR) – (105:05): Din ce sector de activitate iei un astfel de…om?   

(RC) – (105:09): Producție alimentară!  

(AR) – (105:10): De orice!  

(RC) – (105:11): Dar,  ideea este…stabilește obiectivele! Stabilește obiectivele…unde ești și stabilește obiectivele, nu trebuie să știi tu cum se ajunge acolo! Apoi promovează asta! Și oferta aia de nerefuzat că dai 1%, 2%, 5% , 3%, da…?   

(AR) – (105:27): Păi, asta era…următoarea întrebare…în momentul în care dai procente talentelor sau investitorilor, cât din busines merită să păstrezi 20%, 60%, 80% ? Ca să știi cum folosești moneda asta de schimb a…. părților sociale…   

(RC) – (105:43): Depinde ce parte juridică folosești…dacă…ești SRL vrei să păstrezi 51%…dacă nu vrei să ajungi la rahaturi…sau să ai 51% împreună cu un partener de care ești foarte sigur, ar fi bine să fie mă’ta, dacă vrei să fie foarte sigur!  

(AR) – (106:02): Dar…întrebarea… de exemplu, bun, zic, păstrez 51%, și ai 49%  are….   

(RC) – (106:06): Dacă ești SA nu e aceeași…nu e la fel! Dacă ești SA…poți să ai și 20% și să fii cel care ia deciziile…Adică e altă…organie…ai altă organizare juridică…

(AR) – (106:18): Adică, plecând de la scenariul că….ai 49% din părțile sociale pe care le poți da unui director de producție, unui director de marketing sau unui firme, care sunt bune de marketing sau directorului de A&D și unui posibil investitor care să îți aducă niște cash, care să crești capacitatea de producție, cum împarți între cei 4 procentele respective?     

(RC) – (106:41): Eu….în principal…țin cam 20%… în America se cheamă option pool…20% din acțiuni le păstrez pentru a atrage și a ține talente! Iar restul….pentru a aduce investiții. Deci, important este…ca niciodată să nu te arunci la investiții mari de la început! Pentru că o să pierzi foarte mult din firmă! Firma, ta, de exemplu, valorează puțin acum. Dacă tu te arunci să dai ce-ti rămâne 30%, la un investitor, nu vei fi foarte bine, pe când, dacă dai 5 – 10% la un investitor, după c e ai folosit investiția respectivă,  în 6 luni de zile compania ta valorează mai mult și atunci pentru următorii 10% poți să iei mai mult! De asta se fac runde de investiții; nu faci o singură investiție mare odată, chiar dacă îți place omul!             

(AR) – (107:35): Am înțeles! În cazul unui exit…. care e prețul de vânzare, pentru că am citit mai multe opinii și am auzit…unii, zic că e cifra de afaceri anuală….alții că….mă rog, diverse calcule…în funcție de  profitabilitate…de cotă de piață…de …etc….   

(RC) – (107:48): Calculul general….care se folosește…e un multiplu  de EBITDA… EBITDA, înseamnă Earnings before Interest Taxes, Depreciation and Amortization. În general….între 5 și 10…deci, în general…un multiplu…între 5 și 10…, dar….pe lângă asta trebuie să adaugi valoare brand-ului…..activele fie…și mai este și potențialul…deci…nu este…neapărat…o formulă bătută în cuie…da…dacă, aș face doar producție…să zicem, nu știu, eu am o fabrică care…produce cuie normale, da? Atunci, de fiecare dată este simplul calculul…e un EBITDA  X 5 X 6 plus activele fixe care le are! Și gata! Asta e tot….. Dar, la tine, brandul va conta cel mai mult! Brandul și apoi rețetele…în care nu știu dacă poți să le patentezi…. dacă poți să faci ceva acolo……  

(AR) – (108:43): Păi, asta era și o altă întrebare….cum poți patenta… rețetele în industria asta? 

(RC) – (108:51): Nu știu exact…..sincer…trebuie să mergi cu o persoană juridică care e expertă în industria asta…o cauți pe net…ai mai mult consultanți…sunt modalități de protecție…na. adică…Coca Cola a reușit până acuma să-și protejeze rețeta, dar asta nu înseamnă că…modalitatea în care a reușit s-o protejeze….este prin patent și prin …secret….mult secret…dar, ai grijă…pentru că rețeta este un lucru important…  

(AR) – (109:20): Hai să vorbim un pic de producție….care este clar un punct critic…ca model critic…cât merită să externalizezi din producție și cât merită să păstrezi…in…..in-house? Pentru, că, de exemplu……….. e modelul… hai să zicem …. din industria concurentă…acum…desigur…industria lactatelor și brânzeturilor nu ne vede pe noi ca fiind concurentă, dar  probabil în 5 ani, 10 ani, vom fi…Avem modelul Delaco, da…care nu știu dacă au avut capacități de producție…au externalizat totul…da? Au avut brand, dar nu au avut producție! Au preferat să aibă producție…să externalizeze…să facă private lebel… Cât merită…la genul nostru de business…să externalizezi, de exemplu, nu știu să te duci la un producător care poate să îți facă 10 000 de sticle de lapte de migdale pe zi, în condițiile în care noi putem face 100 sau 200……      

(RC) – (110:08): Nu există un răspuns aici…Există stadii…dacă eu pot să-mi…să rămân în siguranță, da…ca…cu privire la rețete…la anumite chestii care eu le am, să zicem secret, da…și pot rămân…pentru că anumite chestii, de exemplu…de mirodenii…..de…. cum naiba le zice…spice-uri…da….ăla pot să-l fac doar eu…deci, eu să produc doar aia, care să zicem, ar fi secretul meu, iar restul să externalizez…Dar, de ce spun că nu este un răspuns…ar trebui….să faci așa….la început……cel mai ușor este să o faci prin externi…pentru că….poți să scalezi foarte repede…fără o cheltuială foarte mare….la început…știi… cât te-ar costa să faci fabrica, sistemele și așa mai departe…?! Însă,…la un moment dat…vei  da peste problema… de calitate… de fluctuații în calitate…Vei da inevitabil! Și-atunci, te vei decide s-o faci pe-a ta! Ca pur și simplu să poți s-o controlezi, aia nu e neapărat că vei reuși să faci cu mult mai ieftin față de ce cumperi; dacă cumperi la volume foarte mari, diferențele sunt foarte mici. Diferențele de…cu cât poți să produci tu față de cu cât poți să cumperi….    

