TBF

Episodul #28

E

În acest episod îl am ca invitat pe bunul meu prieten Iulian Tache, fondatorul grupului H2O.

H20 este un brand care a început ca un portal online pentru sporturile extreme și a ajuns la a face distribuție la unele dintre cele mai iubite branduri din lume, cum ar fi Skullcandy, DJI sau Polaroid, la a organiza unele dintre cele mai frumoase evenimente pentru oamenii pasionați de sporturi, și la a oferi oamenilor o experiență frumoasă pe plaja Mării Negre, prin plaja H2O.

Asculta episodul pe: Apple Podcasts, Spotify, Google Podcasts, Stitcher

Iulian este antreprenorul care se încăpățânează să găsească soluții prin care să își crească angajații, să îi facă fericiți și să le dezvolte pasiunile. Și mai mult… este fondatorul unui nou concept de rețea socială care să împingă oamenii să facă fapte bune. Dacă vrei să auzi despre această idee nebunească, ascultă episodul până la final.

Vom vorbi despre cum putem să construim afaceri bazate pe pasiunile noastre, despre cum să oferim titluri angajaților astfel încât să fie mândri de rolul lor, despre ce modalități de organizare mențin vie pasiunea oamenilor, despre o nouă modalitate de recrutare prin care potențialii angajați propun ei proiectele la care să lucreze în loc să le spună compania ce ar trebui să facă, despre plata oamenilor pe rezultate în locul remunerației lunare sau pe oră și despre structura corectă a unei întâlniri săptămânale de succes în companie. În final vorbim despre cea mai gravă boala a copiilor din prezent, despre cum este hrănită această boală de rețelele sociale, și cum Iulian a gândit o alternativă la Facebook, Tiktok și Instagram, care să împingă oamenii să facă fapte bune. 

Link:
https://www.shoph2o.ro/

Transcript

(IT) – (0:02:16): Mă bucur să ne reauzim și trebuie să recunosc că am schimbat tema discuției în ultimele 2 zile. Mă rog, jumate din temă, după ce am văzut un film documentar pe Netflix. Mi-am făcut switch-ul. Nu voiam să discut despre această temă pentru că este un proiect la care lucrăm de șase luni și nu voiam să-l divulg, și-n premieră, să zic așa, ca proiect….Însă…m-a răscolit atât de tare acel film documentar, încât am zis: hai că trebuie să vorbim despre asta. Dar l-aș lăsa pentru a doua parte a emisiunii. Lăsăm ce-i mai interesant la sfârșit să seta lumea cu noi până la sfârșit și aș începe în prima fază mai…mai frumos. Vreau să abordăm niște subiecte mai idealiste, dar bineînțeles să ne conectăm cu realitatea economică, mai exact cu jungla economică în care funcționez ca și business și în care multe ori, idealismul nu prea-și pate face loc sau dacă pleci așa cu un idealism la început, ușor, ușor te lovești de probleme, trebuie să faci bani și cam uiți de unde ai plecat și să-ți moară toată pasiunea. Însă,….generațiile astea tinere cu care lucrăm…lucrăm greu că știi bine că se lucrează greu cu generațiile tinere, dar eu o iau ca pe o provocare și eu mă bucur sincer că se schimbă aceste generații și că nu mai sunt niște generații așa de oameni care se nasc doar pentru a face bani, dar din păcate sunt manipulați în aceste și….dar, bine, asta o lăsăm pentru a doua parte a discuției….mie îmi place că sunt atât de idealiști tinerii și îmi place că devin idealiști chiar și cei trecuți de tinerețe, să zic după 40 de ani,; oameni care au tras tare, muncit pentru bani la multinaționale și nu se mai regăsesc în culturile respective. Și își dau seama că e ultimul tren când pot să facă ceva pentru viața lor și pot să-și facă o….un business cu pasiunea lor…și eu zic că discuția asta este o….de asemenea și pentru ei. Nu doar pentru tineri cât și pentru cei care nu e prea târziu să iasă dintr-un sistem…hai să nu vorbesc prea dur, totuși….că avem mulți prieteni în sistemele ălea, că lucrăm cu acele sisteme sau au făcut și foarte mult bine aceste sisteme; au adus foarte mult profesionalism chiar și la noi în țară….           

(RC) – (0:04:36): Cu dus și întors, dar au adus, da!

(IT) – (0:04:41): Au adus, au adus! Adică, na….totuși îmi place să lucrez cu oameni care vin din multinațională, însă, culmea, de unde îmi doream să vină oameni din multinațională, care vin oameni riguroși, care știu să respecte proceduri și așa mai departe, downside-ul, și e trist că am descoperit asta și mă sperie, este că….dacă stau prea mult într-o multinațională, se defectează, sincer…e trist, dar eu o spun din experiență. Deci sfatul meu pentru cei care u vor să se defecteze: duceți-vă într-o multinațională, este o experiență foarte bună, pentru joburile voastre, pentru viitorul vostru profesional, dar nu stați prea mult, pentru că vă defectați poate iremediabil și nu mai ieșiți din sistem. Sau dacă ieșiți, nu vă veți re….cum să zic, nu reușiți să vă adaptați. Mediu ăsta de afaceri este un mediu foarte dinamic în care trebuie să te adaptezi permanent; să fii foarte creativ, ori mediul ăla riguros din multinaționale îți omoară creativitate; te face să lucrezi ca un roboțel și când te trezești într-o firmă mai mică, dinamică, care trebuie să se adapteze permanent la piață, zici: o, păi stai că treaba mea e doar de aici până aici; eu nu știu cum să fac altceva. Eu atât am în fișa postului. Eu de aici până aici respect cele 17 proceduri și nu știu altceva. În fine, mă duc foarte mut în zona aia, însă știi bine că prin prisma afacerilor pe care le conduc mă întâlnesc cu foarte mulții oameni din multinaționale și din mediul de afaceri deopotrivă, și îmi place așa să văd, să văd cum gândesc, cum s-a schimbat sau poate nu s-a schimbat; nu știu, poate sunt prea idealist și vreau ca oamenii să fie fericiți. Despre asta a fost brandul H2O, că despre acest brand vorbim. Ca o scurtă prezentare pentru cei care nu cunosc brandul H2O. Este un proiect care a început inițial printr-un portal de sporturi extreme; care a coagulat comunitățile de snowboard, skateboard, ski, kite, doar sporturile care au și o latură extremă. În același timp a demarat o firmă de organizat evenimente; concursuri mai exact la început; construcții de snow-parkuri, pe urmă au urmat afaceri în domeniul importului de echipamente, multe alte branduri de snow, surf, kite, în zona asta a funcționat inițial de pasiuni 100%. Pasiunile mele și ale prietenilor mei. Am deschis în 2003 magazinul H2O, magazinul de kite din Mamaia, anul următor plaja H2O; apoi, schiurile de pe pârtiile din Sinaia. Am declanșat explozia Kendama. Pe urmă m-am focusat pe pasiunea distribuției brand-urilor din domeniul electronic; branduri, care au ca și cultură, de asemenea pasiunile. Brandul cel mai de suflet cu care ne identificăm ca și cultură este Skullcandy, dar și cele ca Polaroid si DJI sunt cele care hrănesc pasiuni. Anul acesta sărbătorim majoratul și vom lansa un fel de 18 ani de H2O, filmul se va numi, îmi place să spun asta…. Dare to suck!               

(RC) – (0:07:55): Dare to suck! Frumos! Să nu fie dus în partea porno, dar în rest este foarte frumos!

(IT) – (0:07:59): Da! Păi, îndrăznim și chestia asta…..bineînțeles că s-ar putea să iasă o problemă, dar am zis: băi, noi suntem H2O ne permitem să Dare to suck! Chiar dacă…despre asta este brandul ăsta…nu este despre hai să fim cuminței și hai să fim politically correct și….Cine rezonează cu noi bine, cine nu, asta e! Să închidă televizorul!   

(RC) – (0:08:20): N-ai un brand dacă n-ai curajul să faci asta! Și oricum nu vei avea un brand puternic! Din păcate, văd din ce în ce mai multe branduri, care…cumva…parcă învață din politică cum să facă branding. Încearcă să mulțumească pe toată lumea și de fapt ajung un nume mediocru, care nu înseamnă absolut nimic și foarte mulți nu înțeleg faptul că….dacă vrei să fii iubit asta înseamnă că trebuie să accepți și faptul că vei fi și urât în egală măsură!   

(IT) – (0:08:51): O, da! Asta este!

(RC) – (0:08:52): Ăsta e echilibrul vieții, ăsta e echilibrul lumii! Cu cât vrei să fii mai iubit de unii, cu atât vei fi mai urât de alții și asta e realitatea vieții; n-ar trebui să încercăm să schimbăm asta, ci ce ar trebui să încercăm să facem este cu adevărat să mulțumim oamenii pe care vrem să-i mulțumim și în rest să mai practicăm ignoranța, stoicismul.   

(IT) – (0:09:16): Da! Trebuie să accepți lucrul ăsta! Mie mi-a fost foarte greu să accept! Sincer! Pentru că puneam foarte multă pasiune în tot ceea ce făceam! La concursuri! Era un efort imens să faci un concurs de snowboard. Să faci traseul ăla pe viscol…munceam enorm, dar din pasiune, după care, în egală măsură, cum ai spus tu, să ai și nemulțumiți, care aruncă cu pietre, care te înjură și nu înțelegeam de ce: băi, am făcut tot posibilul. Deci, lucram cu temperatură de foarte multe ori, mă și îmbolnăveam bineînțeles, dar continuam să lucrez și dădeam premii mari și încercam să fim imparțiali cu toată lumea, și ne înjura lumea; deci, era o dramă. Dar ușor, ușor m-am vaccinat și am început să accept și să mă focusez. Și depinde unde ai focusul: ai focusul pe ăia, ok, te cerți, te enervezi. Ai focusul pe cei fericiți, care vin și-ți strâng mâna și zic: băi, felicitări, m-am simțit extraordinar!  Te încarci suficient pentru următorul eveniment. 

(RC) – (0:10:16): Exact! Dar cumva noi avem în noi…poate și în societate…nu știu exact de unde vine, să dăm mult mai multă atenție oamenilor care nu ne plac sau care ne critică decât oamenilor care ne iubesc și ne susțin. Dăm mult mai mult, de exemplu, văd în compania asta, se oferă mult mai mult timp unui angajat, care tot găsește nod în papură decât unuia care iubește brandul și vrea să tot încerce și este cu da în față, nu cu nu în față și același lucru de exemplu, se întâmplă în familie. Se dă mult mai puțină atenție membrilor familiei care pur și simplu sunt pozitivi cu privire la ceea ce faci și cum faci și cum ești și se dă mult mai multă atenție celor care critică lucrul ăla. Nu e foarte sănătos! Cumva așa ne-am învățat să…să facem…și unul dintre cele mai bune lucruri pe care le putem face pentru viața noastră este ca, conștientă să dăm atenție, majoritatea atenției oamenilor care iubesc ceea ce facem noi și puțină atenție celorlalți.      

(IT) – (0:11:31): Așa e! Aici e problemă de focus! Unde-ți pui focusul acolo vei crește. Pui focus pe pozitiv, crești pozitiv, construiești! Pui focusul pe negativ: te lupți, te cerți, distrugi și așa mai departe! E atât de simplu! Dar bine, am învățat greu lucrul ăsta. Dar l-am învățat de ceva timp și de-asta am și crescut atât afacerile mele; pentru că focusul a fost pe creștere și nu pe a mă lupta cu concurența sau cu hackeri. Mi-am văzut de creștere și am ajuns unde am ajuns. E foarte simplu! Deci e o opțiune, e o alegere! Da și de ce acordăm atâta importanță celor care ne critică? Pentru că ținem la propria imagine. Dar când știi că…băi, imaginea mea este curată, fac tot ce pot pentru imaginea mea. Ok! Nu mai acorzi atenție. Da…uite vezi asta face…. 

