TBF

Episodul #7

E

În acest episod o am ca invitată pe Mihaela Rusu, o antreprenoare în industria de cofetării.

Asculta episodul pe: Apple Podcasts, Spotify, Google Podcasts, Stitcher

Mihaela are o afacere micuța, de aproape 1 milion de euro cifră de afaceri, cu 5 locații și laborator de cofetărie. Acest episod trebuie ascultat probabil de orice antreprenor care se simte blocat în propria afacere… care simte că toate lucrurile depind de el și nu știe cum să iasă din asta. De orice antreprenor care a parcurs zeci de cursuri și a plătit zeci de mii de euro la consultanți care nu au făcut altceva decât să îi complice și mai mult viața. Mihaela este exemplul perfect de antreprenor care vrea să realizeze ceva extraordinar, însă nu știe cum să scaleze. O respect pentru ceea ce a reușit până acum, însă poate realiza de 100 de ori mai mult dacă și-ar schimba modalitatea de a face antreprenoriat.

Deși nu am cunoscut-o pe Mihaela și afacerea ei în prealabil, cred că acest episod poate să salveze multe depresii, mulți bani și mult timp pentru antreprenorii care se simt blocați într-o afacere care continuă să depindă de ei în totalitate. Și mai mult… probabil că te va mira simplitatea soluțiilor oferite.

Transcript

(MR): (00:01:54) Înainte de situația asta, am achiziționat anul trecut în noiembrie un teren de 2.100 m2 unde voiam să-mi construiesc laboratorul, noul laborator. Ideea este că într-un… într-o tabără antreprenorială cu domnul Cristian Onețiu mi-a zis nu cumva să mă apuc anul ăsta de construcție pentru că eu dacă habar n-am pe ce lume trăiesc – bine, nu mi-a zis-o așa, ci ce presupune conducerea unui business – dacă anul ăsta vreau să și învăț cum se fac treburile ca lumea, dacă mă și leg la cap cu o construcție în care fiecare  o să vină să mă întrebe „cum ai vrea, ce ai vrea, așa?”, o să le fac praf pe toate. Așa că am stopat construcția sau, mă rog, proiectul pentru construcția noului laborator și am zis hai să facem aicea, în locația pe care o avem, e și achitat, și să facem o, nu știu, o retehnologizare sau ceva… Ne-am  reorientat pe spațiul pe care funcționăm, am făcut un nou flux, am adus ceva containere din astea pe care ne-am făcut extindere, modulare, și proiectul era și este, că aproape de final cu el, să putem să avem un flux mai conform, să zic așa, niște … să fie pentru angajați un mediu de lucru mai plăcut, mai util, mai bine pus la punct, mai frumos, nu știu! Am făcut această investiție, acuma suntem în plină desfășurare, de mâine o să…o  să  începem producția, o să aduc laboratorul înapoi, pentru că eu am mutat laboratorul existent, l-am mutat într-un laborator mai mic pe care-l aveam pregătit de vreo doi ani –  unde suntem și cu cofetăria deschisă, aveam un laborator în spate, acolo producem în momentul de față, dar că spațiul e puțin mai mic. De mâine începem producția în laboratorul mare. Ideea este că, înainte să fie situația asta, eu am achiziționat o mașină de fursec, ceva utilaje, fără a face o analiză dacă este bine și nici nu știu cum aș, cum aș  face-o.  Adică, eu vreau să fac ceva fursecuri, să fac export, să vorbesc cu o firmă care intermediază exporturi intre producătorii români și, știu eu, magazinele din Germania, Italia, Spania, dar n-aș ști care ar fi pașii de urmat. Deci nu, nu știu! Eu am achiziționat utilajul fără a face o analiză în direcția asta! Știu că n-am procedat bine, doar că ce pot eu acuma să mișc lucrurile în direcția aia ? Nu mai pot nici să anulez comanda, utilajul va veni oricum cu întârziere, și acuma lucrurile nici nu se mișcă, că nu prea … contracte noi nu cred că se prea încheie în momentul de față. Ce aș putea să fac?

RC: (00:05:17) Să faci în legătură cu acest utilaj sau în legătură cu business-ul tău în general?

MR: (00:05:22) În legătură cu business-ul meu, că eu acest utilaj l-am achiziționat, i-am plătit doar un avans, o să vină și rate la el, și eu o să trebuiască să produc cu el și, de exemplu, nu știu nici măcar cum ar trebui să-mi fac un plan sau..

RC: (00:05:45) Doamnă, ai complicat lucrurile astea de le-a luat mama dracului! Și nu știu pe la ce cursuri ai fost care ți-au complicat și mai tare existența, din ce înțeleg! Lucrurile nu sunt chiar atât de complicate dar, pentru că ai tendința să crezi toate trebuie să depinde de tine, ai ajuns să le complici atât de tare. Business-ul tău are câteva puncte critice: are producția, are partea de cofetării, care este B2C, da? , are partea de B2B, de a vinde către X, Y, Z business-uri, și așa mai departe, ai probabil o parte de achiziții și logistică și probabil ai o parte de marketing, ce faci acum marketing online și alte nebunii. 

MR: (00:06:53) Bine, ar trebui să am, că nu am!

RC: (00:06:56) Ok, bun! Eu spun că astea sunt punctele critice, nu spun că ai sau nu ai, spun că astea sunt punctele critice în business-ul tău. Întrebarea, imediat după, odată ce știu că alea sunt punctele critice, este cine e responsabil de ele 100%? Deocamdată nu ai pe nimeni, pe niciun punct.

MR: (00:07:17) Pe niciunul!

RC: (00:07:18) Și-atunci, tu ești responsabilă de ele 100%. Pentru că atunci când nu ai alții care să fie responsabili, pică pe antreprenor, cel care deține business-ul. Așa că întrebarea nu este, cel puțin în business-ul tău, ce ar trebui să fac?, cum ar să mă organizez? și alte nebunii de genul asta. Îți știi punctele critice, recrutează-ți oameni care să poată să le preia 100%! Nu ar trebui să o complici mai mult de atât, nu recruta oameni fără experiență, nu recruta oameni care să-i manageriezi, sub nicio formă nu face tâmpenia asta, deși spre aia o să te duci prima oară! o să ai tendința să recrutezi oameni care să-i înveți tu, vei avea tendința să spui că sunt oameni care au nevoie, trebuie să le arăți tu ceva, că, dacă nu le arăți tu, atunci ei nu vor ști să facă. Dar astea sunt bullshit-uirle antreprenorilor care își cunosc prea bine business-ul, nu e neapărat realitatea. Oamenii buni, care-și înțeleg bine domeniul, n-au nevoie nici de inducție, n-au nevoie nici să-i înveți tu… Au nevoie să le dai contextul și, ok, ce ai nevoie de la ei, ce rezultate ai nevoie de la ei. Nu ai nevoie tu să manageriezi producția, să te gândești cum ar trebui să fie organizată, cum o scalezi, și așa mai departe. Nu ar trebui să fie treaba ta, ar trebui să fie treaba managerului de producție care trebuie să cunoască lucrurile astea mai bine ca tine. Altfel o să înnebunești, și, pentru că toate lucrurile depind de tine, n-o să poți să scalezi. Eu te văd, ai o nevoie mare să crești, să faci, să arăți! Problema este că  tu acuma blochezi business-ul, pentru că toate depind de tine, toate depind de deciziile tale. 