(AR) – (110:30): Da….și aici amortizarea echipamentelor sau a liniilor industriale, că intră și acolo…dacă nu mai investești tu în… nu știu, dacă nu dai un milion pe o instalație, evident că overall ieși mai ieftin sau produci în altă parte cu tot cu….  

(RC) – (111:44): Păi da, cu tot cu amortizare. Pentru că de fiecare dată amortizarea trebuie inclusă acolo. Amortizarea, mentenanța, toată nebunia de-a conduce ceva de producție. Și plus că nu vei sta cu aceleași utilaje 10 ani. Poate utilajele tale au amortizare în 5 ani, după care trebuie să schimbi că e tehnologie nouă sau se schimbă sau nu știu ce, și atunci este constant cheltuiala asta cu utilajele. Asta se calculează anuală: cât te costă, nu le cumperi odată și gata!  

(AR) – (112:17): Apropo de dezvoltarea businessului, am observat niște particularități în ceea ce producem noi legat de capacitățile de producție: există câteva variante, noi acuma suntem la stadiul de atelier, de laborator, la care putem produce niște sute de unități pe zi, pe toate cele 5 produse pe care le avem acum în gamă. Următorul pas pentru creșterea producției ar fi o bucătărie profesională, care o dată, ți-ar da libertatea de a face în continuare multe  rețete, de a dezvolta, de a crea…..   

(RC) – (112:43): Dar nu-ți bate capul cu asta….

(AR) – (112:46): Așa…dar asta nu-ti dă posibilitatea să crești foarte mult producția…..  

(RC) – (112:50): Nu…nu combina cele 2. Ai R & D, Cercetare și Dezvoltare și ai Producție. Sunt 2 lucruri separate. Dar, deocamdată tu nu ai nevoie de R & D, acum. Tu ai niște produse care-s bune. Nu cheltui bani pe R & D. Acuma trebuie să cheltui bani pe a scala producția, a crea un brand și să poți să intri în cât mai multe supermarketuri și…. 

(AR) – (113:15): Vestea bună este că am intrat deja….am intrat….am semnat…s-au semnat…sau suntem în curs de ….procesul de finalizare a discuțiilor cu 2 lanțuri de supermarketuri și probabil că din septembrie intrăm. Am început pe un număr restrâns de magazine din București, pentru că nici n-avem capacitate de producție, și după aceea vedem noi. Și…apropo de ce vorbeam mai devreme….de scalarea producției…varianta numărul 2, deci, în afară de o bucătărie profesională, în care poți să mai aduci niște echipamente mici, pe care le avem acuma și să crești producția, astfel încât să crești de 2 sau 3 ori și să mai pui și-un schimb….ideea asta dintr-un podcast de-al tău mi-a venit cu schimbul, știu că era un podcast cu cineva care avea o firmă în care personaliza căni, tricouri, nu mai știu ce și voia să se mute într-un spațiu mai mare și le-ai dat tu sugestia de a lucra în 2 schimburi mai întâi și de-abia când sunt full acolo, se pot muta într-un sediu nou și uite am preluat și noi ideea asta de a lucra în schimburi. Dar cert este că nu putem crește producția chiar și cu 2 schimburi foarte mult, pe modelul ăsta de bucătărie mai mare. Și-atunci, ne trebuie linii profesionale. Ei…în industria asta, liniile profesionale au câteva limitări pentru noi. Odată că nu există linii care să facă toate cele 5 produse. Dacă ai luat o linie pentru lapte de migdale, cam aia face și nu știi dacă va avea succes atât de mare, adică, dacă se va vinde în primele luni atât de mult, încât să merite să investești și să produci, în loc de câteva sute pe zi, să produci mii pe zi, după care au preț foarte mare. Adică, nu știu dacă găsești un investitor care să fie de acord cu 5 sau 10% pentru niște sute de mii de euro pentru o astfel de linie, deci asta ar fi diferența dintre linii profesionale și bucătării profesionale, în care să poți să faci o gamă mai mare de produse, dar cantități mai mici.   

(RC) – (114:50): Dar….acum ai o problemă de investiție….deci, sunt 2 probleme: 1. Este verificarea produsului; să vezi volumul pe care ai putea să-l ai. Și cu ce ai acuma, probabil, cu 2 schimburi și ceva eficientizări în ce ai acum, ai putea să-ți testezi și să vezi cam care ar putea să fie volumul. Intrând și în câteva supermarketuri, ai putea să faci un calcul, cam care ar putea să fie volumul. Să-ți da seama cât ai! Cât poți să duci! Apoi, la partea de investiție ai câteva lucruri: 1: vezi că sunt fonduri europene, tocmai pe producție…. 

(AR) – (115:28): Să știi c-am încercat și cu….fonduri europene…mă rog…Start Up Nation, ne-a ținut în loc un an……    

(RC) – (115:33): Nu Start Up Nation…nu…dar, de exemplu acum pe 2.1 sau pe 2.2, nu mai știu, tocmai pe asta se dau banii. Pe producție….Te-ai încadra foarte bine. Se dau de la 1 milion jumate până la 6.    