(RC) – (0:12:18): Știi și asta cu imagine ta. Imaginea ta în fața cui? Pentru că din păcate, se vorbește despre a avea un brand sau despre a avea o imagine: și personală și în business și așa mai departe. Dar mi se pare că nu se pune un lucru important acolo: să am un brand în fața cui? Și să am o imagine în fața cui? Pentru că nu poți să ai o imagine în fața tuturor;  nu poți să ai un brand în fața tuturor! Poți să ai o imagine în fața unora și atunci vei fi mereu mulțumit și împlinit cu ceea ce faci sau vrei să ai o imagine așa zisă bună în fața tuturor și vei fi mereu nemulțumit cu ceea ce faci. Important aici e să zicem: vreau să am o imagine pentru că e important, pentru multe lucruri e important să avem imaginea aia pe care ne-o dorim, dar să adăugăm acest mic lucru după: o imagine în fața cui? Pentru că pe mine puțin mă interesează că-mi vine un student sau un antreprenor care abia a început și-mi zice: băi, dar cât de multe știi! Nu mă…cum să zic? Nu mă încălzește cu absolut nimic! Imaginea ta vrei să fie în fața cui? Adică, pe cine vrei cu adevărat să mulțumești?    

(IT) – (0:13:36): Corect! Corect! Îți alegi target-ul și te focusezi pe target-ul ăla și cum faci să-l faci fericit, că da, nu poți să-i mulțumești pe toți. Noi am făcut multe alegeri! Uite…chiar și cu plaja…în scurt timp…acum câțiva ani, a trebuit să alegem între niște target-uri. Și am ales! Și am pierdut o parte din…cor să zicem, dar în fine am vrut totuși ceva mai multă curățenie acolo…..În fine…nu vreau să dezvolt…dar subliniez exact ce zici tu! Alegeți către cine vrei să faci imagine și asta e! Îți asumi că ceilalți vor arunca cu pietre! Aia e!  Nu poți să mulțumești pe toată lumea! 

(RC) – (0:14:18): Ba nu! Poți să mulțumești pe toată lumea dintr-un anumit segment! Asta încercam să-ți zic! Că poți să faci asta, dar atâta timp cât poți să mulțumești pe unii dintre-un anumit segment! Și dacă aia e lumea în care tu trăiești, vei trăi într-o lume frumoasă!   

(IT) – (0:14:36): Da! Da! Așa este și uite asta înseamnă și H2O și, uite plaja H2O înseamnă exact asta! O lume foarte frumoasă! Asta ne definește! Pentru că am ales! Am ales target-ul!  

(RC) – (0:14:50): Mie îmi place că mi se zice, apropo de asta, mi se zice, constant, în anumite postări care se fac pe Facebook, cu fundamentul zilei și cu alte quote-uri, mi se zice: da, poate asta e adevărat în lumea ta Răzvane! Și de fiecare dată, sentimentul meu este, da! 

(IT) – (0:15:12): Dar asta și aleg! Aleg să trăiesc într-o bulă! Eu nu vreau să trăiesc în toată România! Trăiesc în bula mea! 

(RC) – (0:15:20):Exact! Cică asta e adevărat că nu știu…oamenii de fiecare dată sunt…când eu zic….când delegi…ok…delegi responsabilitatea omului, omul e 100% la 100% responsabil de lucrul ăla, nu trebuie să vină să te bată la cap cu ce are el de făcut, trebuie să se managerieze singuri. Și normal! Apar și zic: asta poate e adevărat în lumea ta, Răzvane! Zic: bă, în business-urile în care eu sunt implicat și în businessurile mele este adevărat! Cam atâta contează! 

(IT) – (0:15:50): Corect! Așa este!

(RC) – (0:15:52): Dar pot să vând niște bilete să vii și tu în lumea mea! 

(IT) – (0:15:58): Și la noi e deschis! E deschisă…plaja e deschisă celor care vor să vină în lumea noastră și or să găsească o lume frumoasă, în care ne place să facem business! Și da, ne întoarcem la subiectul discuției: cum facem să funcționăm, să facem niște businessuri, în pasiunile noastre, în lumea noastră, în domeniul nostru, dar să facem și bani? Bine, eu am făcut asta! Dar aș vrea pentru ceilalți! Pentru tinerii idealiști, pentru cei care vor să renunțe la joburile lor triste? Cum să facă pentru că e greu! De multe ori când vrei să faci un business în pasiunea ta, păi, s-ar putea ca lumea să nu aibă nevoie de servicii tale, sau venitul să fie atât de mic încât să nu prea poți să faci un business acolo! Nu mai zic de probleme: de cash flow, de probleme de început și așa mai departe! Ălea, hai că te trăinuiești puțin și le rezolvi! Dar cum faci să…deci, am în jurul meu tot felul de oameni…., deci, vin la mine: aș vrea să fac nu știu ce…Dar e nevoie de asta? Păi nu știu, dar e atât de tare și e mișto! Nu vreau să-i descurajez, dar aș vrea să-i încurajez: băi, urmează-ți pasiunea, fă ceva, dar știi cum mă văd pe mine și cât de greu a fost la început și că nu faci bani în primii ani și trebuie să ai o sursă de venit; fie că ești angajat, fie că-ți faci alt business, o covrigărie din care să faci bani să susții business-ul celălalt, nu știu cum îi poți ajuta pe oamenii ăștia care vor să facă un business din pasiune?     

(RC) – (0:17:19): Odată mi se pare că….un lucru înțeles greșit este faptul că un business sau niște așteptări nerealiste sunt faptul că un business făcut din pasiune, înseamnă un business ușor! Ceea ce nu este adevărat! Faptul că fac un business din pasiune doar ceea ce mi se întâmplă este faptul că-mi bat capul cu probleme care îmi plac! Asta nu înseamnă că sunt probleme ușoare sau că sunt probleme mici! Doar că eu asta cred că este secretul fericirii! Nu este să nu ai probleme! Este să îți bați capul cu probleme care te pasionează! Nefericirea, din perspectiva mea atuncea apare! Nu când apar probleme, nu atuncea apare nefericirea, ci nefericirea apare atuncea când apar probleme de cere nu ești deloc pasionat să le rezolvi! Pentru că dacă mie îmi dai să rezolv probleme de micro-management, pentru mine este o chestie foarte nefericită pentru că nu pasionează absolut deloc! Nu vreau să fac micro-management, nu mă interesează să fac asta! Nu îmi hrănește nicio pasiune! Însă,….mă pasionează la maxim să am un business frumos și oameni mișto și responsabili pe fiecare lucru important și apoi hai să vedem cum putem să realizăm împreună lucruri mai mari de 50, 100 de ori decât am putea de unii singuri. Asta e unul din lucruri! Unul din lucruri e că: nu te aștepta să fie ușor! Așteaptă-te să fie frumos, dar nu te aștepta să fie ușor! 2. Pentru mulți, eu nu cred că antreprenoriatul este calea! Pentru că…ai nevoie de o anumită structură…și ai nevoie să… totuși să….ai ceva pasiune pentru business! În afară de pasiunea ta! În….să zicem pasiunea ta e snowboardul, dar ai nevoie și de pasiune pentru business dacă vrei să faci un business din snowboard! Pentru că mulți așa ajung să se distrugă pe ei, prin faptul că, eu am o pasiune pentru snowboard, să zicem și acuma fac un business din asta și va fi frumos, dar, jumate din partea aia este…trebuie să fie pasiunea pentru business! Ideea este o ai sau n-o ai! Ți-o creezi sau nu ți-o creezi…acea pasiune pentru business! Cred că pentru foarte mulți…eu îi văd mult mai mult…deși urăsc termenul de intraprenor, dar mi se pare că gândesc foarte limitativ! În sensul că nu trebuie să-ți faci un business ca să-ți trăiești acea….acea pasiune! De exemplu, pot să am pasiunea respectivă și apoi să gândesc niște proiecte care aș putea să le fac bazat pe pasiunea respectivă și apoi să mă duc să vând acele proiecte către alte businessuri! Fie că vând proiectul ăla ca eu să intru în businessul ăla ca și angajat sau ca și manager și să dezvolt acel proiect, fie că îl vând ca extern și atunci…apropo, asta nu mă face antreprenor; sunt un freelancer și ar trebui să înțelegem diferența dintre antreprenoriat și freelancing. În antreprenoriat, noi facem lucrurile prin alții; nu noi le facem, ci le facem prin alții; treaba noastră este să găsim acel amalgam și să dăm direcția altor oameni; freelancingul, însă este făcut prin faptul că eu implementez! Eu fac! Și asta-i diferența dintre antreprenoriat și freelancimg! Nu faptul că vând către cineva, gata, automat sunt…am devenit antreprenor! Și cred că pentru mulți din această categorie, care au o pasiune pentru ceva și ori nu se mai simt satisfăcuți sau mulțumiți sau împliniți în jobul în care sunt, ori, pur și simplu n-au avut un alt job, dar vor să aibă o carieră pentru o anumită pasiune, poți foarte bine să vinzi aceste proiecte către businessuri. Și apropo de asta, unul dintre lucrurile pe care vreau să le fac în mai multe companii în care sunt…sunt implicat…este o modalitate diferită de recrutare. Și este pentru prima oară când dau modalitatea asta diferită de recrutare. Nu pot să dau cifre de: uite atât de bine merge! Vom vedea după ce am implementat-o în destule companii cât de bine merge! Dar intuiția îmi spune că va fi foarte interesant: și anume, pentru niște companii, vom face niște video-ruri în care prezentăm compania: uite ce facem, ce este important pentru noi, unde ne dezvoltăm și așa mai departe. Eu nu am problemele de genul ăsta, că, aoleu, mă vede concurența și așa mai departe! Dacă concurența chiar vrea informațiile ălea, le află! Nu-ți fă probleme! Dar spun cultura; unde vrem să mergem; ce este important, ce proiecte avem și lucruri de genul ăsta! După care, la final, în loc să spun: uite, căutăm un om care să se ocupe de partea, recrutăm un om care să se ocupe de obiectivele ăstea, recrutăm un om care să se ocupe de obiectivele ăstea, o fac invers și zic: spune-ne tu ce-ai putea să faci la noi și găsește-ți tu rolul, propune-ne tu! Ce-ai putea să faci la noi?! Fă-ți tu jobul și dacă noi îl vedem de valoare și poți să ni-l vinzi, atunci îți dăm jobul, îți creăm acel job!             

(IT) – (0:22:36): Nu-ți imaginezi! Exact asta este și noua abordare a noastră! Deci, uite, îți dau un exemplu: ni se întoarce acum un manager în firmă și exact în punctul ăsta sunt cu el: ce poți să faci pentru firmă? Alegeți tu! Că o cunoaște foarte bine! Zi-mi ce poți să faci, ce obiective, ce task-uri alegi, dar care să le faci! Să le faci bine! Așa este! Nu mai merge acum: hai că ăsta-i postul, ăsta-i fișa postului! Că oamenii ăia nu-ți lucrează mulțumiți! N-au competențe…nu performează! De ce să-i dai: băi, nene asta-i fișa postului! Nu spargem postul ăla și toate acele taskuri le asignăm oamenilor competenți! Am mai vorbit noi de Gallup! Le faci un test Gallup! Mai sunt și alte și alte teste, și așa mai departe….și zic: băi, pe ce are omul ăsta competențe? Pe ce zone? Pe comunicare, pe strategie, pe…bun! Ce taskuri avem noi pe strategie sau pe comunicare? Păi, în zona de marketing avem și la Sales niște aia, aia…bun! Poți să preiei asta, asta și asta, care ți se potrivesc ție? Conform structurii tale, competențelor dobândite sau înnăscute, uite te potrivești cu astea! Acum, vrei să fii manager de Havana Marketing… Aici am o problemă: nu știu cum să definesc posturile; că toți vor să fie manageri, dar băi, manager pe taskurile aste; trebuie găsită o formulă; nu știu…..      

(RC) – (0:23:55): Acolo trebuie să fii creativ la denumirea posturilor pentru că să nu uităm: numele ălea, de fapt nu înseamnă nimic! 

(IT) – (0:23:02): Pentru ei înseamnă! 

(RC) – (0:23:03): Știu! Dar zic…nu înseamnă nimic în sens de businessul va merge mai bine dacă pe unul îl cheamă director de marketing sau îl cheamă director de băgat pe gât produse la clienți. Dacă omul iubește mai mult: director de băgat produse pe gât la clienți, poate să se numească așa! Nu face nicio diferență, știi! Cumva titlurile pot foarte bine să fie alese de oameni sau noi să fim creativi în cum le numim astfel încât oamenii să se simtă împliniți prin titlul pe care și-l acordă.   