MR: (00:09:22)Bine, în principiu eu îmi doresc să am oameni doar că nu știu cum să-i caut și ideea e că nici n-aș ști ce să le cer. Deci, în primul rând, nu știu unde caut oameni cu experiență, n-aș ști care este nivelul de salarizare și, în principiu, nu știu ce să… nu neapărat ce să le cer, dar trebuie să…     

RC: (00:09:48) Hai să, hai s-o luăm pe rând! Producția: da?, nu recrutezi manager de producție, ci recrutezi o persoană care să poată să-ți livreze un anumit volum de produse zilnic, sau săptămânal sau lunar, cum ți le gândești tu. Asta e ceea ce recrutezi. Prima greșeală pe care o fac antreprenorii și managerii de multe ori când recrutează este când recrutează titluri, recrutează gen manageri de producție, manageri de  vânzări , manageri de operațiuni și așa mai departe. Problema este că business-urile diferă atât de mult de la unul la altul, încât  atunci când pui, postezi un  job de genul ăsta, o să atragi numai oameni care n-au nicio treabă cu ceea ce ai tu nevoie și ai impresia că nimeni nu știe ce ai tu nevoie și atunci, mai bine faci tu. Însă, rezultatul pe producție este destul de simplu, uită-te în spate și vezi ce nevoie de producție ai, cu ce costuri. Aia e ceea ce ai de cerut, nu trebuie să fie mai complicat de atât. Tu ai nevoie de un anumit volum de produse, zilnic, la anumite costuri. Din asta decurge și productivitatea lui. Cum trebuie, câți oameni poate să-și angajeze, care e productivitatea pe fiecare angajat și așa mai departe, dar nu trebuie să-ți bați tu capul cu asta. Trebuie să-și bată el capul cu asta, sau ea! Cum găsești omul ăsta? Te afli într-un context bun să recrutezi pentru că mulți au pierdut jobul, mulți au jobul nesigur și atunci este un contexte bun să recrutezi. Însă este foarte posibil să  nu ți-l permiți, pentru că un manager bun, sau un om…un lider bun în compania ta nu costă puțin, nu costă niciodată puțin un lider bun. Însă ai toată firma pe numele tău, ia 20% din acele acțiuni și folosește-te de ele pentru a recruta lideri principali din business din punctele critice, astfel încât tu să te eliberezi total de ele. Tu nu trebuie să știi ce se întâmplă în producție, nu trebuie să știi ce se întâmplă în operațiunile, să zicem, ale cofetăriilor. Nu ar trebui să știi lucrurile astea. Tu ar trebui să știi rezultatele dar în niciun caz nu ar trebui să știi ce se întâmplă acolo, în cel mai mic detaliu. Și când să te folosești de acele acțiuni, ceea ce spun este: Oferă, de exemplu, pentru managerul de producție 5%, dar când oferi 5% oferă-le, oferă-i deștept. Adică, ori în tranșe pe parcursul a cinci ani de zile, în funcție de rezultatele realizate, ori la sfârșitul a… sfârșitul unei perioade de trei ani de zile. El, i se semnează contractul acum, însă i se semnează contractul pe anumite rezultate. Dacă reușește acele rezultate în trei de zile atunci primește cei 5% și punem în contract inclusiv faptul că eu pot să cumpăr acei 5% când i-a primit, cu o anumită sumă de la început .- de cele mai multe ori o sumă estimată la evaluarea companiei de atunci.  Asta îmi permite să continui să-mi păstrez controlul pe acțiunile companiei mele dar să cumpăr cu niște bani care nu-i acum, niște oameni de care am nevoie acum. Pentru că dacă compania mea, să spunem, cu toate activele și pasivele pe care le am în acest moment ar avea o valoare de €500.000, da?, 5%  din €500.000 înseamnă €25.000, da? Însă, dacă omul ăsta de producție își face bine treaba compania asta în trei ani de zile poate să valoreze €2.000.000. 5% din €2.000.000 înseamnă €100.000, dar tu nu ai cei €100.000 acum să recrutezi o astfel de persoană și să o plătești la salariul la care ar trebui să-l plătești. Și atunci, ceea ce faci, te folosești de acești 5%,  pe ideea: dacă omul atinge rezultatul, îi primește și ți-i poate ție vinde înapoi sau este obligat să ți-i vândă ție înapoi la valoarea de €100.000, numai că ți-i vinde în momentul în care compania își permite și nu poate să vândă în exterior. Asta îți permite să te duci către oameni  cu mult mai multă experiență decât ți-ai permite în acest moment să plătești. Și apropo de cum recrutez, cum găsesc oamenii ăștia, în primul rând trebuie să facem o diferență  între ce înseamnă să recrutezi oameni normali și ce înseamnă să recrutezi lideri. Liderii buni nu-și caută de lucru. Nu și-au căutat niciodată de lucru. De ce? Că sunt buni, n-au nevoie! În consecință, dacă modalitatea în care eu am de gând să recrutez astfel de persoane este să mă duc și să pun postări de joburi eJobs, BestJobs, sau chestii de genul ăsta, nu o să funcționeze, nu o să găsești pe nimeni. Pentru că, din nou, sunt oameni buni, nu-și caută job. Și atunci, ceea ce îmi rămâne în contextul ăsta, este să vând către oamenii ăștia buni, iar modalitatea în care vând este ca prima oară să-i  ca și, să-i iau să lucreze la mine pe un mic proiect sau un proiect de consultanță. De exemplu, găsesc un om bun pe producție de la o companie mare și îl iau ca și consultant cu câteva ore pe lună. Ce îmi permite să fac asta ?  Odată,  îmi permite să-l testez, să văd dacă chiar știe ceea ce spune, dacă știe, dacă face mai mult decât vorbește, dacă se ține de termene, dacă își asumă responsabilitatea și așa mai departe. Mai mult decât atât, ceea ce îți permite asta este să-i câștigi încrederea. Este foarte greu să te duci la o persoană care acuma,, să zicem, este stabilă într-o companie, este plătită bine, este respectată, și să vii tu, poate o companie mai mică și să zic că „nu vrei să lucrezi la mine?”, o să zică nu. Dar, pentru un contract de consultanță, mai în perioade de genul ăsta în care oamenii au timp, cu siguranță vor dori. Iar apoi, după ce ai creat relația este mult mai ușor să vinzi jobul și mai ales jobul cu un procent din  business. Mai mult decât atât, cum găsești acei oameni către care să le ceri consultanță? Oamenii înțeleg destul de greșit recrutările. Se raportează la recrutări ca la recrutări în sine, nu ca la  vânzări. Recrutările nu sunt altceva decât niște vânzări de job. Eu îți vând ție jobul ăsta tu îmi dai timpul și expertiza ta, eu îți dau banii ăștia -exact o vânzare. Și ce fac la o vânzare atunci când vreau să găsesc prospecți? Fac publicitate. Cel mai bun loc în care să fac astfel de publicitate rămâne LinkedIn, dacă este să  mă raportez la online. Așa că poți oricând să te duci la o companie de publicitate să spui vreau să fac.. vreau să bag bugetul ăsta de publicitate și înregistrez un video sau scriu un articol despre rezultatul pe care vreau ca omul ăsta să-l realizeze. Și spun că îmi caut un consultant dar cu o stipulație foarte  clară și anume„ nu vreau ca ăla să fie jobul lui”. Îl vreau pe contract de consultanță dar vreau ca  jobul lui normal să fie director de producție, manager de producție în industria asta. Mai mult decât atât, dacă te uiți la business-urile  din jurul tău care fac cam același lucru cu tine, te duci la concurență și propui omului, ajungi la omul ăla, la fel cum ai ajuns în multe alte locuri probabil  în anii tăi de business, și dai din coate până când ajungi să poți să propui unui manager de producție să-ți dea consultanță patru ore pe lună. Nu trebuie să fie mai complicat decât atât, nu trebuie tu să știi să faci planul unui lider bun pentru că planul ar trebui să ți-l dea el. Tu trebuie să știi rezultatul pe care îl vrei.   