(AR) – (115:45): Știu…dar aici trebuie să ai un istoric. Odată, firma este nou nouță și n-are un turnover. Nu știu dacă-ți dă de la  Start Up un milion jumătate, 2…..   

(RC) – (115:53): Nu, trebuie să fii pe profit și trebuie să ai 2 ani cred, și asta se poate rezolva…cumperi o firmă, o firmuliță care e de 2 ani, e pe profit și se dau chiar puncte în plus dacă se face pe un nou cod CAEN. Adică, nu ești obligat să mergi pe codul CAEN pe care era firma. Poți să mergi pe un alt cod CAEN. Adică, acum chiar este o oportunitatea asta. 2 Investițiile nu înseamnă doar: îmi dai banii ăia, ca să-mi cumperi, să zicem 10% din business. Ci, de exemplu, să zicem, tu ai nevoie de o investiție de 300 de mii de euro. Ceea ce propui este: îți dau 10%, îmi dai ăia 300 de mii de euro, și-ți returnez 200 000 de euro în următorii 2 ani. Adică, mă pot juca cu astfel de lucruri, pentru că potențialul este mare, dar ideea este: este verificat potențialul sau nu. Și-atunci se vor uita: ești în supermarketuri, în cate supermarketuri, cât vinzi acum, cât vinzi online, toate nebuniile ăstea, faptul că ți-ai verificat produsul, că ai demonstrat că merge, la asta se vor uita, dar dacă ai făcut asta, n-o să ai probleme de investitori.       

(AR) – (117:05): Ce durată de viață vezi pentru un astfel de business? Pentru că trendul acum, sigur este ca oamenii să migreze ușor-ușor către astfel de produse, când crezi că se va schimba un astfel de trend? Nu știu când vor apărea, să zicem, niște imprimante 3D, care-ți generează automat ceea ce are nevoie corpul tău; nu știu ai, roboței prin sânge, inaniți, care-ți spun: corpul tău are nevoie de calciu atât, magneziu atât și imprimanta 3 D îți dă sub o formă organică……        

(RC) – (117:27): Cât îmi place tehnologia….mai e mult până acolo!  

(AR) – (117:29): deci, 5-10 ani o să apară cu siguranță!   

(RC) – (117:31): No! Mult mai mult! Mult mai mult! Adică, cel puțin 30 de ani, în următorii 30 de ani va fi o creștere continuă la produsele vegane și înlocuitori vegani și asta din multe puncte de vedere. Odată, oamenii devin mai conștienți de efectele nutriției asupra corpului, ceea ce asta duce constant…deocamdată, nici nu s-a ajuns la masa critică; noi n-am văzut încă explozia în lume, cu privire la asta. Doar cresc constant oamenii conștienți de nutriție, la un moment dat se va ajunge la o masă critică, la care va exploda. Pentru că atunci când ai în grupul tău de să zicem 10 prieteni, ai 3 care sunt conștienți de nutriție, o mare parte din grupul ăla va face switch alături de ăștia 3. Dar când ai 1-2, ăia sunt dați puțin la o parte; sunt ciudățeniile grupului, asta înseamnă masa critică, și-atunci, când se ajunge la masa critică atunci va fi explozia. Ăsta e unul din motive. Al doilea motiv e…. capacitatea de producție a mâncării animale. Consumi 7000 de grame de proteină vegetală ca să produci 100 de grame de proteină animală.      

(AR) – (118:48): Și apă….multă.  

(RC) – (118:49): Și apă și așa mai departe. Asta nu poate să mai scaleze, având în vedere că numărul oamenilor crește. Și-atunci se va face trecerea și din punctul ăsta de vedere. Și se vede, când ai produse gustoase, de exemplu, cum ai  Impossible, Burger și chestii de genul ăsta, Cibian Meat și așa mai departe se vede în succesul lor; cât de repede au reușit să aibă succes!  

(AR) – (119:14): Da…referitor la ce spuneam mai devreme lde resurse nici nu mai ai…nu mai poți să defrișezi la infinit pentru a face loc culturilor care să hrănești animalele, care să genereze lapte și așa mai departe, deja și asta e o problemă. Chiar dacă n-ar mai crește foarte mult populația. Se stabilizează la 10 miliarde, oricum n-ai cum să…n-ai atât de multe păduri încât să defrișezi acolo…și nu știu dacă…..    

(RC) – (119:33): Dar nu este niciun motiv pentru care populația să se stabilizeze. Asta e…nu e nicio motivație; deocamdată, ce poate să fie un impediment și poate să ducă la o descreștere e…stilul de viață al oamenilor, în care fac sex mai puțin…. 

(AR) – (119:51): Fac mai puțini copii….pe măsură ce se…ce crește nivelul de viață, în general,  oamenii au mai puțini copii, că, na…faci 1-2 versus 7-8-10 sau….   

(RC) – (120:00): Dar, în  același timp va crește…și crește constant, speranța de viață. Și medicina avansează. Și…ții din ce în ce mai mulți oameni până la 80-90-100 de ani, deși trebuiau să moară de 30. Deci, nu, nu mi-aș face probleme. Ești într-o industrie care va crește foarte puternic….. 

(AR) – (120:18): Ok! Deci, investitorii fuzionați ar fi atrași de industrie….Vorbeam mai devreme de supermarketuri, ca strategii de dezvoltare, cum o vezi: mai degrabă, sau care ar fi ponderea volumului vândut prin supermarketuri și care ar fi prin abonamente, vânzare directă, distribuitori mai ieftini, nu știu, distribuitori online. Adică, supermarketurile sigur îți aduc volume, dar acolo și marjele sunt ceva mai….     

(RC) – (120:40): Nu, ar trebui să fii profitabil pe supermarketuri. 

(AR) – (120:44): Ok…deci, targetul e să fii profitabil pe supermarket… Cam ce profit ai vedea la un produs în supermarket?    