(IT) – (0:24:39): Dar uite, iar, chiar să schimb titlurile și să zic: băi, n-aveți voie să vă mai puneți titluri din astea clasice, le spui altceva; nu știu, marketing hero; habar n-am….   

(RC) – (0:24:48): Da…de exemplu, în TBF primim constant feedbackuri…de…cât de mișto e titlul oamenilor care răspund la emailuri pentru că scrie acolo: responsabil cu fericirea clienților în loc de…Customer Service.

(IT) – (0:25:03): da! Foarte tare! Știu! Așa e! Și mie mi-a plăcut denumirea asta! Da, eu în ultimii ani, efectiv i-am lăsat e ei să-și pună ce titluri au vrut în semnătură. De multe ori vedeam pe urmă. Mă uitam, vedeam semnătura, și ziceam, ia uite și-a pus….habar n-am ce și-a pus….Foarte bine! Dacă aia îl face fericit! E greșit că știu că ei au nevoie de o ierarhie și trebuie de la Junior, Junior, Seniorului, Seniorul Seniorului, știi? Adică….. În fine! Sunt ierarhii ăstea care funcționează, dar nu am putut să urmăresc chestia asta…mă transformam totuși într-o multinațională și nu am vrut! În teorie, știu că așa trebuie! În practică n-am făcut asta! Da! Și i-am lăsat să-și aleagă singuri…. 

(RC) – (0:25:46): Am senzația că…cumva vrei să se pari cele 2 lumi….Dar cele două lumi nu sunt de separat! Sunt de adus împreună! Sunt beneficii enorme în multe chestii din corporații și sunt la fel de multe dezavantaje! Și la fel de bine ai și în Start-Up-uri și în organizațiile ăstea mult mai dinamice, ai anumite beneficii în a te organiza așa, dar ai și foarte multe dezavantaje. Ideea nu este să spui: aia e bună, aia nu e bună! Ci, să le combini astfel încât să fie perfect pentru rezultatul pe care vrei să-l realizezi! Pentru că mulți mă întreabă care e cea mai bună structură de organizare a unui business? Nu există! Nu există chestia asta! O fac pentru businessul ăla! Creez o structură pentru tipul ăla de business, după ce mi-am dat seama care sunt punctele critice; care sunt cele mai importante lucruri care trebuie dezvoltate în businessul ăla pentru a crește, care-i direcția! Și atunci, iau modalități de organizare și le mapez pe obiective; pe ce mă interesează, de fapt, să realizez! Singurul lucru care rămâne fundamental în orice business pentru mine, sunt obiectivele! Pentru că obiectivele dau direcție; obiectivele sunt măsurabile, obiectivele duc la responsabilitate clară, cu ce se ocupă fiecare; ce e important pentru ei! Asta rămâne fundamental la orice business! Și asta e de fapt pentru majoritatea; sunt organizări hibride! Am businessuri în care, o parte din afacere este organizată corporatist! Pe organigrama, trepte, toată povestea. Pentru ca aia trebuie acolo; în bucata aia de producție; dar nu să iau, de exemplu, aia de producție, organizarea din producție și s-o duc în echipa să zicem de 30 de oameni de marketări. Pentru că dacă fac asta distrug mult prea multe. Am business-uri în care, de exemplu, echipa de marketing este separată în 2: am echipa de marketing de R& D și echipa de marketing de operațiuni. Echipa de marketing de operațiuni este organizată corporatist, cu levele, cu toată organigrama necesară și echipa de R& D este organizată ca un Start-Up. Și asta pentru că….cumva, scopul, obiectivele îmi dictează care e cea mai bună modalitate de organizare acolo. Nu, toată compania trebuie acuma să se organizeze descentralizat sau toată compania trebuie acuma să lucreze pe organigramă. Pentru că nu funcționează, dar avem nevoia asta; apropo de chestia asta; avem nevoia asta să tot zicem: aia e bună, aia nu e bună. Și în viață avem chestia asta: dieta asta e bună, dieta aia, ailaltă nu e bună; nu există!

 (IT) – (0:28:31): Da! Aici, cred că intervine extrem de bine rolul unui trainer sau unui consultant de business sau care cunoaște șapte feluri de a organiza o firma, și adaptează la obiectivele și nevoile tale. 

(RC) – (0:28:47): Dar știi care e problema cu ei? Problema cu ei este că de obicei își definesc rolul bazat pe o anumită tehnică pe care ei o iubesc. Foarte puțini sunt care cunosc beneficiile și dezavantajele să zicem la 5 modalități de organizare și apoi hai să le împletim astfel încât să fie cel mai bine pentru businessul asta și să crească cel mai rapid. Nu fac asta! Sunt consultanți care sunt îndrăgostiți de modalitatea Agile sau sunt consultanți care sunt îndrăgostiți de modalitatea descentralizată; sunt consultanți care sunt îndrăgostiți de modalitatea corporatistă; cumva….știi cum e aia? Când ai un ciocan în mâna totul e cui! Cam așa reacționează, știi? Se îndrăgostesc de anumite tehnici ceea ce pe mine sincer, mă scoate din sărite pentru că asta e și una din marile mele probleme, apropo cu marii guru de pe internet de business și așa mai departe. Ei au niște ciocane și…. că a funcționat aia în businessul lor de a vinde bullshit-uri online, acuma va funcționa în toate celelalte business-uri. Și că lui i-a funcționat blogul, se duc la un business de producție ic: trebuie să-ți faci blog! N-are niciun sens în businessul respectiv, știi? Dar asta e ceea ce se întâmpla: am un ciocan în mâna, totul pare cui! De-asta eu am numit TBF, The Basic Fundamentals, pentru că îmi place să lucrez cu fundamentele; fundamentele nu se schimbă. Modalitatea de organizare este un mijloc; nu este un fundament; nu este ceva ca și scop într-un anumit business;  și atunci ar trebui privit așa. Mulți își fac din modalitatea de organizare un scop…. sau din multe alte lucruri care ar trebui sa fie mijloace: de exemplu, din tehnologie ajung să-și facă un scop. Scopul lor este să aibă un ERP. Pai, stai puțin, că tu s-ar putea să nu ai nevoie de ERP, s-ar putea să ai nevoie de cu totul altceva, care să servească scopului tău de a crește compania sau de a te dezvolta în 10 țări sau de a te duce în cinci orașe. Și, vezi iau o tehnologie, care ar trebui să fie un mijloc care să servească unui scop și o transforma în scop, iar în momentul în care o transformi în scop, lucrul ăla ajunge să te conducă.

(IT) – (0:30:59): O, da! Dar spune-i asta unui tânăr care vrea să devină antreprenor că noi după 25 de ani de business căutăm permanent forme de organizare, tehnologii și așa mai departe care să se potrivească businessul nostru și nu reușim tot timpul, cum sa reușească un om care abia începe? 

(RC) – (0:31:17): Pai, mi se pare ca vrei să pui pașii cumva… vrei sa pui căruța în fața boilor! Întâi trebuie să începi după aia…..

(IT) – (0:31:25): Ei vor să facă asta! 

(RC) – (0:31:25): De-aia nu sunt antreprenori, apropo de asta! Ăsta nu-i comportament antreprenorial. Comportamentul antreprenorial este…. habar n-am cum s-o fac, dar m-apuc s-o fac! E idiot! E puțin…. cum să zic…. că dacă stai să te uiți din exterior, antreprenorii par puțin tâmpiți! Pentru că nu știi cum să faci! Pornești un business și habar n-ai cum să faci, dar te-apuci și-l faci! 

(IT) – (0:31:48): Asta o să vorbim în partea a doua. Că asta am făcut și noi acum 6 luni! 

(RC) – (0:31:53): Și ăsta e spiritul antreprenorial! Și ăsta nu cred că este un lucru pe care poți să-l predai! La fel cum nu poți să predai umorul! Pot să predau tehnici; pot să explic cum altcineva este haios, dar nu pot să-ți predau ție să fii haios! Și la fel este…. pot să-ți explic tehnici antreprenoriale, dar nu pot să-ți predau spiritul antreprenorial! 

(IT) – (0:32:18): Și atunci soluția e mai bună de a fi intraprenor?

(RC) – (0:32:22): Pentru majoritatea da! Și să nu se mai gândească că sunt pur și simplu angajații unei singure companii! 

(IT) – (0:32:30): Da! Ei vor libertatea, în primul rând De-aia vor să se ducă în antreprenoriat pentru că își caută libertatea, pe care nu o găsesc ca și angajat și atunci cred că, într-adevăr ar trebui să fie o struțo-cămila! Bai nu ești nici antreprenor, dar nici angajat! Hai să definim mai bine rolul ăsta și să înțeleagă mai bine, că poate e o soluție mult mai bună pentru ei decât să se arunce cu capul înainte din dorința asta de libertate și să se lovească de-un zid așa puternic…. 

(RC) – (0:32:55): Uite, hai să luăm câteva exemple din companii… da? Să zicem uite….în TBF: pai, dacă tu vii și îmi spui, bai, uite am o idee pe care eu pot s-o implementez de a face Master Mind-uri gratuite pentru oamenii din comunitatea TBF în care oamenii să se adune câte 5-6 timp de 3 luni de zile și să lucreze împreuna la un singur scop: de exemplu, să-și facă proceduri în business sau să facă nu știu ce….. și eu aș putea să organizez chestia asta și uite beneficiile pentru TBF. Eu mâine aș semna cu tine și as zice: Go and do it! Hai să stabilim niște obiective pe chestia asta ca să am și eu măsurătoare și control; tu-ți pui targetele ca să fie lucrurile clare; Go and do it! Este ca și cum ar fi business-ul tău! Numai că, clientul tău sunt eu! Dar nu intri în partea aia de antreprenoriat, unde stai să definești structuri de business, stai să gândești cum intra banii, cum ies banii, cum nu știu ce, ci rămâi pur pe pasiunea ta! La fel în DAbo, să zicem…. în DAbo Doner, păi, să-mi vină mie un om și să-mi zică: bai, aș putea să fac un concurs cu toți angajații, cu toți oamenii care lucrează pe linie și fac donnere și fac Sandwich-uri și taie salate și așa mai departe, să fac niște concursuri de abilități și să vedem…. oamenii sa concureze: care taie cel mai repede chifla; care e cel mai precis în gramaje, care nu știu ce. Mâine semnez cu tine și tiu-l faci. Dacă aia e pasiunea ta să organizezi astfel de concursuri, atunci tu mulezi acea pasiune a ta pe ceva ce eu am nevoie în businessul meu. Și-atunci normal că-ți voi da proiectul. Și eu voi beneficia apoi de proiectul ăla și tu rămâi în pasiunea ta și nu intri în mațele unui business, unde de cele mai multe ori dispare toată pasiunea, pentru că tu nu ai pasiune pentru business; tu ai pasiune pentru concurs sau pentru snowboard sau pentru eveniment.    

(IT) – (0:34:52): Așa e! Și descoperi că 90% din timp nu faci snowboard ci faci…te duci la contabilă, faci acte, vezi cu banii, cu circa financiară, cu angajații, cu spațiul comercial, cu toate alea. Și ai o, nu știu o scoală de snowboard sau un magazin de snowboard, dar atingi snowboardul doar când îl vinzi clientului.  

(RC) – (0:35:15): Sau la Izotec. La Izotec, de exemplu, facem tâmplărie PVC. Vino și zi-mi că vrei să facem un show TV prin care folosești tâmplăria PVC ca suport, ca ceva sau vino și spune-mi: băi, uite, eu am o pasiune să construiesc pase pasive și vreau să gândesc o casă pasivă, care este făcută doar din PVC-uri și este doar sticlă, și apoi să vindem case la cheie. Vino și arată-mi pasiunea ta și cum se potrivește în businessul meu și cum pot să-mi ajuți businessul. De asta, îmi și schimb modalitatea de recrutare. Asta nu înseamnă că, din nou, modalitatea asta care am zis-o de recrutare, în care spun: ăsta i businessul, asta facem, asta e ceea ce e important, acuma vino tu și spune-ne ce poți să faci pentru businessul ăsta și-ți facem un rol acolo. Nu este singura modalitate de recrutare pentru că ai nevoie și de cea clasică, în care pur și simplu am nevoie de a numite obiective să fie atinse și caut o persoană care să poată să facă lucrul ăla. Și atunci rămâne și modalitatea clasică, dar asta este ceva lângă; ceva care să întregească un business. Ceva care să aducă acele lucruri la care nu s-ar fi ajuns niciodată, pentru că, sincer la multe dintre ele nici măcar nu ajungi să te gândești. Nu te gândești că poate să fie un om care e pasionat de pictură, și care poate să vină în TBF, de exemplu, și să zică: uite, băi, știi ce vreau eu să fac? Vreau să iau citatele ălea foarte mișto, care ar trebui să fie în businessuri, să-și aducă aminte de fundamente și vreau să le pictez încât să fie, să fie ca niște opere de artă și oamenii să poată să și le așeze! Și așa își și aduc aminte de fundamente, dar și arată frumos!    