MR: (00:19:12) Da. Exact ce nu știu eu!  

RC: (00:19:16) Dar de ce spui că nu știi rezultatul? 

MR: (00:19.20) Păi, nu-l știu. Dacă ar trebui să știu acuma ce îi cer la un om, în funcție de…

RC: (00:19:27) Mai, ce volum de  producție vrei pe săptămână?  

MR: (00:19:31) Uite, fix asta nu știu. Nu știu ce vreau. Știu cam cât pot eu să fac acuma dar așa,  relativ, n-am nicio idee la ce volum vreau să ajung sau la ce… care previziuni financiare vreau. Deci nu am… fiind în toate implicată nu am timp să stau să-mi fac treaba pe care ar trebui să o fac. 

RC: (00:19:56) Dar ia cât ai făcut mod normal, dubleaz-o, și ăla să fie rezultatul! Numai la o producție mai bună. Nu știi nici asta? Foarte bine, deleagă și asta! Caută un om cu experiență în chestia asta și deleagă-i să spună care ar trebui să fie rezultatul cel mai bun pe partea de producție și să-ți dea un plan prin care el va atinge acel rezultat. Nu te mai baza doar pe ce știi tu! Nu trebuie să le știi tu pe toate!

MR: (00:20:27) Da, nu trebuie să le știu pe toate, dar ce faci în momentul în care vezi că, din ce ar trebui să facă un antreprenor, cam nu știi nimic, adică cam cum începi să le înveți sau măcar cum îți dezvolți gândirea în direcția aia? Asta nu… eu la asta m-am blocat, chiar nu știu, mi se pare….                                              

RC: (00:20:47) Problema este că tu nu vrei nici să fii antreprenor, nici să fii expert, le vrei, cumva, pe amândouă! Alege-ți una dintre ele! Dacă Becali poate să fie antreprenor, crede-mă că poți să fii și tu! Nu are mai multe informații decât ai tu, nu-l duce mai mult capul decât te duce pe tine! Problema este că el nu încearcă să rezolve problemele care ar trebui să le rezolve alții!

MR: (00:21:21) Dar eu nu …nu mai vreau! Sunt deja depășită, nu mai vreau să le rezolv, doar că, fiind în situația în care sunt, n-are cine să le facă și deja mă văd că-s cu nervii la pământ, deja mă văd că nu mai suport orice întrebare… Ideea este că trebuie să mă duc înainte că, dacă mă opresc, se oprește tot! Și nu știu ce să fac acum, adică vreau să… să am oameni doar că nu știu ce să fac

RC: (00:21:52) Recrutează liderul unde ai cele mai mari probleme, în punctele din care eu ți-am zis! Care îți mănâncă cel mai mult timp: producția, cofetăriile, partea de achiziții și logistică sau B2B-ul, care îți mai mult timp acum?

MR: (00:22:09) Păi, cred că partea de producție!

RC: (00:22:11) Bun, ti-ai dat răspunsul, ai nevoie de un lider care să-ți ia de pe cap toată bucata asta!

MR: (00:22:19) Da, acuma aicea nu prea am înțeles eu! De exemplu, deci dacă fac recrutarea aceasta, și o să trebuiască să mă documentez, să văd, cei 5%, mă rog, îi promit cei 5%, pe care îi va primi într-o perioadă, între timp el o să-și primească și un salariu, nu?

RC: (00:22: 42) Da!

MR: (00:22:43) Și pe partea, adică, eu nici n-aș ști ce salariu ar trebui să dau, nu că aș putea eu să plătesc, cât ar trebui să dau pentru un om care să facă treburile astea și să le facă bine, pentru că eu nu am decât cofetari pe care-i plătesc cu vreo 3.000 de lei și cam atât…

RC: (00:22:59), Din nou, de ce consideri că tu trebuie să știi asta?

MR: (00:23:05) Ok, atuncea cine trebuie să știe asta?

RC: (00:23:09) Păi, poți să te duci la un headhunter să-l întrebi, poți să te duci la o firmă de recrutare să întrebi, asta n-o să te coste absolut nimic, poți să te duci să cauți pe Google și s-ar putea să afli, poți să te duci să pui o întrebare pe social media la cei care au astfel de oameni angajați.

MR: (00:23:27) Ok, ok, bun! Nu m-ar fi dus capul…

RC: (00:23:32) Pentru că ești blocată în „eu trebuie să le știu pe toate” și  toate ….faptul că te bagi și mai tare în cursuri, în acest moment, îți face și mai mult rău!

MR: (00:23:43) M-am blocat și mai tare, adevărul e că asta e ….

RC: (00:23:46) Pentru că alea te-au împins la ideea că trebuie să știi și mai multe, și mai multe, și mai multe… și mai multe lucruri care trebuie să depindă de tine! Și nu spun, educația este al dracului de importantă! Dar dacă eu nu am timp să-mi fac educație, pentru că trebuie să le fac pe toate celelalte, nu ajung nicăieri! Treaba ta, responsabilitatea este pe „ce” și pe „cine”, nu pe „cum”! Ce vrei: vreau producția asta de două ori mai mare; cine, dracului, mi-o livrează? Modalitatea în care un antreprenor rezolvă problemele, față de un expert, este foarte diferită. Pentru că atunci când un antreprenor are o problemă, prima lui întrebare este: cine mi-o rezolvă? Atunci când un expert are o problemă, prima lui întrebare este: cum o rezolv?  

MR: (00:24:49) Da, deci clar nu sunt la nivelul de antreprenor că mă gândesc totdeauna: cum fac treaba asta? Da!

RC: (00:25:00) Da, întrebarea care obsedează, care te obsedează este „cum?”. La fel, cum fac site-ul să fie mai bun ? Cum fac publicitate mai bună? Cum scriu texte mai bune? Nu trebuie să știi toate astea, poți să ajungi să le cunoști, dar să le cunoști în ideea de a ști ce să ceri. Ca și idee, de exemplu, eu încă învăț, despre programare, despre dezvoltare prin cod, programare. N-am mai făcut programare de 10 ani. Am o companie  care face programare și eu tot nu fac programare! Motivul pentru care continui să mă educ este pur și simplu să știu ce să cer. Dar nu, „hai că am învățat, vreau să rezolv problema asta, hai să văd cum o rezolv eu”! Nu, dar dacă știu că există o modalitate mai bună, dacă știu că pot să cer cod mai rapid, dacă știu că pot să cer cod mai bun, dacă știu că pot să cer mai ieftin, într-un fel sau în altul, atunci vreau să am informațiile alea ca să știu ce să  cer. Iar apoi, dacă oamenii mei nu sunt destul de capabili încât să-mi livreze ceea ce cer, atunci caut pe cine poate să-mi livreze, că doar n-or fi singurii! Normal că de fiecare dată voi avea încredere în oamenii mei să le permit lor să livreze lucrul respectiv, dar n-o să mă opresc, dacă oamenii mei, pur și simplu spun că nu se poate, eu să zic „ok, asta e”! Nu, dar nici nu mă apuc să rezolv eu!