(RC) – (120:52): Depinde…Marja sau profitul? Profitul, undeva la 5-10%, marja, 30…. 

(AR) – (120:59): Îhmmm…păi, cam așa am…așa ne-am gândit și noi…ok….deci, e decizia bună….   

(RC) – (121:04): Depinde și cum poziționezi produsul. Eu nu l-as poziționa ca produs de masă. 

(AR) – (121:08): Păi, nici nu e. E premium…pentru că suntem Start Up, nu ne permitem să poziționăm de masă. Deși, eu îmi doresc la un moment dat să fie disponibil pentru toată lumea….  

(RC) – (121:51): Da…dar aia va fi la următorul pas…nu acum….

(AR) – (121:48): Evident…..da…nu acum e poziționat ca….   

(RC) – (121:20): Adică, cu cât…cu cât reușești să faci profit mai mult acuma per produs, cu atât mai bine, da….

(AR) – (121:28): E și greu să faci acum….un produs de masă, în condițiile în care noi avem 20%, îți dau doar exemplu laptelui, 20% conținut de migdale, versus 2% conținut de migdale cât sunt produsele e raft, știi, deci doar asta. Cum gândești un astfel de business pentru a ieși la un moment dat la export, de ce? Pentru că, de exemplu, îmi spunea cineva care lucrează de ceva timp cu supermarketurile, îmi spunea așa, domne’, uite, în România oamenii sunt interesați, sau când vorbești cu supermarketurile, sunt interesați, în primul rând de preț, locul doi producție, locul 3 calitate. Când ieși la export, e invers: ai calitate, pe primul loc, capacitate de producție, locul doi, și preț să zicem mai încolo, că oamenii își permit ceva mai mult. Și cum îl gândești în momentul ăsta, ca la un moment dat să ieși la export: ori printr-o rețea de supermarketuri, care e prezentă și afară, ori ca Private Label, ori ca pur și simplu prin distribuitori sau….      

(RC) – (122:13): Aia e cea mai simplu. Măi, depinde și care ți-e strategia! Dacă strategia ta este să devii cel mai mare producător, atunci da, te bagi prin distribuitori și prin label-uri și prin white label-uri și lucruri de genul ăsta. Eu nu aș face-o. Banii nu sunt în producție. Banii sunt în brand. Nu în producție. În consecință, vreau să îmi cresc brandul, în primul și în primul rând și atunci, partea de white label-uri și alte nebunii, poate să fie un side business, că poți să ai și o linie de business în care faci white label, dar ai brandul tău principal. O altă modalitate, apropo și de scalare este după ce ai trecut…ai ajuns cu brandul sus pe premium este să scoți un alt brand pe produse mai low. Și să-ți faci competiție singur, ceea ce… ar fi, e… sănătos. Dar odată ce ai demonstrat produsul…nu mai e chiar așa cum ai tu informația, de exemplu, cu primul lucru-i prețul. Nu! Primul lucru nu e prețul. Primul lucru este oamenii caută produsul ăla. Supermarketurile nu-și permit să nu aibă produse pe care oamenii le caută. Deci, ăla e cel mai important lucru pe care tu să-l creezi. Și eu ca strategie, de exemplu, eu aș folosi, tot brandul Roșu pentru a duce în businessul ăsta, pentru că este un business cu viitor foarte mare și asta ar însemna și să nu mai vinzi cursurile poate pe care le faci și să le dai gratuit, chiar dacă pare ciudat.       

(AR) – (123:50): Nu pare ciudat! Eu oricum mi-am dorit totdeauna să le ofer gratuit, numai că temerea mea era că n-o să mai vadă valoare oamenii. Adică, în general, când primești ceva moca sau poate aș condiționa: dacă nu-l termini, atunci îl plătești.

(RC) – (124:02): Sau….trebuie să cumperi o brânză, o chestie…și atunci îl primești. Înțelegi? Și…m-aș focusa să fac o comunitate din oamenii ăștia. O comunitate de oameni conștienți de nutriție, care vor să trăiască mai bine, care…cu tot ce vine, apropo de comunitate…cu eventuri, când se vor putea face, cu…tot ce intervine…cu răspunsuri la întrebări, cu social media și așa mai departe.    

(AR) – (124:32): La ce interval de timp merită să scoți produse noi? Acum avem 5. Teoretic, în R & D-ul nostru avem încă 5, 6, 7…..   

(RC) – (124:40): Mie mi se pare mult. Mie sincer mi se pare mult, să începi cu 5. Mai ales că se fac pe linii separate.  

(AR) – (124:48): Și noi am crezut asta, dar dacă-ți spun…hai să-ți spun produsele: și-ți spun după aia de ce nu sunt chiar atât de multe. Unul dintre ele este externalizat. Deci, îl producem în Bulgaria, deci ar fi 4 se fac de către noi. Unul este externalizat. De ce, deci avem lapte și iaurt, deci, lapte din migdale, iaurt din caju, iaurt de băut, icre de amaranth, așa, și o brânzică de caju. Deci, cam asta-i linia. Adică, în mod normal, e o primă linie, în care poți să faci un weekend.         

(RC) – (125:17): Da, dar n-o gândești așa. N-o gândești așa. O gândești…care este produsul meu tractor? Care-i produsul care mă poate face……   

(AR) – (125:26): Nu știm acum! Și de-asta…..  

(RC) – (125:28): Da, dar asta nu-ți le testezi prin a porni cu 5. Le testezi pornind cu unu. Dacă nu funcționează, îl pornești pe-al doilea. Îți îngreunezi foarte mult scalarea. Foarte mult. Pentru că ai de 5 ori mai multe variabile. 