(IT) – (0:37:05): Și unde vezi tu partea asta de salarizare? Dar nu de plată…știi că nu mai partea asta de timp….da, măi lucrez o lună la proiect și pe lună eu dau 1500 de euro în mod normal la un manager care ar face chestia asta…dar poate….proiectul ăla valorează mai mult decât salariul de 1500 de euro, dar cum evaluezi, cum faci să fie fair, faci să fie win-win? Nici eu să nu plătesc foarte mult….

(RC) – (0:37:29): Ai zis 2 cuvinte care sunt foarte diferite! Să fie fair și să fie win-win! Win-win nu înseamnă fair! Și ce recomand oamenilor este să nu mai meargă spre direcția de fair pentru că nu știm ce este! Nu știm ce este corect! Nu putem să măsurăm, nu putem…. de multe ori modalitățile de măsurare a muncii unei persoane sunt foarte incorecte, deși sunt luate de toate companiile mari și toate corporațiile…de genul: dacă tu faci o muncă o muncă de call center sau nu știu, să zicem ești recepționistă, atunci munca de recepționistă e plătită cu 2500 de lei sau cât dracu e plătită, da? Dar, eu pot să am omul ăsta la recepție care să-mi vină cu un talent, care talentul acestei persoane îmi face ca clienții să-mi cumpere de 3 ori mai mult sau să se întoarcă de 2 ori mai des! Și-atunci mă duc și-i plătesc corect, când, de fapt, este foarte incorect față de ei! Focusează-te să fie win-win! Și win-win este mult despre percepție! Este o negociere! Este mult despre percepție! Nu încerca să mai fi corect! Este o negociere în care tu vii și spui: bă, pentru mine, ce mi-ai propus tu aici, pentru mine, chestia asta mă simt happy să plătesc atât! Tu te simți happy să fii plătit cu atât?      

(IT) – (0:38:51): Da! Cred că e cel mai fair…m-am tot gândit la tot felul de sisteme…de…dar, până la urmă, nu poți să aplici un sistem la 100 000 de domenii și de joburi și de taskuri….și de proiecte și de…nu ai cum! N-ai cum! Da! Cred că până la urmă ajungem tot la o negociere directă, în care, da te asiguri că-l vezi pe omul ăla că e fericit! Că-l vezi! Îl citești, dacă îi propui! E ok…sau zice…da….sunt fericit! 

(RC) – (0:38:18): Și-atunci e pur și simplu…asta nu înseamnă că trebuie să fac proiectul cu tine! Bă, da-l iau ca business, în ceea ce tu mi-ai propus, pentru mine valorează atât! Și cu asta sunt happy! Dacă și tu poți să fii happy cu asta, bine! Dacă nu poți să fii, poți să mergi la o altă companie să încerci să-ți vinzi proiectul…sau să mai faci niște compromisuri! Compromisurile nu sunt rele! Sunt oameni, de exemplu, care vin fericiți la TBF și zic: lasă-mă să lucrez pentru tine 6 luni gratuit! Și-i vezi că sunt fericiți! Lasă-mă să-ți demonstrez asta și după aia cu siguranță, vom putea să face ceva! 

(IT) – (0:39:53): Da! Văd altfel compromisul! Altul ar zice: sunt sclav să vin să muncesc gratis? Corect! Fiecare are altă percepție! 

(RC) – (0:40:00): Dar trebuie mult mai deschisă partea asta de a recruta oameni prin prisma lor, prin ce cred ei că pot să facă pentru companie. Nu închisă! Pentru că cu ce s-au obișnuit companiile, este, din păcate, puțin fac și asta, ăia care o fac, o fac în interiorul companiei și zic,: uite cu ce idei ați venit voi! Dar asta înseamnă că ai acces la un pull de câțiva oameni cu expertiză și hobby-uri limitate! Când iei asta și-o promovezi în întreaga țară, ai acces la un număr nelimitat de oameni cu un număr nelimitat de hobby-uri și de pasiuni și de modalități de a vedea businessul!   

(IT) – (0:40:42): Da! Aicea mai am o problemă cu care mă confrunt! Pentru că eu acuma încerc să implementez de ceva timp o altă formă de salarizare! Eu nu…nu mai sunt de acord cu salarizarea pe oră! Nu mai suntem la fabrică să știi că pe oră scoți 7 piese și la 8 ore ai nu știu câte piese…bun nu mai…nu se mai potrivește în ziua de azi! Părerea mea…sau în domeniul meu…dar dacă ai fabrică poți să cheltuiești pe oameni la oră, dar eu nu mai vreau să-i plătesc la oră, la zi, la lună, la săptămână. Vreau să-i plătesc la obiective! La rezultate! La KPI-uri atinse peste un anumit nivel și asta mi se pare… părerea mea… bine…iar să cuvântul fair sau nu știu win-win… băi…tu poți…n-ai limită…poți să te duci în sus cât vrei sau în jos sau poți să lucrezi când vrei, de unde vrei, cât vrei și atât vei câștiga! Dar acuma mă lovesc de un alt aspect: băi, totuși oamenii vor…dar aș vrea totuși și o parte fixă, phai….cum să facem cu partea asta fixă? Cum o măsurăm? Pentru ce partea fixă? Pe lună! Deci, tot, știi la lună! Știi? Adică, păi….  

(RC) – (0:41:52): Știi care-i chestia…din nou încerci să pui căruța în fața calului! Nu vorbi de parte fixă până n-ați făcut un proiect, două împreună! Pentru că după ce-ați făcut un proiect, două împreună, poți să alegi ușor partea fixă! 

(IT) – (0:42:04): Și s-o raportez la ce, că eu asta nu vreau să raportez la lună! C-ar însemna un salariu fix pe lună!

(RC) – (0:42:10): Eu sunt foarte de acord cu tine! Și oamenii n-ar trebui plătiți la oră, ar trebui plătiți la valoarea pe care o aduc pe ora respectivă! Și atunci, când vrei să plătești un om lunar, de fapt, ce vrei de la persoana aia, vrei niște rezultate repetitive pe fiecare lună. Asta e ceea ce vrei! De exemplu, eu îmi recrutez un om de social media, da! Ce vreau de la persoana aia ca și rezultat repetitiv? Vreau x postări, da? Pentru că-mi place, pentru că-mi place cum face postările, vreau 90% răspuns la comentarii, vreau 1000 de followeri pe săptămână! Și eu vreau aceste rezultate repetitive! Eh, rezultatele ăstea repetitive, de fapt, întră în salariul ăla fix! Din asta e compus!    

(IT) – (0:42:55): Așa e! Exact! Poți să te raportezi la ăstea repetitive pentru bucata aia fixă! Cu toate că și pe ălea puteam să le încadrez în partea mobilă: la 1 000 de noi followeri pe lună, ai 1 000 de lei! Faci 900, ai 900 de lei! Simplu! Cum faci? Că tu vrei partea asta fixă: îți asumi 1 000 de followeri și nu faci? Dar tu vrei partea aia fixă, dar tu n-ai făcut 1 000!

(RC) – (0:43:18): E normal ca oamenii să mai eșueze și să mai supra-performeze! Adică, nu încerca să duci anumite lucruri la o linialitate! Că nu există linialitate! Nici în business, nici în viață! Sunt zile în care ți-e foarte ușor să te motivezi să faci sport; sunt zile în care ți-este foarte greu să te motivezi să faci sport!  

(IT) – (0:43:38): Dar ei nu văd când sub-performează, în schimb văd când supra-performează și atunci…..

(RC) – (0:43:43): Păi, ei nu văd pentru că ei nu au obiective stabilite clar și măsurabil! De aia nu văd! Și ăsta e și lucrul pe care îl scoatem acum: noua versiune de 40Q, și mult mai simplificată și ușor de făcut pentru că este pur și simplu management clar și ușor prin obiective! Asta-i tot! Dar ideea este, că…oamenii de ce ei nu văd? Ei nu văd pentru că modalitatea prin care li se delegă obiectivele este ciudată! Nu sunt niște obiective măsurabile! De exemplu, în noul soft, obiectivele sunt în felul următor: obiectivele, ele nu sunt măsurabile în sine! Obiectivul este ceva inspirațional: de genul: să devenim cei mai tari din industria noastră de PR sau să devenim mai vizibili pe social media, da? Și-acuma trebuie să definești ce înseamnă aia, pentru companie, pentru om, pentru oricine prin rezultate cheie! Rezultatele ăstea cheie, ele toate trebuie să fie măsurabile! Dar cum măsori obiectivul? Este ca tu să atingi obiectivul, trebuie să realizezi toate rezultatele cheie din interiorul unui obiectiv! Și atunci îți permite să clarifici mult mai bine ce înseamnă un obiectiv! Pentru că marea problemă cu obiectivele SMART este că sunt foarte unilaterale! De genul: să creștem vânzările de la 100 000 la 200 000 pe lună! Dar eu să cresc vânzările de la 100 000 la 200 000 pot s-o fac în 11 mii de feluri! Și eu nu-ti transmit prin obiectivul meu ce e important și ce nu e important! Pot să-ți distrug marja, în timp ce eu cresc vânzările, pot să nu mai vând produsele de brand, să zicem, care ne creează cumpărători repetitivi, pot să mai angajezi încă trei vânzători, lucru, care îmi duce productivitatea în cap. Și atunci prin a asigna mai multe rezultate cheie la ce înseamnă să atingi acel obiectiv, eu pot să definesc mult mai bine! De exemplu, dacă-ți pun ca obiectiv: hai să batem recordul la….la vânzări! Să avem cel mai bun trimestru de vânzări pe care l-am avut până acum! Cum definesc asta? Păi, 1. Trebuie să atingem cifra asta de vânzări! 2. Trebuie să fim peste marja asta! Să avem marja peste asta! 3. Trebuie să dăm premii ăstea la vânzători! 4. Trebuie să mai recrutăm încă 2 vânzători și 5. Trebuie să mai facem nu știu ce. Și atunci, în momentul în care toate astea sunt realizate, obiectivul este realizat! Și asta îți permite, când stabilești obiective să te gândești și la cifre; de exemplu, că un obiectiv, o să-l măsori, probabil, prin 2, 3 KPI-uri, dar și la acțiuni, proiecte care ar trebui implementate ca eu să consider că obiectivul ăla este realizat! Și atunci, după ce oamenii învață astfel de framework-uri, pot să-ți vină ei cu propuneri! La început va trebui să-i ajuți tu, dar după aia îți vin ei cu propuneri și zic: băi, pentru trimestrul următor eu aș vrea obiectivul ăsta, care se definește prin rezultatele ăstea cheie; vreau obiectivul ăsta, care se definește prin rezultatele ăstea cheie și vreau obiectivul ăsta, care se definește prin rezultatele ăstea cheie…și tu poți să vii să spui: îmi place obiectivul ăsta, dar aicea mai vreau rezultatul ăsta cheie pentru că vreau să mă asigur că nu se întâmplă ceva! Sau aicea mai vreau rezultatul ăsta cheie pentru că nu vreau să riscăm asta! Și în felul ăsta se lucrează! Iar tu, de exemplu, când ai un om care vrei să-l plătești, omul vrea un salariu fix! Și motivul pentru care vrea un salariu fix, vrea predictibilitate, da? de-asta vrea!                  

(IT) – (0:47:16): Siguranța!