MR: (00:26:40) Am înțeles!

RC: (00:26:42) Este un banc care arată e al dracului de bine ce înseamnă delegarea bine făcută, și anume unul zice „Băi, mi-am angajat un om, îl plătesc cu  €5.000 pe lună, care să-mi rezolve toate problemele pe care eu le am” și ăstălalt, prietenul lui, zice „ Bine mă, dar de unde dracu ai tu €5.000 pe lună?” La care ăsta zice „Păi, nu știu, asta e problema lui!”

MR: (00:27:07) Da, asta-i bună! Și așa-mi trebuie și mie!

RC: (00:27:15) Exact! Dar ai nevoie să înțelegi partea fundamentală. Partea fundamentală este că, ca antreprenor, nu rezolvi tu problemele și nu te întrebi cum se rezolvă o problemă, ci te întrebi de fiecare dată cine îmi rezolvă problema asta, cine îmi livrează problema asta gata rezolvată?

MR: (00:27:38) Și cum faci să treci de la mentalitatea asta la cealaltă: Cine-mi rezolvă problema?

RC: (00:27:45) Cea mai bună soluție pe care eu o cunosc când vine vorba de asta este: ca să pot să schimbi ceva la tine, ai nevoie, primul pas este să devii conștient. Problema e cam rezolvată jumate în momentul în care ești conștient de ea. Dar când zic conștient nu înseamnă că nu  mi-am dat seama odată de ea – asta nu înseamnă conștiință, înseamnă un „insight”! Am avut un „aha!”, dar nu înseamnă că se schimbă ceva. În partea de a fi conștient trebuie să fie făcută zilnic și atunci modalitatea extrem de bună este să-ți faci la începutul zilei lista de lucruri pe care tu vrei să le rezolvi în ziua aia, oricum ar fi, câte or fi ele, nu contează, le listezi! După care, la fiecare pui întrebarea „cine?”  

MR: (00:28:43) Da! Pentru că eu mi-am mai făcut listă dar tot eu eram pe lista aia cu „cine”!

RC: (00:28:52) Exact! Mulți își fac listă care devine mai … mai groaznică decât să nu-ți faci listă, pentru că, atunci când te apuci și-ți faci o listă și vezi câte ai de făcut, nu mai vrei să-ți faci o listă!

MR: (00:29:05) Dar nu mai faci nimic! Eu așa … când am prea multe, nu fac nimic, adică, mă învârt și mă învârt și nu știu de care să mă apuc și cum să mă apuc, încât trece ziua și nu se alege nimic!

RC: (00:29:23) Am mai fost întrebat: cum ajungi să scoți maximul din cărțile pe care le citești ? Eu, de exemplu, că, de fiecare dată când povestesc că am citit peste 3.000 de cărți până acum, mi-e zis: ok, și cum scoți din ele că, așa să le citești, nu ajută la nimic. Și răspunsul meu e simplu, după fiecare carte pe care o citesc fac o listă: ce lucruri îmi plac de aici și aș vrea să fie implementate? Iar apoi, în partea dreaptă a fiecăruia este cine le implementează? Îmi păstrez pentru că am și eu nevoie de satisfacția … că așa sunt făcut, am nevoie de multe ori să am zi de zi satisfacția că eu fac anumite lucruri. Așa sunt, nu pot să fiu 100% antreprenor, nici nu încerc să fiu pentru că aș fi nefericit. Dar, sunt niște daruri foarte importante aici: unu – am un singur lucru deodată, adică, de exemplu, am 5 business-uri, sunt  implicat în altele, dar, lucrul de care eu mă ocup este unul singur, și acolo mă consider angajat. Un exemplu, în acest moment gândesc și conduc implementarea și crearea unui software de business, unui software upgradat față de cel care există acum la 40q. E proiectul meu, îmi petrec 20% din timp pe el și acolo sunt ca angajatul firmei mele. Am o responsabilitate clară, am un deadline clar, am o echipă, toată povestea. Dar în restul din timp, nu mai sunt angajat!

MR: (00:31:12) E „cine” în restul din timp, da!  

RC: (00:31:17) Da. Dacă vine cineva și mă întreabă „cum fac și eu aia?” dau din umeri, de cele mai multe ori. Și nu fac niciodată greșeala, am făcut-o ani de zile și știu cum e să fii acolo și cât de groaznic e, cât de groaznică ajunge să fie viața într-un context ca ăla, nu fac niciodată greșeala să recrutez oameni – lideri, aici vorbesc de lideri, nu de angajați normali, pentru că angajații normali au nevoie de inducție, de training de toată povestea, e nevoie de sisteme acolo – dar lideri, nu fac niciodată greșeala să recrutez lideri care să trebuiască să-i manageriez și care să trebuiască să-i învăț! Dacă nu poate să învețe singur, nu-l recrutez, dacă nu poate să se managerieze singur, nu-l recrutez.

MR: (00:32:09) Mă interesează un pic mai mult partea asta de recrutare a unui om, chiar gradual. Deci, în principiu mi-ai zis că ar fi bine să apelez la o firmă care să-mi facă ceva publicitate, da? Asta ca să văd, gradual, ce ar, care ar fi pașii, ce ar trebui să fac eu acuma?  

RC: (00:32:32) Primul și primul pas, trebuie să definești rezultatul și n-ar trebui să-ți ia mai mult de jumătate de oră.

MR: (00:32:40) Da!

RC: (00:32:41) Rezultatul trebuie să fie simplu și măsurabil: am nevoie de volumul ăsta la costurile astea.

MR: (00:32:47) Ok!

RC: (00:32:49) Dacă e să vorbim de producție, da? Dacă vrei să mai adaugi puțină complexitate, adaugă un KPI de calitate. Nu știu cum măsori tu calitatea, poate o măsori prin cât de mulțumit e clientul și atunci vrei ratinguri de nu știu ce fel, la nu știu ce nivel, de la clienți. Dacă o măsori, nu știu, dacă ai altă modalitate de măsurare, poate prin poză, poate printr-o, printr-un expert care face audit lunar la tine și îți măsoară calitatea, da? Ai nevoie și de un KPI de calitate, când vine vorba de producție, da? În rest, ai nevoie de volum și costuri, da? Odată ce știi că ăsta ți-este rezultatul, poți să îl promovezi. Cum îl promovezi, cea mai bună modalitate ar fi ca tu, personal, să înregistrezi un video. Îți iei telefonul, nu trebuie să fie cu o echipă de Hollywood, îți iei telefonul probabil ai un smartphone bun, ți-l întorci invers, înregistrezi în timp ce vorbești despre ce mi-ai povestit tu mie, despre compania ta și-apoi despre ce rezultat vrei de la omul ăsta și ce contribuții va  face el la business-ul ăsta. 

MR: (00:34:11) Așa!