(AR) – (125:42): Noi ne gândeam că…pornim cu ele, așa mai low, întrebăm primii 500-1000 de clienți, le dăm un chestionar și îi întrebăm, ok…care vă plac…  

(RC) – (125:49): Da, dar asta puteai s-o faci cu un focus grup…Dădeai un mail la baza de date, ziceai: hai să ne adunăm 100 nu știu unde, vreau să vă…vreau să gustați niște produse…..  

(AR) – (125:49): Ok…la următorul business….În situația dezastroasă actuală în care avem 5 produse, ce facem: retragem 4, dăm undo? Schimbăm brandul? Așa!     

(RC) – (126:12): Puteai să mă întrebi înainte!  

(AR) – (126:13): N-am vrut să vă deranjez, domnu’ Căzănescu. Am văzut că sunteți ocupat cu podcasturile și n-am…..     

(RC) – (126:20): Îți spun…ai început așa….nu contează…mergi înainte…dacă vezi că anumite produse pur și simplu nu merg ușor, scoate-le, nu te chinui cu ele, nu fă prostia să încerci să le faci să meargă, și păstrează-le pe cele care duduie. Pentru că asta văd de multe ori. Oamenii se îndrăgostesc prea tare de produsele lor și atunci când un produs nu merge, încearcă ei să scoată mortul din groapă.

(AR) – (126:45): Să știi că e…am făcut multe greșeli în cariera mea muzicală și una era asta să mă îndrăgostesc de melodiile noastre și să ne certăm cu producătorii referitor la care ar trebui să fie single, la care trebuie să fie…și de cele mai multe ori a fost un eșec și am învățat din asta…deci nu mă mai atașez de…sunt destul de Zen, în zona asta. Dar surpriza noastră, este că vindem cam în mod egal. Și este o surpriză neplăcută, din punctul ăsta de vedere.      

(RC) – (127:07): Supermarketul îți diferențiază. 

(AR) – (127:08): Ok! Bun! Am înțeles atunci! O problemă pe care o avem cu supermarketurile este legată de termenul de valabilitate. Și anume, dintre cele 5 produse, unul are un termen de valabilitate foarte mult, chiar dacă e fără conservanți, pentru că e din fermenți naturali, țin vreo 120 de zile la rece, toate au nevoie să stea la rece, brânzica de caju și icrele de amaranth merg la rece în 14 zile și toate astea 3 produse pe care le-am menționat sunt ok pentru hipermarketuri, în schimb laptele de migdale și iaurtul de caju au mod de risc cam 3 zile, ceea ce e inacceptabil pentru supermarketuri, ș-aicea avem varianta de a găsi o capacitate de producție pentru a omogeniza, pasteuriza, steriliza produsele astea și să le mărim să zicem 20-30 de zile, și-atuncea ne-am simți mult mai confortabil, numai că asta înseamnă o investiție mare sau  să externalizăm…deocamdată nu am găsit pentru externalizare…suntem în căutări, să externalizăm producția pentru astea 2 produse.      

(RC) – (127:58): N-o să-ți placă răspunsul meu. 

(AR) – (127:59): Dă-mi-l te rog! Să scoatem iaurtul și laptele, nu?  

(RC) – (128:02): Da! 

(AR) – (128:03): Adică să fiu egoist și doar să bem noi….

(RC) – (128:04): Încearc-o pentru o perioadă, știi? După ce poți să scalezi producția, după ce am mai multe date, poți să-l readuci, nu e ca și cum îl omori pentru totdeauna. 

(AR) – (128:15): Evident! 

(RC) – (128:16): Fă-ți viața ușoară acum ca să poți să te focusezi pe  ce e important.  

(AR) – (128:20): Bun! Mi-ai confirmat ceea ce intenționam să facem. O altă întrebare este bio versus non-bio. Avem capacitatea de a le face pe amândouă. Întrebarea este cât merită să investești în bio….    

(RC) – (128:33): Bio e un bullshit! 

(AR) – (128:34): Ok!   

(RC) – (128:35): Bio ce-ți permite este…în capul oamenilor să crești puțin prețul. Din perspectiva mea, nu merită și este un bullshit! Adică,….e mai ușor să explic decât să investesc în chestia asta. E o fadă. E o perioadă din aia, de cum săreau oamenii. Aoleu, eu mănânc bio, bio și după aia nu i-a mai interesat. Un lucru pe care l-aș încerca în businessul ăsta ar fi abonamentele lunare sau abonamentele săptămânale. De a le vinde…online. Normal că nu din prima!   

(AR) – (129:09): De ce nu din prima? Scuze! Că deja avem oameni…clienți recurenți…am făcut Family Pack și chiar asta intenționăm să avem și o parte importantă de abonamente; adică asta ne-ar da o predictibilitate și în zona asta de Cash Flow.   

(RC) – (129:24): Da…ok…tu n-o să…. trebuie să înveți că n-o să-ți crești businessul ăsta din cash-ul pe care îl ai. Asta….Sau o să-l crești…numai că o să-ți ia de 5 ori mai mult, poate de 10 ori mai mult și câteodată, pur și simplu nu merită. Dar…de ce nu din prima? Pentru că e mai grea trecerea. E foarte ușor, de exemplu, tu să-mi dai o brânzică de caju, da, și după cum ai observat am zis “brânzică”, deci îți mențin brandul, urăsc cuvântul ăsta….   

(AR) – (129:52): Nu ieșim la raft cu denumirile astea. Astea sunt denumirile de marketing. Tu, de exemplu, dacă auzi pe net, lapte de soia, sigur o să găsești, chiar pe site-uri, sunt firme mari, care-ți dau acolo Almond Milk, nu știu ce, dar în România n-ai voie, sunt protejate denumirile astea de brânză, de lapte, de iaurt, noi vom avea la raft băutură din migdale sau specialitate de sau specialitate tartinabilă sau eu știu perle de amaranth în loc de icre, dar pe site, și modul în care sunt comunicate, momentan sunt așa pentru ca oamenii să asocieze cumva alternativa.         