(RC) – (0:47:17): Și-atunci, eu îi pun un obiectiv pe 3 luni de zile și omul să zicem…are de făcut, în 3 luni de zile, 3000 de followeri noi, da, trebuie să aducă în…pe pagina de Facebook. Asta-i permite ca într-o săptămână să fie puțin mai jos ca să recupereze în săptămâna viitoare, și așa mai departe. Adică îi permite să-și asume cu adevărat responsabilitatea, dar în același timp să țină cont de fluctuațiile inevitabile din viață! Și acuma: ai anumite obiective care sunt de nediscutat? Pentru că pentru aia ești plătit lunar și ai anumite obiective care au risc mai mare! De asta eu recomand companiilor să funcționeze pe două tipuri de obiective: și să facă un amalgam dintre ele; adică, undeva la 60%, 70%…să ai obiective cu grad de siguranță mare, adică să aibă peste 90% siguranță că se pot întâmpla, da? Că se pot realiza! Asta duce la predictibilitate în companie și de fapt, ăstea sunt și salariile tale fixe! Iar, apoi, unde la 30, 40% să fie obiective nerezonabile! Obiective cu șanse mai mici de 50% să fie realizabile! Pentru că asta duce la inovație!   

(IT) – (0:48:36): da…aș fi vrut procentul să fie invers! Da…într-adevăr…poate ești nesigur…dar nu înseamnă că obiectivele ălea sunt de nerealizat sau nu poți să realizezi 50% să-ți iei 50% din bani….

(RC) – (0:48:46): E bine niciodată să nu dai…să nu dai oamenilor dacă reușesc 50% din obiective, îți iei 50% din bani! Ori realizezi obiectivul, ori nu! Nu prea ajută! Crede-mă că nu prea ajută! Ori realizezi obiectivul, ori nu! Dar vrei ca obiectivele ălea undeva la 30% din ele, mă, chiar să fie nerezonabile! Să împingă omul să gândească outside the box! Să împingă omul să găsească soluții care nu le-ar fi găsit altfel! Și acuma, pot să vină și să zică oamenii: băi, dar asta nu stresează angajații? Nu stresează oamenii care lucrează în companie? Și ideea este așa: că, dacă sunt pe pasiunile lor, nu-i stresează! 

(IT) – (0:49:22): Și dacă n-are o pondere mare! Dacă are o pondere doar de 30% nu-i stresează! E un challenge…. 

(RC) – (0:49:27): Exact! Și dacă are pondere…dacă are destulă parte să fie cât de cât predictibilă, asta nu înseamnă că trebuie să fie obiective mici, apropo, cele predictibile, ci doar să fie predictibile! Adică, în mod normal în businessul nostru, putem să creștem vânzările în trimestrul ăsta cu 30%. Adică, nu e ceva ce reinventăm! E o chestie normală care trebuie să se întâmple în companii!   

(IT) – (0:49:50): Da! Așa este! Nu faci, e o problemă! E o problemă majoră dacă nu crești cu 30%! 

(RC) – (0:49:54): Exact! Dar apoi vin cu un obiectiv și zic: băi, în obiectivul ăsta vreau să schimbăm modul în care facem livrări și asta îl definesc prin faptul că vreau să înjumătățim costurile de livrare! Lucru care este aproape spre imposibil! Dar, în momentul în care chestia aia este aproape spre imposibil, dar totuși, am claritatea aduse de rezultate cheie la ce ar trebui să realizez, o să văd inovații create acolo.  

(IT) – (0:50:24): Da! Și atunci ai și satisfacție, profesională, că ai realizat ceva cu adevărat important, nu munca ta de rutină!

(RC) – (0:50:30): Și apropo, aici trebuie să ai mare grijă la…ăsta e un lucru pe care….din păcate, trebuie să-l repet foarte mult: și cu managerii mei și cu companii în care sunt partener…și cu….în multe contexte! Una dintre greșelile pe care le fac antreprenorii foarte des este că fură victoria propriilor angajați! Și mă scoate din minți chestia asta! Și modalitatea prin care o fură este prin cea mai bună intenție și anume: dau feedbackuri și dau soluții! Foarte mulți…foarte mulți oameni ajung să nu se bucure de propriile or victorii! Pentru că s-au dus la antreprenor sau la CEO sau nu știu unde și au cerut feedback, de genul: crezi că ar fi mai bine să fac așa sau așa? În momentul în care tu ai dat feedbackul și zici cred că ar fi mai bine să faci așa, omul ăla, odată ia chestia aia ca și cum tu ți-ai asumat decizia, nu mai e decizia lui și 2. Dacă a fost decizia corectă ți-o pun din nou ție; că tu ai venit cu lucrul ăla. Același lucru se întâmplă cu a veni tu cu soluții în problemele lor.   

(IT) – (0:51:40): Răzvan, dar e atât de greu să nu faci asta! Că e businessul tău și tu când vezi că omul ăla n-are soluții și tu ai soluția în buzunar, na, nu poți să nu i-o dai! Eu unul nu pot! Știu ce zici și sunt total de acord, dar nu pot! Nu pot să fac asta! Pentru mine unele soluții sunt atât de simple….și-i văd că se strofoacă…băi, cum să fac…cum…nu pot să nu i-o dau și hai să-i dăm drumul la treabă, și dă-i drumul! Fă așa și hai! 

(RC) – (0:52:06):Vezi? Dar tu acolo, nu doar că i-ai furat victoria, dar i-ai furat și lecția! Și bucata lui de creștere! 

(IT) – (0:52:14): Știu…ai dreptate…dar știi, totuși mie-mi pasă mai mult de businessul meu decât de creșterea lui: Știi ce? Creșterea lui sunt traininguri, sunt cursuri….. 

(RC) – (0:52:25): Nu! Asta e greșeala! Nu sunt ălea, să știi! Acolo-i vorba de informație nouă, nu de creștere! Sunt foarte diferite! Informația nouă cu creșterea! Sunt al dracului de diferite!  

(IT) – (0:52:36): Și ei au așteptarea asta de la tine! Că vin să învețe, practic! Vin să capete experiență, bine, oricum nu sunt de acord cu asta, că în fine, noi nu suntem școala, suntem o firmă; trebuie să vii să prestezi un serviciu, nu să vii să înveți; du-te la școală să înveți, dar au așteptarea asta: să-i înveți! 

(RC) – (0:52:52): Modalitatea prin care schimbi asta este să muți responsabilitatea de învățare la ei! Prin a le da buget!

(IT) – (0:53:00): Da! Bun!  

(RC) – (0:53:02): Trebuie să schimbăm faptul că noi îi învățăm! Noi nu-i învățăm! Ei învață!

(IT) – (0:53:08): Au acces pe platforme! Au abonament pe platforme și nu fac traininguri! 

(RC) – (0:53:12): Păi normal! Este ceva ce li s-a dat! Nu este ceva ce și-au ales pentru că nu încerca să…

(IT) – (0:53:19): Platforma este cu N traininguri! Își aleg ei ce traininguri să facă de acolo!

(RC) – (0:53:25): Na, tu dă-le buget! E din nou….mă, învățarea nu este un scop în sine și n-ar trebui să fie niciodată! Învățarea este un mijloc de a atinge anumite obiective de care chiar îmi pasă!  

(IT) – (0:53:37): Așa este! Eu nu le-am setat obiective: învață! Au ei obiectivele lor! Dar nu se duc să învețe!

(RC) – (0:53:41): Ating obiectivele? 

(IT) – (0:53:44): Unii da, alții nu! 

(RC) – (0:53:45): Păi, ăia care nu, ce pățesc după? Ce se întâmplă? Care-i cultura pe care o duci acolo? 

(IT) – (0:53:51): De-asta vreau să implementez plata pe obiective! Nu se întâmplă obiectivul, n-ai primit banii pe obiectiv! Punct! Sau îi primești; setăm un minim: domne’, acceptă obiectivul ăsta la 80%, mai jos de-atât, degeaba l-ai făcut și-ți iei 80% din bani! Sub 80% degeaba l-ai făcut! La altele trebuie 100%. Ai făcut evenimentul în parametrii, ăla trebuie să fie 100%. Ai făcut jumătate de eveniment, nu merge! Sau 80% și n-ai mai dat premiile!   

(RC) – (0:54:20): Da! Mi se pare că-ți asumi tu responsabilitatea lor și asta nu-i crește! 

(IT) – (0:54:25): Dar…repet…eu am așteptarea asta ca oamenii să crească unde trebuie să crească! Și anume: la școală, la liceu, la facultate, la master, la cursuri la Master Mind-uri, la MBA-uri, băi, acolo crești! Nu vii aicea să crești! 

(RC) – (0:53:43): Păi, da! De asta le dai buget pe care ei sunt obligați să-l cheltuie și apoi să vină cu raportul necesar pe cum au cheltuit bugetul de training și ce le-a adus asta! Dacă nu faci învățarea propria lor responsabilitate, de fapt, tu nu crești niște oameni independenți! Suntem cu adevărat independenți nu doar atunci când știm exact ce avem de făcut, ci atunci când avem puterea de alegere pe ce ar trebui noi să învățăm ca să reușim aia! Unul din lucrurile pe care eu le pun, apropo, când oamenii îmi propun obiective, eu le spun: de cele mai multe ori, în obiective trebuie să-mi puneți un rezultat cheie de curs, training, coaching pe care aveți de gând să-l faceți ca să vă ajute să atingeți obiectivul Și atunci, le creezi conexiunea asta în cap. Eu atunci când setez un obiectiv, nu doar că pun matrix-urile și acțiunile, ci trebuie să mă asigur că și studiez în direcția aia!    

(IT) – (0:55:46): Asta îmi doresc și eu de la școala copiilor! Numai să conecteze informația cu rezultat, unde le folosește informația; să nu mai tocească degeaba. Da! Din fericire, uite, specificul businessurilor mele mă duce în zona asta. Că toată vara sunt plecat la mare și businessurile din București le las singure și-i las să se descurce singuri și inevitabil le creez contextul ăsta în care nu pot să vină să mă întrebe pentru orice sau să îmi ceară feedback sau să le dau eu soluții, că nu sunt nici fizic, nici disponibil! Aia e! Și da….după care vin și stric tot!     

(RC) – (0:56:21): Asta e! De asta, eu recomand odată antreprenorilor nu mai dați feedbackuri! Pentru că feedback-ul de cele mai mute ori, oamenii deghizează feedback-ul sub formă de pasare de responsabilitate!

(IT) – (0:56:34): A! Bineînțeles! Da, dar ei așa sunt obișnuiți! Și astăzi, dacă așa sunt educați de mici, dacă părinții de astăzi le spun n-ai voie aia, n-ai voie aia, n-ai voie aia, n-ai voie aia, și la multinațională unde feedbackul și well done și bătaia pe umeri trebuie să fie…știi? Și ce fac aicea șefu’? Fă așa și fă invers și toată educația și toată formarea profesională e în direcția asta! 

(RC) – (0:56:54): Da! Uite de-asta am schimbat, apropo de asta că cu noul soft, predau o nouă modalitate de a face întâlnirea săptămânală! Și….întâlnirea săptămânală în management este în felul următor: oamenii intră în soft, softul afișează automat ce rezultate cheie au ei în responsabilitate și trebuie să facă o prezentare pentru toți ceilalți din echipă la ce au făcut în săptămâna respectivă pentru rezultatele ălea cheie, ce victorii au avut, unde au eșuat și așa mai departe!

(IT) – (0:57:25): Ce tare! O să fie challenging….

(RC) – (0:57:30): Dar trebuie s-o faci! Știi? Și atunci oamenii învață, băi, eu chiar trebuie să prezint ce-am făcut și cum am făcut și ce-am reușit să învețe și ceilalți de la mine, dar, în același timp să fim pe aceeași pagină!  

(IT) – (0:57:44): My God! O să fie o distracție maximă! Cred că o să plece câțiva oameni!

(RC) – (0:57:49): Dar nu…chiar….pentru că….mă știi….nu dau la alții, până nu…..am testat în destule companii să văd cum funcționează! Și a funcționat foarte mișto și funcționează extraordinar și oamenii cumva….se gândesc zilnic, băi, ce-am de gând să fac azi, știi pentru că va trebui să fac prezentarea aia cu ce victorii am avut, ce-am reușit față de ceilalți și mi-a plăcut foarte mult cum ajung să învețe unii de la alții, pur și simplu pentru că prezintă, știi, ce victorii au avut și iau fiecare rezultat cheie în parte și pentru că apare acolo în soft cu toate chestiile, cu ce au făcut la el, prezintă, știi, și îi vezi că sunt mândri de munca lor….    