RC: (00:34:13) Ăsta ar trebui să-l ia compania de publicitate și să-l promoveze. Normal ai nevoie de un „call to action” adică în momentul în care omul vede video, și l-a văzut un om potrivit care crede că ar fi bun pe chestia asta, trebuie să aibă o modalitate să ajungă la tine, da? Așa că, tot lor le ceri să-ți pună un formular, poate să fie Google Forms, este gratuit, poate să-l facă oricine dar, în loc să-l faci tu, cere-i companiei de publicitate că ți-l face gratuit. Un Google Forms unde omul poate să aplice, adică să-și completeze numele, prenumele și să răspundă la câteva întrebări pe care tu le pui acolo. După care, stai în interviuri. Nu fă prea multe interviuri, ascultă-ți și instinctul, dacă nu ai chimie cu omul va fi destul de greu să lucrezi – e importantă chimia, e important să nu călcați unul altuia pe valuri, oricare ar fi alea – dar apoi sunt al dracului de importante skill-urile și experiența. Nu vrei un om care să învețe când vine la tine, mai ales în situația asta. Cea mai mare greșeală pe care o fac start-up-urile este să își angajeze constant oameni fără experiență, pe care au ei, antreprenorii, nevoie să-i învețe. Dacă tot se întâmplă așa, cine dracu-i mai învață pe antreprenori? Și asta ar însemna că antreprenorul trebuie să le știe pe toate. Nu funcționează, și așa se blochează start-up-urile. Așa că te interesează să aibă skill-urile și experiența. Mai mult, cum verifici că are skill-urile, uită-te în spate, ce rezultate a avut. Apoi, în loc să stai să faci tu planul cere omului căruia îl recrutezi planul. Îi zici: ok, știi obiectivul, dă-mi un plan de ajungere acolo. De aici, din zece oameni care-ți dau planul ăla, o să știi ăia care au ceva în cap sau se potrivesc și ăia care nu, din claritatea planului. Tu habar n-ai cum să ajungi acolo, dar dacă unul poate să-ți explice clar prin planul lui fără să-ți predea, și tu ai înțeles, atunci ăla-i un om bun.

MR: (00:36:43) Ok     

RC: (00:36:44) Dacă planul respectiv nu are destule milestone-uri – milestone-uri, să le zicem puncte de verificare, da? – nu vrei să aștepți trei ani de zile să vezi dacă omul ăla poate să livreze. În consecință, ar trebui să ai la început puncte de verificare mai dese, și apoi, cu cât trece timpul și aveți experiență împreună, pot să se rărească.  Dar la început, vrei să știi: ok, ce pot eu să verific, ce este clar, realizabil, vizibil, după prima lună.? Ce este clar, realizabil, vizibil, după a doua lună? Ce este clar, realizabil, vizibil după a treia lună? După aia după un trimestru, după trimestru doi, după aia după trimestrul trei și așa mai departe. Așa-ți menții tu controlul, nu prin faptul că te uiți să vezi ce face. Perioada de probă este obligatorie – oricât de mult poți să iubești pe omul ăla, să-ți sară capacele, înainte să te măriți cu el, totuși ieși la câteva întâlniri cu el -așa că, cam aceeași poveste este în recrutare: perioada de probă e sfântă și nu ar trebui, sub nicio formă, sărită. Ai trei luni de zile să demonstrezi că poți și eu am trei luni de zile să îți demonstrez că sunt compania potrivită pentru tine. Și cum îți demonstrez asta? Prin faptul că-ți pun la dispoziție resursele și-ți dau o viziunea și te las dracului în pace. Ne te întreb ce tot faci, nu te întreb cum faci, te întreb doar când e aia gata? Pentru că avem un plan și atunci verific la timpul stabilit în plan.

MR: (00:38:29) Bun! Și la partea de … aicea, la partea de salarizare și de  procentaj din firmă, aicea se face se face un… se face de la început acel contract sau…?

RC: (00:38:42) De la început!

MR: (00:38:44) De la început…

RC: (00:38:45) Pentru că și omul trebuie să aibă siguranța, nu mi se pare, trebuie să fie corect pentru toată lumea. Dacă el își asumă faptul că îți duce producția într-un anumit punct și că primește, pentru asta primește procentajul ăsta din business, plus un salariu care îl primește până atunci, atunci și el trebuie să aibă siguranța că, dacă reușește aia atunci primește ceea ce i s-a promis. Și atunci, contractul se face de la început.

MR: (00:39:16) Ok, procentajul din business, însemnând că peste, gen, trei ani, că eu aicea n-am înțeles, te-am pierdut… Peste trei ani, nu știu ce perioadă ai zis, sau, trebuie să mă uit la înregistrare, el primește acea sumă, sau acea sumă o primește doar dacă ne înțelegem să-i cumpăr eu acele părți? Că…

RC: (00:39:40) Nu, ceea ce primește el sunt părțile sociale. El primește cei 5%…

MR: (00:39:47) Prin actele, prin actul constitutiv va avea 5%  din companie, da?

RC: (00:39:51) Exact, da! Deci el primește cei 5%. Apoi, de ce îți spun să pui de la început în contract, pentru că vrei să-ți menții posibilitatea să-ți recuperezi acțiunile.  Nu spun că imediat după ce ai dat acțiunile să i le cumperi, eu vreau doar ca tu să ai primul, prima oportunitate de a le cumpăra când ai nevoie de ele, el să nu poată să spună nu, și el să-și primească o sumă mai mult decât corectă pentru munca lui.

MR: (00:40:25) Ok. După ce trec cei trei ani, în momentul ăla, acea persoană va fi pe actul constitutiv, da? 

RC: (00:40:35) Da

MR: (00:40:35) Cum se iau hotărârile din momentul în care altcineva are o parte din companie? Adică, dacă se face o investiție, gen se cumpără o…

RC: (00:40:47) Atâta timp cât ești pe SRL și ai majoritatea, nu au niciun cuvânt de spus. Dacă vrei ceva mai special, există acțiuni speciale, poți să întrebi un jurist despre cum se folosesc, unde pot să spună că nu au niciun drept, au doar drept la profit și drept la vânzare către tine, dar nu au cuvânt în board.

MR: (00:41:12) Ok, deci în direcția asta un jurist mă poate…

RC: (00:41:20) Exact! Cine? Un jurist sau un avocat, fac cam același rahat! Am făcut și rime!

MR: (00:41:34) Da! Avocații au anumite segmente pe care sunt pregătiți, nu?

RC: (00:41:42) Este adevărat dar, dacă este un avocat bun, învață. Nu e treaba mea cum ajunge el să aibă informația, pe mine mă interesează informația. Dar dacă te duci și cauți pe Google – apropo, Google e prietenul tău și ar trebui să fie – dacă eu mă duc și caut „tipuri de acțiuni în companii”… Hai să vedem! Am dat click pe primul link. care este de la TradeVille . Există două tipuri de acțiuni: acțiuni ordinare, care le cunoaște toată lumea, sau comune, care îți „dau dreptul la dividende în limita profitului net obținut de companie, dau dreptul la vot în Adunarea Generală a Acționarilor și la un procentaj din suma rezultată în urma unei eventuale lichidări a activelor companiei” Da? Până aicea e pe românește, da? Și apoi sunt al doilea tip de acțiuni, cele preferențiale, „care dau deținătorilor unele drepturi suplimentare față de acțiunile ordinare, însă în general compensează acest lucru prin micșorarea altor drepturi. De exemplu, deținătorii de acțiuni preferențiale pot avea dreptul să primească dividende într-o anumită sumă indiferent dacă firma a avut profit sau pierdere în anul anterior.” Asta nu te interesează pe tine, dar e bine să știi că se poate. „De asemenea, în cazul lichidării companiei deținătorii de acțiuni preferențiale pot fi îndreptățiți sa aibă prioritate față  de restul acționarilor, în cazul în care suma rezultată din valorificarea activelor nu acoperă datoriile acesteia.” Și așa mai departe, pot fi…acțiunile preferențiale nu sunt altceva decât niște acțiuni care pot fi personalizate pentru nevoile tale. Inclusive sub ideea de ai dreptul la dividende, ai dreptul la vânzare, dar nu ai dreptul la vot în Adunarea Generală, sau lucruri de genul ăsta.