(RC) – (130:22): Dacă brânzica ta de caju este senzațională, da…scopul meu principal este să-l bag pe gât la cât mai mulți oameni. Nu să pun o piedică între a testa brânzica aia, a o gusta față de a sări să facă un abonament. Aia este o piedică. Adică, decizia de a face un abonament este o decizie mult mai mare și mult mai greu de luat, înainte să fi testat produsul. Și atunci scopul meu, ca să-mi fac abonamentele foarte ușor de vândut este să mă asigur de cât mai mulți mi-au gustat produsul. Ăsta e scopul…ar trebui să fie scopul principal, în marketing. Și asta înseamnă de multe ori, să faci sample-uri, poate să faci o campanie online în care primiți gratuit din asta de brânzică, mai mică, da și oamenii să plătească doar transportul.     

(AR) – (131:18): Ihmmm. O avem pe listă pe-asta.   

(RC) – (131:20): Sau să faci un….să faci eventuri atunci când va merge sau…să-l dai bonsul la un anumit produs…de exemplu, să faci o campanie cu Kaufland-ul sau cu cine naiba ai contracte și să zică: băi, la fiecare pâine cumpărată, primești și o bucățică…o din asta de brânzică de caju, da? Sau campanii in-store: adică, oameni care să stea colo să dea să guste….  

(AR) – (131:44): Îhmmm…..Se poate și asta. Noi ne gândeam…acum o întrebare tehnică: de exemplu, dacă noi am da fiecărui om care cumpără lapte, normal, îi dăm gratuit un lapte de-al nostru, crezi că vor accepta…nu știu…producătorii de lapte să…..       

(RC) – (131:59): Păi, stai puțin, nu fi nesimțit! 

(AR) – (132:05): Pentru că eu o văd totuși ca pe o industrie destructed pentru ei, adică în timp clar….    

(RC) – (132:10): Nu….nu…dar la o pâine caldă pot să-ți dau lapte….. 

(AR) – (132:12): Am înțeles…am înțeles….sau la un iphone…sau….La ce interval de timp, până la urmă se scot produse noi, că rămăsesem cu întrebarea în suspans, adică, am spus că avem 5, ai zis că sunt multe și am divagat de acolo…și am derivat…Tu la ce interval vezi după aceea?    

(RC) – (132:33): Nu este o perioadă de timp….Este…să vezi că ai un business cât de cât stabil…adică, vinzi destul de bine, vinzi bine produsele pe care le ai. Și-apoi încerci produse noi. Și la fel; introduci un produs, știi, îl pui la o ofertă având putere de marketing în momentul ăla să-l bagi în gura oamenilor. Apoi, urmărești câți se întorc și recumpără, dacă merită, îl păstrezi, trece din R & D se mută în producție. Nu? Treci la următorul!       

(AR) – (133:10): Ok! Mai am 2 întrebări. Una este unde găsești un om…sau o firmă capabilă să-ți asigure materie primă ieftină și de calitate…aici, vorbim, în special de migdale și de caju, nu vorbim de mere, pere și alte lucruri care s-ar găsi, nu știu și la noi, pentru că am încercat și varianta de a aduce direct din niște țări africane, niște case, niște distribuitori internaționali, cum vezi tu lucrurile aici? Dacă tu ai avea businessul ăsta cum l-ai vedea? Sau dacă e important să mai reduci aici costurile sau pur și simplu mai bine te concentrezi pe a crește prețul sau a-ți da valoare brandului, încât să nu conteze un leu în plus sau 2 lei la…    

(RC) – (133:48): Pentru mine, la început, nu e important să-mi eficientizez…eu vreau să știu că pot să fiu profitabil cu prețuri mari de achiziție. Pentru că dacă aia se întâmplă, după aia eficientizările în Purchasing se pot face multe. Și-atunci tu nu…n-ai cum decât să câștigi mai mult. Dar mulți își pornesc produse……la fel și cu produse pe care le dau în distribuție sau incluziv în industria asta de cursuri…Îi vezi că pun prețul direct ăla care și-ar dori să-l vândă. Dar uită…că stai așa….că trebuie să susțin din prețul ăla cheltuieli de marketing, trebuie să susțin din prețul ăla comisionul distribuitorilor, trebuie să susțin din prețul ăla marja vânzătorului final, trebuie să susțin din prețul ăla X, Y, Z și ajung să nu mai câștige nimic. Eu vreau să pot să fiu profitabil în cel mai prost scenariu. Dacă sunt, ăla e un business de succes. Iar ca și…ai grijă la partea de furnizori…să nu ajungi în blocaje cu furnizorii, ar trebui să ai pe fiecare lucru important, pe fiecare materie primă, măcar 2. Dar cum? 90% din rulaj îl faci cu unul principal, unde reușești să negociezi prețuri bune, dar 10% din rulaj îl faci mereu cu altcineva. Ca în caz că ăla o dă în bară. Poate să o dea în bară cu calitatea……dracu știe ce se poate întâmpla! Să ai deja un om cu care faci deja rulaj, nu un om cu care ești în discuții, asta pentru fiecare furnizor. Asta dacă vrei să fii safe…. 

(AR) – (135:22): Ok! Acum mai am o întrebare legată de ambalaje. Noi ne-am propus…și am reușit să avem ambalajele 100% reciclabile, vorbim aici de sticle, borcane și carton. Acum…în ce privește colectarea lor. De la persoanele fizice, e simplu. Sau de la abonați, în perspectivă. Că în momentul în care cumpără din nou, vin livratorul și preia borcanele, sticlele. Dar cum faci la a colecta din…. la cei care cumpără din hipermarketuri? Pentru că, în general, colectarea de la persoane fizice versus juridice e un pic mai complicată în România? Adică, pui, nu știu, o etichetă pe sticlă și zici: uite, dacă aduci aici sau la punctele astea de colectare primești un bon sau știu eu….      