(IT) – (0:58:36): da! E foarte tare, ce-i drept! Sharing-ul ăsta de cunoștințe, știi? Până acum o vreme cunoașterea era puterea, acum împărtășirea cunoașterii și share-uirea ei înseamnă putere! Păi,….de-abia aștept! Ce să zic….sunt nerăbdător dacă suntem gând la gând cu toate aspectele astea și o să le implementăm! 

(RC) – (0:58:58): Hai să trecem la subiectul surpriză că nici eu nu știu despre ce e!

(IT) – (0:59:03): Nu! Că nu știe nimeni! Nu știe nimeni nici de la mine din firmă! Pot să zic! Nimeni! E tare asta, că lucrez de șase luni la proiectul ăsta, da….și mai am trei parteneri și foarte mulți bani investiți, dar nu știe nimeni din firmă! Da! Deci afli înaintea oamenilor din firma mea! Ai văzut filmul Dilema socială?   

(RC) – (0:59:25): Încă nu! Mi l-au recomandat…mi-a tot fost recomandat, dar încă nu l-am văzut! 

(IT) – (0:59:31): Ok! Recomand în continuare și ție și….în fine, recomand tuturor celor care ne ascultă! Este un film care nu trebuie ratat! Despre rețele sociale: Youtube, Google și așa mai departe; despre cum ne manipulează și ne afectează viața și cum este afectată democrația, da? Cum câștigă președinți de state alegeri cu ajutorul lor manipulând masele, și-am văzut asta inclusiv în America, cum se destabilizează țări și e……uah! Incredibil! Cum se ajunge la conflicte majore! Dar unii nu-i interesează geopolitică, politică cu toate că le afectează viața, știi: ah, noi nu votăm, dar pe urmă nu votezi și-ți afectează viața. Ar fi să te intereseze! Mai ales, tu, generația tânără! Dar poate că sunt interesați de cum sunt afectați copiii noștri! Ceea ce-i și mai tragic! Cum îi poate schimba de multe ori iremediabil și cu efecte grave pe tot restul vieții….și dacă nici de copii nu ne pasă……atunci cum ne schimbă pe noi? Noi, care avem rețele sociale! Bine, în mod particular eu nu am avut nici cont de Facebook, nici de Instagram, nici de aia, nici de Linkedn…am niște conturi pe care nu le folosesc. Dar a trebuit să le fac ca să-mi fac cont de firmă…În fine, deci eu nu am folosit niciodată! Mă amuza când mă întreba lumea: aaa, păi nu ești pe Facebook? Nu exiști! Serios? Ia uite ce bine mă distrez la plajă și câți prieteni am! Știi? Tu cum te distrezi? În spatele telefonului cu 2000 de prieteni? Super! Super tare! Da! Uite că eu exist! Sunt aicea în carne și oase! Mă dau cu kite-ul, mă dau cu snowboard-ul, mă dau cu prietenii și n-am cont de social media! În fine! De asta zic că ar trebui să-i intereseze pe oameni cum ne generează depresie și anxietate, cum ne îndepărtează de prietenii noștri; erau….cred, că în filmul ăsta, de unde aveam în medie, nu știu, acum 10 ani, 3 prieteni, acum media e 0. Eu am! În continuare…super buni prieteni…adică,…..și cum ne schimbă comportamentul social și comportamentul de cumpărare. Devii sclav pentru produsele care îți sunt băgate pe gât…deci…este….incredibil…mai ales în contextul ăsta în care social media este la ordinea zilei și  pentru copiii noștri și printre adulți și printre business-urile noastre, trebuie salvată toată lumea! Dar culmea, filmul ăsta l-am văzut săptămâna asta! Și de asta am ales să discutăm despre asta acum și proiectul pe care-l avem e să…este despre o rețea de…de social media! O nouă rețea! Un altfel de rețea de social media! Proiect care a început acum șase luni…filmul ăsta mi-a confirmat că facem…că suntem în direcția bună și că facem un lucru extraordinar! E o rețea de social media, care…o rețea mai sănătoasă care va încuraja și sprijini oamenii care doresc să facă bine în lumea asta….în care….utilizatorii vor dori mai mult binele comunității decât cum arată ei în poze și imaginea lor de selfie-uri…știu, sună foarte idealist, aproape ca la concursurile de Miss; parcă mă și aud pe scenă: da, eu vreau binele din lume și pacea din lume! Culmea! Chiar facem asta, știi?! Da! Cu o investiție foarte mare, cu eforturi, riscuri, chiar facem asta! Deci, rețeaua asta se va numi Assante. O lansăm în America în prima fază! Noi am vrut să o lansăm în România, de test, însă legislația de aicea nu e foarte permisivă și chiar ne-am propus să schimbăm legislația; să apelăm la următorii parlamentari să upgradeze puțin legislația asta de donații, cadouri, bani dați….da, îi impozitezi, dar permite! Acuma nu…nu e permisă…în fine…..ai o legislație veche, nealiniată….dar n-am putut să o lansăm direct în State….ne ducem unde trebuie…da …este o rețea pe care vei putea posta o cauză și oamenii să-ți mulțumească. Deci, nu să ceri bani! Nu e rețea de donații, de cerșit! E o rețea prin care promovezi orice consideri tu că e bun: proiecte mișto, oameni care fac ceva mișto….de la ideea a plecat de la….. de la imaginile ălea dacă le ții minte de la începutul pandemiei, în care vedeai oameni cu pancarte cu Thank you! La geamurile spitalelor mulțumind doctorilor! Și acuma mi se face pielea de găină când mă gândesc la imaginile ălea. Și mă gândeam: băi, dar oamenii ăia, doctorii ăia sunt și ei oameni! Știi, noi avem o vorbă așa românească: am portbagajul plin de mulțumiri, știi? Cam așa este! Și oamenii ăia sunt…ok, poate unii doctori au salarii mari, da, dar sunt unii asistenți sau asistente care au niște salarii derizorii și se expun acolo și-și riscă viața, ca în război, știi? Și primesc mulțumiri! Thank you! Thank you! Thank you! Thank you! Ok! Și ești fericit odată, a 30 oară, după care vezi că nu poți să-ți vezi familia că tu lucrezi zi și noapte în spital și că nu-ți ajung banii de chirie, na! Băi, dar n-ar fi frumos cu Thank you ăla să atașezi și 2 dolari și să-i primești? Și încă doi dolari de la ăla, și încă doi dolari de la ăla și să mai faci nu știu, 500 de dolari pe lună care să te facă chiar puțin mai fericit…pentru unii chiar contează, știi? Hai să dau un exemplu mai pământean, știi?! Hai că ăsta-i poate așa…prea emoțional! Ia gândește-te că stai…am prieteni stau pe lângă pădure, la Băneasa, te plimbi cu bicicleta pe acolo, numai PET-uri, da, aia e și inițiezi tu cu trei prieteni mai tineri, care ai ca valori mediu, știi, uite pe rețea: băi, cine vrea să vină duminică între 12 și 02, hai să adunăm PET-uri din pădure? Ok! Băi, tu poate că timpul sau statutul nu-ți permite să te duci tu să aduni PET-uri că aia e…statutul tău nu te lasă! Dar îți place ideea! Și ți-ar plăcea să te plimbi prin pădure cu bicicleta, cu copiii și să fie curat! Mă, pentru tine nu e mare lucru să le trimiți o felicitare oamenilor ălora: bă, bravo! Felicitări! Uite, felicitarea asta am atașat și 30 de lei! Că nu înseamnă nimic! Înseamnă un cocktail la bar, știi?!                                                                       

(RC) – (1:05:25): Îmi place mult ideea…și ar împinge mult tinerii și copiii să facă lucruri bune! 

(IT) – (1:05:31): Da! Ar încuraja…în State, voluntariatul e o chestie de masă! În România e abia la început! În România voluntariatul e mai mult pe festivaluri! Hai că intrăm moca la festivaluri și facem și noi voluntariat. Hai că mă pune la facultate și fac puțin intership și….   

(RC) – (1:05:49): Da! Pentru că nu se face încă de la început! În America se face din școală! 

(IT) – (1:05:53): Da! Da! La noi, încă tinerii vin să învețe la tine la muncă! Hai că mă angajez să învăț!  

(RC) – (1:06:00): Tu ai făcut un fel de patrion pentru….

(IT) – (1:06:05): Exact! E foarte apropiat de patrion…..Corect! Eu am descoperit Patrion acum câteva…săptămâni! Și este foarte apropiat! Dar patrion e mai mult pe…. ai văzut… pe drepturi de autor…pe artă…  

(RC) – (1:06:16): Patrion îți permite dacă îți place un content creator pe Youtube sau oriunde și-ți place munca lui, îți permite să-i dai 2 dolari, 3 dolari pe lună, 10 dolari, 5 dolari pe lună ca să continue să-și facă munca aia care-ți place și ție.   

(IT) – (1:06:31): Da! Este foarte nișat și are alt scop: scopul de aicea este de a încura faptele bune….

(RC) – (1:06:37): Da…de asta mi se pare genial! Este un fel de patrion pentru fapte bune. Dacă aia mă încurajează să continui să fac content, asta mă încurajează să continui să fac fapte bune.  

(IT) – (1:06:49): Da! Și tot content-ul e format doar din asta! Nu e format din selfie-uri, buze, hai să nu dau restul corpului, mulți îți șterg rețele de socializare că băi, că nu mai vrei, kitul tău e plin de junk! De mizerie, știi și…hai că dacă ar fi numai de junk…. 

(RC) – (1:07:06): Deci… eu n-am cont personal de Facebook și nici n-o să am vreodată și nici de Instagram…de nimic și tot primim mesaje, știi, da’…poze cu tine…cumva se așteaptă că dacă eu vreau să dau informația aia de business și să fie pentru toată lumea, cumva se așteaptă să-mi fac și-o poză cu unde stau și…ce fac…ce mașini am…și așa mai departe….și parcă, pentru că nu fac lucrul ăsta, mulți….majoritatea nu înțeleg de ce nu-l fac și apoi sunt ceilalți care cred că stau în vreo dugheană și de acolo scriu eu lucruri…lucruri inteligente…dar….ăsta e lucrul pe care am zis de la început: n-o să-l fac…nu mă interesează….viața mea e viața mea. Cei care mă cunosc știu unde stau, cei care nu mă cunosc știu situația dar nu mai mult de atât pentru că se transformă apoi în chestia aia pe care o urăsc, de a arăta din viață doar lucrurile bune! Și de a crea acest fake de asta e viața pe care o duc! Și eu pot să stau și să-mi fac în fiecare zi poze la piscină și poze cu mașina și să vezi ce viață mișto duc! Dar fără să-ți pun poze cu cât de greu mi-a fost să mă trezesc în dimineața asta, cu faptul că am avut o insomnie, cu faptul că îmi venea să arunc cu ceva pe geam, cu faptul că mi-a intrat un șoricel în casă!        

(IT) – (1:08:42): Da! Așa este și asta duce, din păcate, nu știu dacă știi că la nivel mondial, depresia și anxietate sunt cele mai severe probleme cu care ne confruntăm! Nu Covidul sau eu mai știu ce alte boli, știi? Că trăim mereu cu senzația că suntem mereu conectați cu cei din jur prin internet, dar, de fapt, suntem din ce în ce mai siguri și deprimați! Și, din păcate, 2 din 3 adolescenți la nivel mondial suferă de depresie din studii demonstrate! 2 din 3! Și 80% din ei nu o să fie niciodată ajutați sau consiliați! Și în lume, asta e cea mai tragică, în lume, la fiecare 40 de secunde, un tânăr se sinucide din cauza depresiei! Gândește-te câți tineri s-au sinucis de când vorbim noi aici! 