MR: (00:43:39) Da, ok! Deci asta o spun, rezolvabil. Deci, în primul rând, am probleme pe producție, după care eu am o problemă și pe marketing și promovare. Tot așa, cine? La fel, adică … pricep eu, la fel! Tot așa, cine face? Neavând mulți bani, sugestia ta ar fi și pe partea asta să se ocupe o persoană pe care… la fel…alte… cu cei 20% să împart câte 5%, zici, nu? Ai zis că am la dispoziție gen 20%, aș…

RC: (00:44:25) Da, de exemplu în afară ăștia se cheamă „option pool”, așa se cheamă în engleză, și cam orice companie -mai ales start-up în domeniul tehnic – investitorii te întreabă dacă ai stabilit acel „option pool”. De ce? Pentru că ei știu foarte bine că, ca să atragi anumite talente de care ai nevoie în lideri, în partea de lideri, n-o să vină la tine doar pentru un salariu. O să vină dacă ai și altceva de oferit. Și atunci, ăștia 20%, dar niciodată mai mult de 20 %, se folosesc pentru a atrage aceste talente. Restul de acțiuni se folosesc pentru atragere de capital și, normal, pentru a păstra controlul în companie cât e nevoie.  

MR: (00:45:11) Ok, deci într-o companie este nevoie… la compania pe care o am eu, în ce… adică în toate cele șase puncte cheie ar trebui să am câte un om, sau, de exemplu, la cofetării, la B2C și la B2B, poate să fie o singură persoană care să se ocupe?

RC: (00:45:39) Poate să fie o singură persoană, dar ideea este – definește bine rezultatele pe care vrei să le atingă. Din nou, nu recruta posturi, recrutează rezultate. La fel în producție, nu recrutezi director de producție, ăla pur și simplu e un titlu care i-l dai după – poți să-l numești director de cucu bau – dacă îi place mai mult titlul ăla, dă-i-l  pe ăla, că oricum nu contează. Pe tine ce te interesează este ca o persoană care poate să-și asume responsabilitatea să-ți aducă rezultatul ăla pe care tu-l vrei. Și este o diferență mare pentru că, de exemplu, dacă eu mă duc și vreau să recrutez, să zicem, director de operare cofetării plus director de vânzări B2B, s-ar putea să fie foarte complicat, oamenii să nu înțeleagă pe ce rol se potrivesc ei, ce experiență au, și așa mai departe. Pe când, tu ceea ce vrei este o persoană care să-ți livreze, să zicem, două rezultate: vrei 10 cofetării deschise în următorii trei ani, cu profitabilitate de atât, da?, plus alt rezultat. Dacă vezi că nu găsești o persoană care să poată să-ți livreze ambele rezultate, atunci ai nevoie să le, să le împarți. Dar, aș lăsa anumite probleme să existe, nu le-aș repara pe toate. Știu că acuma tendința și majori… pentru majoritatea – mai ales când se apucă și-și mai iau nu știu ce curs…ok, acuma mă opresc și rezolv toate problemele ca să pot să merg înainte!” – ăsta e cel mai mare bullshit pe care l-am auzit în viața mea. N-o să apuci în viața asta să-ți rezolvi toate problemele. Ideea nu e asta, ideea este: care probleme pot să le las așa, că nu mă deranjează prea tare, că nu trebuie să le rezolvăm pe toate. Dacă îmi ocupă cel mai mult producția iar apoi cel mai mult îmi ocupă managementul cofetăriilor, hai să le rezolv pe astea, să le deleg cu adevărat. Ce înseamnă să le deleg cu adevărat înseamnă că eu nu trebuie să mai știu de ele. Mie nu-mi consumă timp și energie, ca alea să meargă. Aia înseamnă să deleg cu adevărat. Iar apoi, văd în timp, pentru că astea ar trebui să-mi aducă venituri în plus, ar trebui să crească și, mai mult, îmi eliberează timp să mă ocup de lucruri mai importante. Iar apoi, când vorbim de B2B, sincer, eu aș recruta un lider de vânzări pe B2B, nu aș recruta o altă persoană, un lider de vânzări care poate să îmi aducă contracte în valoare de nu știu cât, cu atâția clienți în următorii x ani. Și de ce spun asta? Pentru că, atunci când pun un astfel de rezultat, vânzătorii care au vândut deja către hoteluri, care au vândut deja către restaurante, care au deja relațiile, ei se gândesc „stai puțin, pentru mine jobul ăsta este foarte simplu, mai ales dacă am un produs bun, și mai pot să-mi iau și o bucată din compania asta și să contribui la creșterea unui business în loc să stau într-o corporație? Da, vreau acolo!” 

MR: (00:48:51) Ok. Cine îmi face calculația sau, mă rog, partea financiară, adică contabil … firma de contabilitate, eu am un serviciu de contabilitate externalizat, ei îmi pot, pot să facă calculația asta la ce … rezultate vreau să ajung?

RC: (00:49:17) Aoleu, stai așa! Doar nu vrei să-ți pui … contabilii să-ți pună obiective!  

MR: (00:49:24) Nu, obiectivele le am. Ideea este că… hai să zic ce vreau eu să zic de fapt: am o cifră de afaceri des… nu neapărat mare, dar destul de mare! Ideea este că eu văd că nu am bani și problema este așa: neștiind cum îmi fac calculațiile și-așa, mă gândesc, domnule, dacă eu la cifra asta de afaceri, eu nu prea văd unde-s banii și nu prea îmi permit, dacă ar fi, de azi pe mâine, să angajez un om…  

RC: (00:49:54) Doamnă, ce vrei tu e un director economic sau un analist financiar. Nu-ți permiți să recrutezi un director economic,  foarte bine. Ia un analist financiar să-ți facă o analiză pe tot ce se întâmplă la tine în companie, să-ți spună unde pierzi, ce profitabilitate ai de fapt…

MR: (00:50:10) Unde pierd banii, de ce nu am? Adică…

RC: (00:50:13) Exact. Pentru tine e complicat. Pentru un analist financiar, la mărimea business-ului tău este al dracului de simplu.  

MR: (00:50:24) Ok, analistul financiar, îl găsesc cum? 

RC: (00:50:32) Te-ai dus întâi pe Google?

MR: (00:50:34) A, ok! Deci prin… nu, întreb așa: adică trebuie să fie cineva care face la o anumită perioadă treaba asta sau…?