(RC) – (136:02): Dar supermarketurile nu colectează….  

(AR) – (136:04): Nu, nu de supermarketuri, mă refeream la clienții care cumpără din supermarket produsele, că eu n-am un contact direct cu ei. Pe online e mai simplu. Adică, pot să comunic. Pot să zic cum să colectez înapoi ambalajele, pe când în supermarket, eu nu interacționez cu clientul care ia de la….   

(RC) – (136:20): Poți să încerci să dai un discount, știi, la următorul produs omul îl cumpără online. Dar o să te bați cu supermarketurile acolo. Pentru că zic: păi, ce faci? Îmi iei clientul și mi-l muți în online?  

(AR) – (136:33): Eu pot și fără discount să colectez de la clienții online…    

(RC) – (136:37): Știu! Dar vorbesc de cei de supermarket…că acolo trebuie să-i dai ceva omului dacă vrei să mărești puterea de colectare. Poți doar să zici! Dar acolo, va fi un procent mic. Eu am înțeles că vrei să mărești asta…. 

(AR) – (136:53): Da! 

(RC) – (136:54):Poți s-o faci, dacă, de exemplu, la 10 borcane goale de Filgud primești cursul de sănătos K Roșu.  

(AR) – (137:05): Bun! Păi, cam atât vreau să spun doar că, vreau să știi că avem deja procedurile făcute dinainte de a fi…de a lansa firma, așa, de producție, de lucy ciar și așa, deci, suntem în regulă, așa…toată lumea spune: stai, mâi, tu ai lucrat în banking, aveai acolo proceduri peste proceduri, ai plecat de acolo și tot la proceduri te duci? Păi, da! Asta îți asigură până la urmă predictibilitate, știi și îți face viața mai simplă. Voiam să te întreb doar ce aspecte crezi că am scăpat din discuție, dacă era o întrebare care crezi că…sau subiect pe care ar fi trebuit să-l mai discutăm despre businessul ăsta și ne-a scăpat și nu știu, oameni care ar avea un business similar ar fi interesați de…aspectul ăsta?     

(RC) – (137:48): Nu cred că sunt…cred că am surprins. Pentru că am surprins greșelile care se fac la….început…O gamă prea mare de produse…vândut ieftin, focus pe lucruri care nu vând la început și nu asta e ceea ce vrei, vrei să vinzi. Greșeala de a încerca să faci o firmă de producție în loc de a face un brand, pentru că lași pe masă 99% din bani, dar vei avea nevoie de consecvență și disciplină. Asta cu siguranță! Adică, nu m-aș aștepta la succes peste noapte și nici nu cred că ar fi bine să-ți dorești asta. Niciun business nu este simplu; oricât de bun ar fi produsul, oricât de bine ai fi ales industria, vor fi destule garduri….    

(AR) – (138:32): Dacă lucrurile sunt făcute ca la carte și avem autodisciplina necesară, cam ce evoluție…ce evoluție ai vedea în cifrele de afaceri?  

(RC) – (138:40): Nu știu…. n-am de unde să știu…. 

(AR) – (138:43): Sau în procente de creștere…anuală?  

(RC) – (138:45): Procentele de creștere…ar trebui să ai la început, undeva la 20, 30% la trimestru….dar…nu există o regulă și n-ar trebui să cauți reguli pentru că de multe ori îți fac mai mult rău decât bine, acele reguli. Te plafonează! Îți dau o….idee, cam atât ar trebui să fie. Am mai primit întrebarea asta și răspunsul meu a fost: depinde totul de antreprenor! Un antreprenor poate să facă un business să scaleze cu 10% pe an sau să scaleze cu 500% pe an. 

(AR) – (139:15): Nebunia necesară și disciplina există în interlocutorul tău…adică, eu…n-am…nu-mi pun limite sau limitări, indiferent că e vorba de proiecte de anduranță sau de…bine, până la urmă, și un businessul e un proiect de anduranță, că nu e un sprint de 5 zile….      

(RC) – (139:29): Cu siguranță există…ceea ce trebuie să te mai asiguri pe lângă asta, e băi, scopul să fie clar, viziunea să fie clară. Când scopul și viziunea  nu sunt clare, ai enorm de multe opțiuni de obiective. De ce ai putea să faci!  

(AR) – (139:44): Corect! Da…avem o viziune pe 10 ani, avem obiective trimestriale, nu obiective anuale…suntem în momentul ăsta…nu…ne-am făcut lecția. Să știi că n-am ascultat degeaba 20 de podcasturi…și stat pe lângă tine atâția ani….     

(RC) – (139:55): Ai grijă să aduci talente! Să nu te bazezi pe tine!  

(AR) – (139:59): Bineînțeles!   

(RC) – (140:00): Adu oameni care pot să facă chestia aia! De exemplu, să ieși pe internațional. Sunt oameni care au experiența să fi dus brandul pe internațional.  

(AR) – (140:09): Uite să știi că e singurul lucru la care nu m-am gândit și acum mi s-a aprins un beculeț. N-am căutat talents international; uite, good idea….    

(RC) – (140:17): Sunt țări în care genul ăsta de produs, de exemplu, vor merge de la început foarte bine, pentru că, e mult mai avansată populația. Dacă, le aduc, de exemplu, aicea în Spania, n-o să se vândă niciunul, deci pentru noi este groaznic să găsești Tofu.    

(AR) – (140:36): La…uite, spre exemplu, la cineva din California, că în California este interzisă vânzarea de icre. Și icrele astea de amaranth, probabil că ar rupe acolo, dar mă rog, e….   