(RC) – (1:09:23): Și n-ar mai suna atât de rău Covidul când iei alte lucruri și le pui în…

(IT) – (1:09:27): Din păcate, Covidul n-a făcut altceva decât să amplifice toată anxietatea și toate depresiile astea! Dar cifrele astea sunt din primăvară dinainte de Covid! Când au demarat iarna trecută un program internațional de susținere a tinerilor cu depresie, bazat pe aceste cifre oficiale. Și noi am făcut în primăvară, înaintea Covidului, dar, în fine, s-a lansat exact cu Covidul ceea ce a fost totuși o coincidență bună, o platformă de consiliere gratuită a tinerilor și am conectat cu psihologi care îi consiliau gratis….și…în fine…știi…online…  

(RC) – (1:10:11): Să nu mai vorbim de faptul că, la noi…încă este…în America, totuși au început s-o mai mediatizez, dar la noi, este încă o rușine! Este o rușine să ai depresie, e rușine să ai anxietate: oamenii îți zic că ești nebun de la simptomele pe care le ai; de la anxietate. Și eu spun asta din propria mea experiență! Eu n-am făcut asta de la…n-am ajuns să mă lupt cu boala aia pentru că am stat pe social media, pentru că n-am stat niciodată și am urât-o de când mă știu, însă mă uit la copii care doar asta știu și trăiesc într-o lume total paralelă și falsă și este normal ca atunci când tu te uiți într-o lume așa zisă perfectă, în social media atunci când ieși afară, să fie trist! Pentru că viața nu e așa! 

(IT) – (1:11:05): Viața nu e numai despre să arăți bine că ești la piscină e și despre alte probleme și toți își postează doar imaginile ălea fake; când îi văd cum se pozează, după care se întorc triste și vorbesc la masă cu ceilalți, știi?   

(RC) – (1:11:20): Și apropo, de exemplu mă uit la divorțuri, știi? Oameni care ajung să…că divorțurile sunt în floare…și asta social media duce la chestia asta…pentru că oamenii ce fac? Se uită în social media și de acolo își iau reperele și zic: ia uite ce fericiți sunt ăia doi! Mereu își fac poze acolo, mereu își fac poze acolo, mereu își fac poze acolo și mă uit în viața mea și nu arată așa!  

(IT) – (1:11:44): Așa e! Exact! Dar cel mai trist e la tineri, știi? Pentru că ei se formează și psihicul lor este oricum foarte fragil și încărcat de hormoni și dereglat de hormoni și….

(RC) – (1:11:57): Și n-au experiență…n-au, n-au trecut încă prin destule rahaturi încât să aibă o …o bază stabilă prin care să privească lucrurile.  

(IT) – (1:12:05): Da! Deci ei și fără social media nu știu încă despre ce e viața asta! Vine social media, care le deformează și mai mult realitatea și chiar nu mai înțeleg nimic. Deci, când eram la Skull Candy la…și erau dealeri din toată lumea și se vorbea de chestia asta, s-a pus o întrebare: câți dintre voi ați încercat să vă sinucideți în tinerețe? Nu-ți imaginezi câți au ridicat mâna! Tinerețea de acum, dinainte de social media! Păi, acuma totul este exponențial, știi? Oamenii nu conștientizează cât rău ne fac rețelele astea! Și Youtube-ul și câtă informație greșită ne dau și nu doar greșită, nu, ne dau doar partea pe care vrem noi să o vedem! Dar este și polarizarea…adică, dacă eu sunt, nu știu, Anti-Covid, păi o să-mi dea numai filmulețe Anti-Covid și o să cred cu toată tăria ori că nu există, ori că e o prostie, ori că e o tâmpenie. Celorlalți care sunt speriați de Covid o să le dea numai nenorociri și ăia o să fie atât de polarizați: băi, dar nu vezi ce se întâmplă? Ce groaznic e! Și polarizarea asta pe orice subiect: fie că e Covid, fie că e politică, fie că sunt războaie, orice teme de mediu este atât de mare și creează niște conflicte și creează niște conflicte în societate atât de mari, ori nu știu ajungem, cum spuneau ăștia o să ajungem la război civil, știi? Că suntem atât de polarizați și băi ești atât de tâmpit că nu vezi realitatea, băi dar nu vede că nu i-o dă Youtube-ul și nu i-o dă Facebook-ul! Și nu i-o dă realitatea ta! Și de fapt, realitatea ta e doar jumate din…       

(RC) – (1:13:35): Exact! Îți hrănește exact ceea ce ai acolo o rană în momentul ăla și exact aia îți hrănește, pentru că până la urmă scopul lor este să petreci cât mai mult timp pe platforma lor. Și dacă a văzut că ești interesat de bolnavi de Covid, asta o să-ți dea; dacă a văzut că ești interesat de să vezi dacă pământul este rotund sau plat, o să-ți dea cu plat până ajungi să crezi că pământul poate să fie plat. Și mai este o parte groaznică cu privire la asta: înainte, anumite obiceiuri care erau total anormale, total scoase din realitate, care puteau să vină de la o boală psihologică, puteau să vină de la neînțelegerea societății, puteai să vină de la drame din trecut, cumva aveai…nu știu…să iau un exemplu, să zicem că-ți place să faci sex cu porci; am luat cel mai bun exemplu posibil. Și să zicem că ăsta e rahatul ăla al tău! E problema ta psihică! Și îți place să faci sex cu porci! Și acum, înainte chestia aia te făcea să te simți singuri, te făcea să te gândești nimeni altcineva nu mai face asta, de ce fac eu asta și nu dădeam frâu liber la niște porniri, care pur și simplu puteau să pornească într-o parte sau în alta! Ei, acuma, ăla căruia îi place să facă sex cu porci se duce și caută pe Youtube: cine altcineva mai face sex cu porci! Sau se duce și caută pe Facebook: cine altcineva mai face sex cu porci și, ….mai nou…acum…fac parte dintr-o comunitate! Deci, nu mai sunt singuri! Deci, nu doar faptul că ne face să vedem o anumită parte a vieții, ci ne permite să vedem că anumite lucruri care știm că nu sunt ok, care știm…că nu sunt…că n-ar trebui să le facem, le validează prin alții; că mai sunt alți 10, 100, 1000 care fac aceeași măgărie cu mine și asta o face ok! Pentru că același lucru este cu pământul să fie plat! Cu Flattered Society, cu Illuminati, cu 11 mii de rahaturi, care înainte, erau pur și simplu niște amețiți care credeau în asta; nu puteau să influențeze cu absolut nimic și acum mi-o validează pentru că la început mai erau încă alții 1000 în toată lumea, care credeau același lucru cu mine: o idioțenie. Ne-o validăm între noi, după care, vin alții slabi de înger, care trec și ei la noi, în comunitatea noastră! Și tot așa! Și deodată, la 1000 de oameni răzleți în toată lumea, se ajunge la o comunitate de câteva milioane, și aicea chiar e serios, care cred că pământul-i plat!       

(IT) – (1:16:21): Da…dar dacă asta nu ne afectează cu nimic, pe alte teme ne afectează! Când vorbim de rasism, când vorbim de conflicte inter-etnice, când vorbim de boli!

(RC) – (1:16:30): Să știi că aia ne afectează la fel de mult ca toate celelalte! Când ajungi să spui că Pământul e plat, ceea ce spui, de fapt, este că toată comunitatea științifică nu face altceva decât să spună minciuni și să încerce să acopere adevărul. Asta înseamnă că toate celelalte de la vaccinuri la reguli…la…lucruri cu care vin oamenii de știință în ajutorul nostru, să facem…să le boicotăm! 

(IT) – (1:16:58): Da! Da! Da! Extrapolezi la alte domenii și începi să contești tot! 

(RC) – (1:17:05): Câteodată este foarte greu, pentru că, uite mă uit când am pornit eu și am zis: ok! Vreau să fac TBF-ul vizibil și am zis ok! Ia fundamentul ăsta postează-l, ia quote-uri, postează-le și așa mai departe. Oamenii nu sunt obișnuiți cu realitatea crudă! Când, îți spun, de exemplu, că ar trebui să existe consecințe atunci când oamenii nu fac ceea ce au promis că fac! Când spun că oamenii ar trebui să fie singurii responsabili de învățare, nu să aștepți să-ți vină managerul sau antreprenorul sau nu știu cine să îți dea de învățat. Și, când spun adevăruri crude, care ajută, de fapt, se găsesc comunități de-astea mici, care nu înțeleg mare lucru și se pun împotriva ta, pentru că de ce nu spui lucrurile ălea frumoase pe care le spune toată lumea; și anume: dacă suntem buni cu alții, toată lumea o să fie bună cu noi! Bullshit! Nu e adevărat! Ori accepți faptul că vrei să fii bun cu alții pentru tine și apoi, unii o să fie buni cu tine, alții o să fie niște dobitoci, ori mă apuc și eu să împing aceeași lume ireală, care doar ne face să ne ungem puțin ego-ul timp de 5 minute și apoi dăm față în față cu realitatea și nu mai știm ce să facem cu ea!    

(IT) – (1:18:25): Da….deci, nu știu…cred că totuși….am citit o știre zilele astea…da…care chiar este…că vor să reglementeze și să mai spargă monopoluri astea ale Big For….da….devin un pericol pentru democrație și pentru umanitate în sine! Că ce facem? Dacă se termină și cu democrația, devenim totalitari, nu mai avem grijă de mediu, de nimic, fiecare face ce vrea ajungem la haos și anarhie și cred că….dar nu știu dacă se mai poate cineva lupta cu ăștia….ăștia fac cât jumate de lume…ca PIB…ca tot ce ….dar noi ne propunem să venim cu alternativă…cu alternativa la aceste rețele…..  

(RC) – (1:19:09): Îmi place mult…îmi place mult idea și felicitări pentru ce vrei să faci și chiar cred că este ceva ce poate să prindă. Ce poate să prindă și să tot creeze fapte bune! Să sponsorizeze faptele bune și niciodată nu cred că există ceva destul de bun pe care putem să-l facem înspre a inspira asta! 

(IT) – (1:19:31): Da! Da! Ce părere ai? Nu știu…ce idei de promovare ne dai?  Că noi îl vom lansa…nu știu când apare podcast-ul ăsta, dar noi îl vom lansa probabil la începutul lui decembrie, și…noi lucrăm acuma din greu și la partea de marketing…. 

(RC) – (1:19:46): Deci, ce-am înțeles e că-l lansați pe State…

(IT) – (1:19:51): Da! În State! Încă n-am renunțat la….să încercăm să-l lansăm și în România, dar nu ……ți-am zis că e partea de legislație…acum vorbim cu avocații…vedem….Dar în state, sigur! Pe urmă……da! Probabil vom veni și în Europa…în țările în care legislația permite…ușor-ușor….

(RC) – (1:20:13): Eu tot ce-aș face în chestia asta ar fi…apropo de marketing…ar fi să folosesc undeva la 10% din companie să atrag influenceri, care sunt foarte vizibili în celelalte rețele și care să facă genul ăsta de lucruri și care să înceapă să facă genul ăsta de lucruri acolo și să primească o parte din business.   

(IT) – (1:20:38): Noi da…chiar cu un influencer important vom lansa rețeaua! Un tip foarte mișto! Nu ne-am gândit să dăm 10% din business influenceri-lor! O să luăm în calcul, da! Într-adevăr! 

(RC) – (1:20:53): Pentru că ai nevoie de vâltoare și ai nevoie de oameni cu credibilitate și vizibilitate la început să folosească! 

(IT) – (1:21:00): Da! Așa e! Nu putem să ne bazăm doar pe bunele intenții și pe, nu știu, un buget de marketing! S-ar putea să nu fie suficient la început, da! Va porni la un moment, da….. 

(RC) – (1:21:14): După ce ai o anumită tracțiune, după aia, poți să iei investitorii! Dar, la început, când nu ai niciun fel de tracțiune, e mai greu! 

(IT) – (1:21:22): Da…nu vrem învestitori acum că nu e momentul! Dar, bineînțeles că vom apela la investitori și vom avea nevoie… 

(RC) – (1:21:28): Veți avea nevoie să faceți o rundă a șase luni; o rundă de investiție…dar ca să ajungi acolo să ai un evaluation foarte mișto, ar ajuta enorm de mult vreo 10 influenceri mari, care să fi investit în businessul respectiv!  

(IT) – (1:21:42): Da….vom recurge la investitori după ce vom avea noi setat un număr de utilizatori! Abia atunci ne vom duce la investitori! Ca să avem cu ce să ne ducem! Și aicea…încă o întrebare foarte importantă, că totuși trebuie să se susțină: ce idei de monetizare ai pentru această platformă? Că trebuie să se susțină financiar…. 

(RC) – (1:22:07): E cea mai simplă! Ai o părticică din cât donează oamenii! 