RC: (00:50:45) Normal, sunt audituri financiare recurente. Poți să ai, de exemplu, uite, eu la TBF Financial, am serviciul ăsta – exact, este unul din serviciile pe care le oferim, și anume audituri constante la fiecare trei luni de zile care îți dau exact radiografia companiei, unde pierzi, unde câștigi și ce măsuri ai putea să iei.  E, pur și simplu, partea de analiză a datelor care îți spun: băi, aici câștigi, aici pierzi, aici ai cheltuieli prea mari,  aici ai…cash flow-ul este în probleme, aici plătești prea mult furnizorii, aici ai termene de plată prea mici, și așa mai departe.

MR: (00:51:31) Ok, am înțeles! La partea de achiziții, logistică – achiziții, la ce te refereai la puncte critice la mine?

RC: (00:51:46) Păi, mă refeream la faptul că tu probabil ai nevoie de stoc de materie prime constantă, stocul ăla trebuie achiziționat și trebuie rulat. Și tu ai că de fapt acolo ai probleme – cât cumpăr? cât de des cumpăr? –  astfel încât stocurile să mi se ruleze destul de rapid dar în același timp să am și prețuri bune când le achiziționez, toate astea intră la un director de achiziții  

MR: (00:52:13) Este…întreb, acuma la… n-am o firmă așa mare. Ar fi nevoie de un director de achiziții la…?  Sunt probleme, dar, și am constatat acuma, da, la câte am avut eu acuma de am constatat că arunc marfă, că  nu știu ce , nu știu dacă-și acoperă un director de achiziții salariul că am pierdut eu marfă, nu știu, de vreo, nu știu, 500 de lei acuma. 

RC: (00:52:40) Acum, nu știu exact, pentru că nu poți nici tu să-mi dai gradul de pierderi și sunt multe lucruri pe care poți să le pierzi acolo. S-ar putea să fii pe profit dacă ai un director de achiziții. Pentru că, dacă ai 500 de lei pierderi acolo, 500 de lei pierderi acolo, ai anumite pierderi pentru că nu sunt contractele negociate bine, ai anumite pierderi că ai termene de plată prea strânse și nu poți să-ți rulezi, să-ți rulezi cash-ul destul de bine și așa mai departe. S-ar putea să fii pe profit direct cu-n un director de achiziții sau s-ar putea să ai o.. pierderi atât de mici, doar pur și simplu să ți se pară ție problema mare încât să aduci un, o astfel de persoană, în momentul ăsta, este o pierdere și probabil o să ai nevoie de ea când treci de două milioane sau trei milioane de euro cifră de afaceri. Dar asta îți poate spune o analiză financiară. 

MR: (00:53:41) Ok. La partea de marketing, recomanzi serviciu externalizat sau cineva care să fie în companie și să facă strategii de promovare, marketing?

RC: (00:53:550 Oamenii care sunt foarte buni sunt extrem de scumpi să-i aduci la tine în companie, iar nivelul de marketing de care tu ai nevoie nu are ce să facă o persoană 100% la tine în companie, dar nici nu-ți recomand o agenție. Îți recomand un freelancer. Găsești un freelancer care are destule skill-uri încât să poată să facă el tot sau să poată să externalizeze el la rândul lui. Adică, el să… ori și el știe să modifice site-urile, să facă ad-uri, să măsoare publicitatea, să facă  SEO, sunt destui oameni care au toate skill-urile astea și-și oferă serviciile la companiile X. Y. Z, lucrează ca freelanceri. Sau un freelancer care este bun, își cunoaște bine partea de marketing și de a crește vânzările unui site dar el mai are alți colaboratori, are un programator către care dă când are nevoie de programare, are un designer când are nevoie de designere, dar nici el nu îi are ca și angajați ci, pur și simplu, îi plătește la proiect. Și atunci, este mai ok să am o astfel de persoană decât să mă duc la o agenție, care agenție ce va face este… îți va da un așa zis manager de cont, care mai are alți șapte clienți pe lângă, și el este doar un angajat acolo, și apoi te miri de ce nu ai rezultate și nu se întâmplă mare lucru. Din nou, recrutăm rezultatul și nicio agenție nu-și va asuma vreun rezultat.

MR: (00:55:44) Da! Cam asta cu mine. Ok. Sun în ceață. Într-adevăr, de când am început, eu am… prima dată am auzit de tine pe Upriserz. Ideea e că nu am apucat să termin de urmărit cursul pentru că s-a scos cursul tău. Urmărind pe platforma aia am intrat în ceață totală și am zis că trebuie să învăț mai de la bază pentru ca acolo, fiind multe cursuri la un loc, eram… aveam tendința de a asculta din toate și de a nu înțelege ni… adică nu că înțelegeam, doar că nu știam să aplic mai urgent și mai important și mai rapid. Și m-am bulversat. Am zis hai să încep mai de la bază, mi s-a părut că cursul lui Cristian este… te învață de la început. Ideea e că am intrat în curs la sfârșitul anului trecut și nu am apucat să parcurg prea mult și acuma am… a venit nebunia asta în care oricum nu mai am timp să mă mai uit  pe nici un curs, să învăț nimica și trebuie să înaintăm!

RC: (00:56:58) Învățatul ar trebui să-l menții, numai că teoria mea despre învățat este: asigură-te că înveți treizeci de minute pe zi. Numai că asigură-te că înveți accelerat. Nu mai mult, nu mai puțin. Nu trebuie să înveți prea mult de atât.

MR: (00:57:16) Da, dar nu am ajuns nici măcar alea treizeci de minute, nu apuc nici să mănânc. Deci nu apuc nici…

RC: (00:57:20) Trezește-te mai devreme!

MR: (00:57:24) Da! 

RC: (00:57:26) În momentul ăsta, îți dau exemplul meu personal, în afară de companiile mele, mai sunt implicat în alte 5 sau 6 companii. Este un moment de criză, toată lumea are nevoie de soluții și se uită la mine să… ce ar putea să facă, în ce direcție ar putea să meargă pentru că sunt industrii foarte nefericite în care nu mai ai ce să faci. Sunt companii mari, este … cea mai mică probabil are șapte milioane, și lucrez mult în perioada asta, tocmai că vreau să le susțin pe toate și vreau să, vreau să și creștem în perioada asta, însă tot nu renunț la învățat. Mă trezesc în fiecare dimineață la 04.00, jumătate de oră învăț, jumătate de oră am scris „Fundamentul zilei” și apoi îmi încep ziua cu prima prioritate. Orice, oricine vrea altceva să fie sănătos, ăsta e programul meu. Dar astea care știu că sunt esențiale pentru mine, le fac de fiecare dată în prima parte a zile și nu există scuză pentru ele.

MR: (00:58:45) Da, deci să ies din bula asta în care doar mă plâng, că doar la toți  ne e greu…Da… 

RC: (00:58:55) Și la toți ne e greu, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim supărați că ne e greu!

MR: (00:59:00) Nu sunt supărată, doar că nu știu cum să fac, nu mai știu cum să fac, sunt …nu… măcar cineva dacă ar fi, în jurul meu, cu care să pot să mă… un pic să vorbesc și să-mi vină vreo idee în timp ce vorbesc… Adică, măcar atât!