(RC) – (140:46): Dar ce e…ce e…ce sunt icrele astea de amaranth, că eu nu știu?  

(AR) – (140:49): Amaranth-ul este o plantă, știr se mai numește…..    

(RC) – (140:53): Pe bune?? Din știr? 

(AR) – (140:54): Da…mai departe întins decât orezul clasic și din care ies niște icre fenomenale, că păcălești orice pescar. Deci, toți cei care au gustat, au reacția….bine…și la cel de prost gust au reacția…WOW…WOW…WoW…și la icre. Nu se poate așa ceva!    

(RC) – (141:10): Dar știu că mâncam ciorbă de știr când eram copil, de-aia.   

(AR) – (141:13): Da…sunt multe plante, pe care le…acum, cum să zic…la modul tradițional…industria folosește din cele 30 000 de plante comestibile, se folosesc vreo 150, așa la scară generală și 5% dintre ele reprezintă 95% din consumul zilnic, știi, astea, porumb, grâu…..   

(RC) – (141:30): Apropo, mai gândește-te la ce show-uri poți să faci! De exemplu, tu ai carisma necesară să faci show-uri, da? Gândește-te la show-uri de gătit, care pot să fie online. Un canal de youtube promovat mișto, în care poate să fie…adică, să fie și haioase, știi, să ai entertainment în ele…pentru că gândește-te și din perspectiva asta. Adică, nu uita că lumea caută în primul și în primul rând entertainment. Dacă reușești să le oferi într-un context în care au și contact cu produsul, nu știu dacă tu te-ai uitat vreodată la Hot Wings sau cum naiba îi zice, la show-ul ăla pe youtube   

(AR) – (142:08): Dacă-i cu aripioare picante, cu pui măcelăriți, nu m-am uitat!    

(RC) – (142:11): Da…e cu aripioare….în sensul că…o persoană ia interviu unei vedete, știi și mănâncă aripioare picante, dar au vreo 8 aripioare fiecare și pleacă de la un nivel normal de picănțeală și ajung la un nivel groaznic. Și…pur și simplu intervievatorul pune întrebări în perioada asta. Show-ul ăla a rupt!   

(AR) – (142:40): Da? Hai c-o să-l caut, chiar dacă am probleme cu diminutivele aplicate…și…mă uitam…am văzut…sunt mărci în România, gen, Puiul Vesel, marcă de carne de pui….      

(RC) – (142:49): Adică, ce vrei să numească puiul mort?  

(AR) – (142:52): deja, nu mai face…nu mai asociem produsul cu viețuitoare din care provin…dar, mă rog, hai să închidem paranteza, ca să nu ducem discuția prea departe…..     

(RC) – (143:01): Mie tot îmi plac aripioarele……  

(AR) – (143:02): Până o să apară aripioarele ălea…..   

(RC) – (143:05): Au apărut…..în America au apărut….

(AR) – (143:08): Da…. sunt multe alternative fericite….chiar fericite….  

(RC) – (143:10): Sincer, nu cred că este ceva mai plăcut în lumea asta decât să faci ceva care te pasionează, prin care ajuți alți oameni și în același timp faci și o grămadă de bani. Deci, nu cred că e ceva mai frumos.  

(AR) – (143:26): Da…și-n afară de ce-ai spus tu, care să te ajute să te duci și liniștit la culcare seara. Adică, împlinit, mulțumit în fiecare zi, și la finalul vieții să…când tragi linie, știi să conteze….     

(RC) – (143:38): Știi, că eu ți-am zis mai demult să faci o chestie….nu știam că chiar o vei ajunge să faci ceva pe produse, știi, pentru că după mine partea asta cu informația ar trebui să ajungă la un moment dat să fie gratuită. Pentru că oamenii au nevoie de ea. Dar este un start bun pentru mulți, însă, să-ți folosești capacitatea, de exemplu, știi misiunea mea….misiunea TBF…să duci produsul ăsta românesc să-l iubească ungurii, să-l iubească nemții, să-l iubească spaniolii, să-l iubească americanii. E cel mai bun serviciu pe care poți să-l faci României, pentru că oamenii ne vor cunoaște prin intermediul acelor produse. Nu ne vor mai cunoaște prin intermediul sitcom-urilor care râd de economia României sau de câți țigani avem.  

(AR) – (144:33): Ok! Se rezolvă!    

(RC) – (144:37): Ne vedem peste 5 ani.  

(AR) – (144:39): Un lucru comun pe care l-am descoperit între filosofia ta și filosofia TBF și un lucru pe care mi l-a spus un producător din industria muzicală acum 20 și ceva de ani, una dintre melodiile noastre care a avut ceva priză după aceea, mi se pare că e foarte simplă și tot voiam să mai adăugăm instrumente, instrumente, niște voci, și ăsta mi-a zis: bă, să știi că melodia perfectă nu e cea în care nu mai poți adăuga nimic, ci cea din care nu mai poți scoate nimic. Și mi-am adus aminte și ca filosofie de viață că, întotdeauna simplitatea și fundamentele îți aduc mult mai multă satisfacție și…te felicit încă odată pentru show-ul acesta și sper să-l asculte cât mai mulți și antreprenori și non-antreprenori și…cred că poți contribui la o schimbare în bine în ce se întâmplă în România și felicitări încă odată!       

(RC) – (145:27): Mulțumesc că ai urmărit acest episod din TBF Show. Vreau să-i mulțumesc lui Andrei pentru participare, pentru timp, pentru prietenie și pentru consecvența pe care o are să inspire oamenii să trăiască o viață mai bună. Dacă vrei să fii anunțat de fiecare dată când lansăm un nou episod din TBF Show intră pe TBF. ro și ai grijă să te abonezi. Până data viitoare, îți urez mult succes, și normal: rămâi nerezonabil!    

TBF
Copy link
Powered by Social Snap