(IT) – (1:22:13): Ăla este un fee, da…dar nu știm dacă este suficient pentru că vrem să-l ținem într-o valoare foarte mică! Vrem să-l ținem sub fee-urile pe care le iau asociațiile non-profit care fac chestii de-astea…

(RC) – (1:22:28): Dar e ok să-l ții sub fee-ul ăla pentru că tu ai volum față de ele!  

(IT) – (1:22:33): Bine…ei au…noi o să avem volum pe sume mici, ei au sume mari…în fine, alt model de business! Da! Dar bineînțeles, asta e o parte! Repet: nu știu în momentul ăsta, știi că, na…nu poți să faci o estimare fără niciun fel de…poți s-o faci…dar e inexactă…fără niciun fel de istoric…ce alte monetizări ai mai vedea? Și aicea vorbesc de monetizări etice, nu să vindem datele utilizatorilor! Că tocmai asta vrem să fim: altceva decât rețelele clasice și ei nici n-au să se poată să influențeze…adică, e gândită să nu fie folosită în scopuri, nu știu, politice…și, în fine….     

(RC) – (1:23:17): Da…nu cred că am un răspuns pentru că sunt foarte multe lucruri de analizat acolo!  

(IT) – (1:23:25): Poate să fie și publicitate, dar de exemplu, publicitate tot în zone de-astea…

(RC) – (1:23:28): Asta zic! E…iei publicitate…dar problema e când dai drumul la publicitate, există șanse foarte mari să se plece de la viziune, să se deraieze de la viziune și atunci trebuie găsite modalități mai…cu anumite reguli, astfel încât să…și totuși…publicitatea este foarte greu de moderat! Facebook-ul….toate au…au mari probleme în moderarea publicității! Și sincer este….nu este un lucru ușor! 

(IT) – (1:24:04): Nu!…n-avem o soluție în momentul ăsta ideală, că, na, cum vorbeam la început cu antreprenoriatul…te arunci înainte și pe parcurs, găsești și soluțiile! Așa am făcut și noi…am intrat…deci, am făcut la schimbări…de la început până acuma…

(RC) – (1:24:21): Da! Cred că…oricum…principala unitate de monetizare va fi asta…de fee…un fee de acolo…și mergi înainte și pur și simplu alte modalități vor apărea pe parcurs!  

(IT) – (1:24:36): Da! Așa o să facem….Da!….Dăm drumul și vedem….și ce părere ai așa….

(RC) – (1:24:46): Nu…mie îmi place foarte mult…nu o văd neapărat că este un social network…pentru că nu este! Pentru că nu este tocmai un social network…adică nu…. 

(IT) – (1:24:56): Ea așa e făcută să știi! Deci, cu news feed, cu…

(RC) – (1:25:00): Da, da, da….pe model…dar nu este tocmai un social network…este….

(IT) – (1:25:06): Noi vom aduna acolo oamenii….

(RC) – (1:25:10): Un fel de Kick Starter pe fapte bune!

(IT) – (1:25:14): Da! Și Să știi că nu neapărat poți să primești bani! Poți să pui…pentru că este o rețea de socializare, tu poți să pui, să zicem că în weekendul ăsta am fost și am stat cu copiii vecinului și na, habar n-am! Dar nu trebuie să primești bani pentru asta! Doar ai arătat frate că poți să petreci duminica făcând o faptă bună! Nu dai bani pe asta cu…știi? Îți mai dau un exemplu, că mi-a plăcut foarte tare exemplul ăsta că s-a creat o mișcare în State…tot din punct de vedere medical…cadre medicale Covid…..oamenii ăia nu puteau să se ducă acasă, că, na…nu era safe pentru familiile lor, băi, și s-au oferit foarte mulți oameni să-și ducă rulotele lângă spitale și să le ofere cadrelor medicale să doarmă acolo și să poată să le aducă familiile de mâncare și să aibă și ei, să nu mai doarmă într-un pat de spital și mi se pare incredibil și…băi, eu uite, n-am rulotă, dar le-aș da oamenilor ălora niște felicitări la care atașez niște dolari să-și facă curățenie, să igienizeze pe urmă, să facă micile reparații care…că, na, se deteriorează…sunt enorm de multe fapte bune car pot fi….  

(RC) – (1:26:25): Asta poate să fie…uite, o modalitate interesantă de monetizare ar fi ca, companiile să poată să sponsorizeze anumite inițiative și pentru asta primesc acolo un Add, știi, pe fapta aia! De exemplu, fapta asta, a fost sponsorizată de ăștia 2000 de oameni sau de ăștia 30 de oameni plus de companiile ăstea 2…. 

(IT) – (1:26:50): Da! Da! Ne vom duce la brandurile noastre: la Skull Candy, la Polaroid…ne vom duce la ei să ne susțină! Sper să găsim susținere…

(RC) – (1:27:00): Dar cred că punem mult prea mult căruța în fața cailor! Primul și primul lucru ar trebui să fie adopția aici!

(IT) – (1:27:10): Da! Corect!

(RC) – (1:027:12): Și…de asta am zis pe mai mulți influenceri….pentru că asta va fi nevoie…

(IT) – (1:27:21): Da! Și auzi, ca să încheie așa într-un stil etic, ai vinde rețeaua asta la Facebook?

(RC) – (1:27:27): Nu!

(IT) – (1:27:30): Pentru un miliard de dolari?

(RC) – (1:27:32): Nu!

(IT) – (1:27:34): Da…este…și pentru noi a social dilema…dacă vom avea vreo ofertă? Foarte bună…de la cineva…

(RC) – (1:27:45): Aici e….cu dus și întors! Etic nu aș vinde-o! 

(IT) – (1:27:49): Bineînțeles, că etic, nu! Dar cum o faci? 

(RC) – (1:27:53): Problema este, că la un moment dat, dacă, nu o vinzi, ei aleg să-și facă ei propriul lor serviciu! Cu care ajung să te bată, știi? Și Asta trebuie măsurat atunci când ajungi în poziția respectivă, dar…la fel de bine poți să o vinzi, dar cu ideea să rămâi CEO nu știu cât timp, știi? Ca să poți să continui viziunea! 

(IT) – (1:28:20): Da! Corect! 

(RC) – (1:28:23): Dar…cred că…din nou…aici punem și boii…și caii…și vacile înaintea… 

(IT) – (1:28:33): Normal! Asta am învățat, nu? Să te gândești, să-ți pui toate variantele, mai ales într-un parteneriat, că ți-am zis că se împarte în patru parteneri și……într-un parteneriat pui toate lucrurile pe masă, gândești toate alternativele posibile și discuți: ce-am face în cazul ăsta; ce facem în cazul ăsta; ce facem în cazul ăsta;  

(RC) – (1:28:53): Da! Dar oricum…îmi place și îți doresc foarte mult succes!

(IT) – (1:28:59): Mulțumesc! Mulțumesc frumos!

(RC) – (1:29:01): Focusează-te mult pe adopție și pe a aduce influenceri la început…va fi motorul vostru…

(IT) – (1:29:05): Da! Așa este!…Și încă un motor vom mai avea! Voluntarii! Deci, sunt echipe de zeci, sute de voluntari în orice facultate, în orice state din State! Deci, e ceva…deci, noi nu știm ce e acolo! N-avem nici cea mai mică idee despre amploarea voluntariatului din State… 

(RC) – (1:29:25): Da…numai că și acolo e ușor după ce ai ceva adopție! Oamenii să migreze acolo, dar dacă nu ai ceva adopție să-ți intre pe o platformă goală, asta e cel mai greu lucru!  

(IT) – (1:29:38): Da! Așa e! E greu începutul!

(RC) – (1:29:42): De asta trebuie influenceri și poate….na…comunități de astea de voluntariat…

(IT) – (1:29:49): Ambasadori în fiecare universitar….

 (RC) – (1:29:52): Dar..da…îmi place ideea…nu va avea niciodată potențialul lui Facebook sau lui Twitter…nu despre asta e…dar….cu siguranță, poate să fie un business profitabil și în același timp să împingă și faptele bune, ceea ce vrei mai mult de la un business?  

 (IT) – (1:30:14): Normal! Așa este! Că banii îi faci! Îi faci cu orice business! Asta este totuși, după bani, peste bani! Scopul acestei rețele! Dar nu exclude partea financiară că trebuie să se susțină și ea și toată lumea, dar…și nu este sustenabilă dacă nu există parte financiară…..  

(RC) – (1:30:33): Nu poate să crească! 

(IT) – (1:30:35): Da…dar…na, scopul este unul mult mai înalt…și îți spun sincer, m-am aruncat în proiectul ăsta și datorită ție, știi?! Dacă-ți aduci aminte la Master Mind, când ne spuneai să ne gândim la niște proiecte din astea irealizabile, știi?! Nu m-aș fi gândit la… să mă arunc într-un proiect din ăsta acum 3-4 ani! Nu! E imposibil! Cum să fac așa ceva? 

(RC) – (1:31:03): Merită, mă! Că asta îți face viața frumoasă, sincer! Cu siguranță, ai învățat în ultimele 6 luni, cât n-ai învățat în mult timp! 

(IT) – (1:31:11): Așa e!

(RC) – (1:31:13): Da-mi place! Chiar nu….nu m-am gândit niciodată la idea asta, deși știam de Patrion și că mai sunt câteva servicii de genul ăsta care fac lucruri pentru…content creators și alți freelanceri, mi se pare foarte mișto și plus ar fi un loc în care, eu sincer nu…nu mă uit nici pe Instagram, nu mă uit nici pe Twitter, nu mă uit nici pe Facebook, nu mă interesează, nu vreau să văd, dar ăla cred că ar fi un loc, la fel cum intram înainte pe Kick Starter să văd ce alte…ce încearcă alții să mai facă, până când a fost stricat, în locul ăla aș intra, pur și simplu să mă simt mai bine.   

(IT) – (1:31:58): Așa este! Vrem să mai creăm încă o bulă, care să adune oameni mișto! Cărora le pasă!

(RC) – (1:92:05): Vino în lumea mea! Ăsta ar trebui să fie sloganul!

(IT) – (1:32:10): Da…păi așa e…ceva de genul ăsta…nu-l mai știu pe dinafară…că e și în engleză…dar oricum…vino, faci o lume mai bună…kinder world…. 

(RC) – (1:32:19): Numai să nu-l luați pe Ellen! 

(IT) – (1:32:23): Pe cine?

(RC) – (1:32:25): Ellen DeGeneres! Nu știi scandalul? 

(IT) – (1:32:27): Nu! Nu știu cine e!

(RC) – (1:32:33): Ellen DeGeneres…a avut cel mai mare talk show din State…day show, știi? O avere de sute de milioane și printre cele mai urmărite…cum sunt…erau Jay Leno și așa mai departe…și motto-ul ei cu care atrăgea este: Be kind. Be kind! Și dădea de fiecare dată cadouri…avea mii de oameni în public…unde înregistra show-rile și făcea surprize; dădea cadouri de la firme și chestii de genul ăsta! Și motto-ul ei era Be kind! Până când, acum jumătate de an au apărut sute de foști angajați și vedete și așa mai departe care zic că Ellen DeGeneres e una dintre cele mai unkind persoane posibile! Și s-a dus în cap! Sau se duce! E pe cale!     

(IT) – (1:33:28): O să analizăm…să nu se creeze o confuzie…

(RC) – (1:33:33): Da…asta ar trebui analizată…ca să nu mergi pe același slogan care acuma e asociat cu o persoană foarte non-grată!

(IT) – (1:32:43): Da, da, da! O să…o să analizăm!  

(RC) – (1:33:49): Bine, dragule! Mulțumesc foarte mult! 

(IT) – (1:33:51): Și eu mulțumesc, Răzvan! Pentru oportunitate și pentru sfaturi și să ne auzim, nu știu, uite după ce lansăm rețeaua și avem primul milion de utilizatori. 

(RC) – (1:34:04): Mulțumesc că ai urmărit acest episod din TBF Show. Vreau să-i mulțumesc lui Iulian pentru participare, pentru prietenie și pentru încăpățânarea de care dă dovadă în a păstra pasiunea vie în afacerile lui și pentru angajații lui. Dacă vrei să fii anunțat de fiecare dată când lansăm un nou episod din TBF Show intră pe TBF. ro și ai grijă să te abonezi. Până data viitoare, îți urez mult succes, și normal: rămâi nerezonabil!                 

TBF
Copy link
Powered by Social Snap