RC: (00:59:20) Soluțiile cumva le-ai complicat și tu așteptând niște soluții complexe la niște probleme care nu sunt chiar atât de complexe. Soluțiile sunt simple, asta e și problema cu asta. Nu poți să vinzi asta și atunci nu o să găsești în cursuri asta. Pentru că nu poți să vinzi. Ai câteva rezultate critice în companie, găsește-ți liderul pentru ele. Dacă nu e bun schimbă-l și, la revedere.  Nu pot să vând asta, am nevoie să o complic, nu?  Dar ăsta e nivelul la care tu ești și nu ar trebui să încerci să sari la următorul nivel în care înveți, nu știu ce sisteme de management, nu știu ce sisteme de marketing și de vânzări, înainte să-ți rezolvi problemele fundamentale. Pentru că degeaba le înveți, că nu o să ai posibilitatea să le aplici, îți pierzi timpul. Și mai mult decât atât, dacă aș fi locul tău, majoritatea timpului meu acuma s-ar duce pe recrutări pentru că este mană cerească ce se întâmplă acuma pe piață pentru a recruta oameni.     

MR: (01:00:34) Da.

RC: (01:00:36) Și, pe partea cealaltă intri.. Nu știu ce tip de oameni ai în jurul tău… ori te izolezi, ori îi schimbi.

MR: (01:00:48) Deci hotărârea mea a fost cred că o să o iau de la  zero sau de la minus unu, pentru că la câte probleme și ce dezinteres și câte șuturi în fund mi-am luat în perioada asta, am zis că, că prefer să o iau de la zero și să caut oameni de la început, așa cum mi-i doresc decât să am problemele pe care le am în continuare. 

RC: (01:01:18) Nu e nevoie să o iei de la zero. E nevoie doar să delegi. Asta cu luatul de la zero e o fantezie a noastră că dacă o luăm de la zero de data asta o să le facem corect. O, Doamne, cât-a bullshit-ul! 

MR: (01:01:34) E bun

RC: (01:01:35) Nu este, pentru că ideea fundamentală este faptul că tu ar trebui să crești în perioada următoare, adică ne așteptăm de la noi ca la fiecare trimestru noi să creștem. Și atunci, de fiecare dată, la finalul unui trimestru te vei uita în spate și vei zice: băi, ce prost am fost acolo. Pentru că asta înseamnă să crești, să-ți dai seama de modalități mai bune de a face anumite lucruri. Și atunci, ce facem, de fiecare dată când creștem o luăm de la zero? Nu funcționează.  Numai că unele probleme, pur și simplu, nu merită rezolvate. Nu încerca să  le rezolvi pe toate, ia mai lasă-le dracu să fie și ele acolo, mă! Trebuie să trăiască și problemele, vorba prietenilor noștri mai colorați.

MR: (01:02:24) O întrebare. În afară de momentele astea tu mai oferi consultanță, așa, unu la unu?

RC: (01:02:32)  Nu doamnă, din păcate am anumite companii cu care lucrez pe termen lung dar acum în nici un caz, nu, nu pot. Dar fac asta tocmai pe ideea de… am vrut să ofer oamenilor ceva no bullshit și să vadă în industria lor, în business-uri de genul ăsta cum se rezolvă acolo problemele, unde ar trebui să se uite. Pentru că nu sunt chiar atât de complexe, dar eu ce văd mai tare nevoia la tine nu este neapărat de mine, eu aș fi o cheltuială stupidă, la nivelul business-ului tău. Ce ai tu nevoie este să-ți creezi o altă rețea de oameni cu care să stai de vorbă. Nu ăștia pe care îi ai acum. Pentru că, crede-mă, nu îmi place mie să vorbesc în clișee, dar Jim Rohn a avut mare dreptate când a spus că ești media celor mai importante cinci persoane din viața ta și important înseamnă oamenii cu care petreci cel mai mult timp.

MR: (01:03:42) Eu văd la mine, la mine clar se aplică. Deci la … e 100% adevărat. Nu mai ies din mediul ăsta, ferească Dumnezeu! Trebuie să vorbesc cu niște oameni mai deștepți un pic.

RC: (01:03:58) Da. Nu…nu trebuie să fie o… o resetare totală. Ești ok, ai un business care încă merge într-o perioadă în care business-uri de zeci de milioane  își închid porțile. Ești ok, nu mai pune atâta  suflet! Și apropo de… pune suflet în a crește compania, în a realiza, în a crește constant. Nu mai pune atâta suflet că sunt probleme, sunt probleme peste tot! Însă, sfatul meu, sincer și poate dureros, este: ai o mamă implicată și ai un soț implicat acolo – ori le delegi niște roluri de care se ocupă fără să aibă nevoie de tine, ori ies afară din companie, fac altceva. Poți să-i dai un salariu mamei tale doar să stea afară din companie. Nu mă interesează.

MR: (01:05:00) Ăsta era planul. Ăsta e planul. De vreo jumate de an așa îmi propun, așa mi-am propus să fac numai că, știi cum e și…cercul ăla, știi? Nu poți să scapi din cercul ăsta: da, ai și nevoie de ea dar știi că dacă ea nu va mai fi aici, cine se ocupă care…de partea care o face ea? Cinele ăsta? Cine va face în locul ei treaba? Adică…

RC: (01:05:27) Păi îți creezi contextul perfect, doamnă, în care să aduci pe cineva.

MR: (01:05:33) Păi asta o să fac acuma. E următorul pas.

RC: (01:05:36) Cumva avem impresia că dacă ținem omul ăla acolo, care tot depinde de noi, este mai bine decât dacă nu e acolo.

MR: (01:05:43) Că nu e e acolo. Da  

RC: (01:05:45) Dar nu prea e așa, pentru că stresul e mai mare pe noi, pentru că măcar dacă am fi noi acolo am ști măcar că avem controlul. Problema este că nici nu știm că avem controlul dar nici lucrurile nu se întâmplă fără noi. Avem ambele părți negative, nicio parte pozitivă. Ori îți înțelege rolul, ori schimbi rolul și le după aia îl acceptă, ori dacă nu, nu. Mamă rămâne și ar trebui să o iubești la fel de tare și să o ajuți la fel de tare pe cât ai putea să o ajuți. Dar sunt roluri diferite de mamă și angajat.

MR: (01:06:30) Tocmai aia încerc să explic și că ne afectează și faptul că suntem toată ziua aicea și, una într-un fel, una într-un fel, ne afectează relația mamă -fiică. Deci mai mult de atâta ar trebui să înțeleagă că e mai bine… separat… Da. Bun, mulțumesc că mi-ai împărtășit din experiența ta, mulțumesc pentru ce faci, chiar apreciez. Adică a fost așa: wow uite lumea ajută! Adică în momentele astea când … și, cum ai zis acuma, ai foarte multă treabă și în alte direcții, mai faci și asta pentru niște oameni care, vorba aia, nu-i cunoști. Foarte tare, felicitări.

RC: (01:07:20) Mulțumesc mult, doamnă, și sper să ți-am putut fi de folos în ora asta și, dacă vrei să-mi mulțumești cumva, aplică ce am vorbit.   

RC: (01:07:30) Mulțumesc că ai urmărit  acest episod din TBF Show. Vreau să-i mulțumesc Mihaelei pentru participare și pentru că mi-a oferit ocazia să arăt cât de simple sunt câteodată soluțiile la probleme complicate. Dacă vrei să fii anunțat de fiecare dată când lansăm un nou episod din TBF Show, intră pe TBF.ro și ai grijă să te abonezi. Până data viitoare îți urez mult succes și, normal, rămâi nerezonabil!                                     

TBF
Copy link
Powered by Social Snap